Pastrama

Preparatul românesc
Despre care vă vorbesc,
Fără multă vorbăraie,
Prin tradiţie-i de oaie.

Însă, chiar de-i diferită,
Se mai face şi din vită,
Capră, gâscă, porc, curcan,
Sau din carne de şoldan.

Carnea crudă e sărată
Şi din plin condimentată;
Se afumă-apoi cu drag
La un fum din lemn de fag.

La grătar sau la tigaie,
Précum o făcea mamaie,
Sau ca frigărui pe băţ,
O pastramă-i un răsfăţ.

E-o mâncare ţărănească
Pentru-o masă boierească.
Eu vă spun pe scurt şi frust,
Merge excelent cu must:

Dacă mustul e-năsprit,
E chiar nemaipomenit;
Îl bei pân' te chercheleşti,
De uiţi şi cum te numeşti.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brânza

Fără multă vorbăraie,
Că-i de vacă sau de oaie,
Brânza cere mămăligă
Şi îi place şi-unui rigă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brânza

Fără multă vorbăraie,
Că-i de vacă sau de oaie,
Brânza cere mămăligă
Şi îi place şi-unui rigă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piept de vită cu castraveţi muraţi

iată vă voi spune-acum
c-acest preparat străbun,
autentic românesc,
cam pe la Crăciun gătesc;
nu cunosc la alte naţii,
noi de patru generaţii
l-am păstrat ca favorit
şi vă spun cum e gătit.
Carnea care se pretează,
după gusturi mai variază,
porc sau raţă, piept de vită,
carnea cea mai nimerită
e, să ştiţi şi voi, mai grasă,
grăsimea care îşi lasă
castraveţii o reţin
şi le dă un gust divin.
Deci bucăţile de vită,
de mărime potrivită,
se prăjesc cu ceapa-n oală,
asta nu-i mare scofală;
castraveţii desăraţi,
frumos în bucăţi tăiaţi,
se adaugă şi ei,
boabe de piper de vrei,
mărar proaspăt sau uscat,
şi-un pahar de sos tomat,
apă chiar mai multicică,
faci şi flacăra mai mică
şi-un capac de foloseşti
timpul economiseşti
şi va fierbe mai cu spor
sau dai oala la cuptor.
Dup-un ceas şi jumătate,
cu papilele-asaltate
de ispititorul sos,
serveşti felul delicios
şi răsfeţi al tău palat
cu gustul catifelat.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi vinul alb

La grătar sau la frigare,
La tigaie, fript, cu sare,
La cuptor, făcut plachie,
Sau umplut ‒ o nebunie,

Fără vin, un peşte mare
E ca oul fără sare,
Baclavaua fără miere
Şi ca micii fără bere.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul omului face din el un porc, un bou, un măgar sau un berbec. Pentru asta nu trebuie să fi fost născut în cocina porcilor, sau în ieslea boilor, a măgarilor sau a oilor.

aforism de George Budoi din Caracterul în aforisme şi epigrame (20 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similitudini (Inspirată de N. Bunduri)

Chiar de-i făcută din purcel,
Găină, curcă sau din vită,
Piftia tremură la fel...
Ca fesele cu celulită!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e omul! Blamează porcul în fel şi chip, mergând până acolo încât îşi insultă semenii atribuindu-le numele de porc, dar e mort după carnea lui: friptură la tigaie, la grătar sau la cuptor, cârnaţi, crenvurşti, salam, parizer, pastramă, bacon, tobă, caltaboş, pateu, lebăr, drob, ciorbă, sarmale, tocăniţă, gulaş, ruladă, piftie, costiţă afumată, slănină afumată, şorici şi atâtea altele.

aforism de George Budoi din Aforisme (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stufatul tradiţional de miel

E-o mâncare românească,
Cu origine grecească;
Un stufat, spun isihaşti,
E specific pentru Paşti.

După al măicuţei sfat,
O mâncare de stufat
Se găteşte la cuptor,
La un foc domol, uşor,

Din cărniţă de mieluţ
Sau din cea de berbecuţ,
Verde usturoi tocat,
Ceapă verde (deodat'),

Bulion, piper, verdeaţă,
Din grădină sau din piaţă.
Carnea-ntâi se rumeneşte
La tigaie, ţărăneşte;

Se căleşte usturoiul,
Ceapa (nu contează soiul),
Stingi cu un pahar de vin,
Alb şi sec, uşor şi fin,

De exemplu Sauvignon,
Pui piper şi bulion,
Sare şi le fierbi un pic,
Trei minute, la tipic.

Apoi, fără de zăbavă,
Pui cărniţa într-o tavă,
Sosul cald şi cu mărarul,
Cum ne-nvaţă bucătarul,

Şi bagi tava la cuptor,
La foc mic, la foc uşor.
După treizeci de minute,
Este gata, nu mai iute.

M-a-nvăţat a mea măicuţă,
Că-i bun cú mămăliguţă.
Recunosc că un regat
Eu aş da pentr-un stufat!

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 mai 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocktail-ul Martini (după un aforism al lui William Faulkner)

Un Martini, dacă bei,
E-o plăcere, dragii mei;
Te simţi înţelept şi mare,
Mult mai-nalt şi mult mai tare.

Mai bei unul? Pe moment
Te simţi încă excelent;
Intri în ebrietate
Şi faci glume nesărate.

Însă dacă bei mai multe
(Spun cui vrea să mă asculte),
Nu numai că te resimţi,
Practic nici nu te mai simţi...

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire, după William Faulkner (22 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbele şi ardeiul iute

Că-s de miel, de ied, purcel,
De legume, peşti, viţel,
De găină sau curcan,
Gâscă, raţă sau fazan,
Bănăţene, olteneşti,
Sau că sunt ardeleneşti,
Ciorbele sunt mai plăcute
De-s mâncate cu-árdei iute.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia frumoasă vs soţia urâtă (pamflet)

Nu soţia ce-i frumoasă
Face mâncare gustoasă,
Ci, cu drag şi hotărâtă,
Ea, nevasta ce-i urâtă.

Tinere, îţi spun fierbinte,
Când te-nsori tu ia aminte:
Dacă vrei s-o pui în ramă,
Ia-ţi frumoasă, chiar de-i poamă;

Fără multă vorbărie,
Ia-ţi urâtă de soţie,
Dacă vrei să mănânci bine
Şi s-o ai doar pentru tine...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musaca de vinete

Gheorghe, Yannis, Mustafa,
toţi mănâncă musaca
şi la sat şi-n capitală,
musacaua orientală
e vestită şi-i stă bine,
cu uleiuri de măsline,
rumenită la cuptor,
un meniu ispititor.
Vinete mai mari de ai
în bucăţi, felii le tai
şi prăjeşti în mult ulei
de măsline, dacă vrei,
separat într-o tigaie
carnea pui să se înmoaie,
orişice carne tocată,
cu piper condimentată,
ceapă multă, usturoi
numai un căţel sau doi,
la final presari nucşoară
şi verdeaţa necesară
şi în vas de lut mai mare
pui un strat din fiecare
vinete şi tocatură,
pătrunjel, o legătură,
roşii coapte în felioare
şi de vrei să-i dai savoare,
torni o lingură sau două,
de oţet, o modă nouă,
cu balsamic de Modena,
afli-acum de la Elena,
acest oţet renumit
dă un gust deosebit.
Deci laşi totul la cuptor
până când îmbătător
un miros ca un balsam
rupt din sânul lui Avram,
te anunţă negreşit
că e gata ce-ai gătit,
musacaua ta, pe scurt,
e-un deliciu cu iaurt.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele ăla

se învârtea prin marea
cea mare
de atunci acum se în
toarce
într-o saună din zonă (?!) fără mască
palaeorhynchus din marea
paratethys mare fără oxi
genare suficientă a
cum s-ar uda pe coada solzoasă
în moldova acum atunci nu în
semna ni
mic era mare între ceilalţi lepidopus sau alosa
se aruncă în tigaie (?!) fără masă
fără capac tigaie de împrumut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea incredibilă

a crabului roşu de la natură
culoarea lui originală
şi darul vorbirii şi
şi
şi mai ales ştia să povestească
mai frumos decât homarul povestitor
a recunoscut-o chiar bătrânul jo
sau
sau jos
cum îi spunea shag chitaristul
care le cânta sclavilor: dacă
pleci, niciodată nu vei liber
ştia shag să ne bage cântecul
în subconştient după ce-l auzeam
prin pub sub ochii crabului roşu
care sărea din apă când solistul
răcnea cuvinte într-o limbă nepământeană
erau la masă şi
şi
şi nimeni nu vorbea sau
dacă vorbea, o făcea doar
ca să spună o minciună
vorbeau despre cursele de cai
cum au pariat prosteşte
de meciurile de rugby
şi
şi de berea neagră guinness
a mai povestit crabul roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tămâioasa românească

E-o licoare pentru zei,
Împăraţi şi regi; de-o bei,
Te simţi rege, împărat,
Sau un zeu adevărat.

De Cotnari sau Drăgăşani,
Panciu, Huşi, Coteşti, Tohani,
De Pietroasa, Nicoreşti,
Valea Călugărească, Iaşi sau Odobeşti,

Dealu Mare sau Merei,
Recaş, Miniş sau Jidvei,
Tămâioasa românească
Cine-o face să trăiască!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (15 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncăruri de scoici

La tigaie, pe grătar,
În suc propriu ‒ cu mărar,
Supe, sosuri sau salate,
Cu orez ‒ o bunătate,

Paste, la cuptor, soté,
Saramură sau paté
Tocăniţe, marinate,
Scoicile sunt minunate.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetăţii
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenuşii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viaţă şi de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni şi arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar şi din compot, chiar şi din fluturi,
cu o singură condiţie însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele şi lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea de porc este din ce în ce mai scumpă

Nepreţuită carnea lor,
Ca de pasăre măiastră,
De merge aşa, în viitor,
Le-om spune "dumneavoastră".

epigramă de Paul Constantin (16 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
şansa ascunsă!

E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu ştii...

E şi un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!

E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieşi din nulul impotent
spre nemurire...

Implacabil, "însă",
este-o negaţie;
Refuzul sau interpelaţie
cu explicaţie sau nepătrunsă.

E deci şi- "a fi";
răspuns şi întrebare
-celebră, dar şi pentru fiecare-
ce niciodată nu vom şti.

E-o demi-întrebare;
"dacă" iubeşti mult,
o viaţă, cu tumult...
"O fi oare"... o sanctificare?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!