Mi-e viața un bâtrân hulub,
Cu aripi frânte, ostenite,
De-atâtea zboruri ne-mplinite,
Ce greș le-a dat orice cherub.
catren de Mihaela Banu (1 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce este viața fără de iubire?!...
Un câmp arid, o simplă amăgire,
Un pom voinic cu roade veștejite,
Sau vise-n doi rămase ne-mplinite?!
catren de Mihaela Banu (26 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Și care-n carnea ta simț chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.
Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toți spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.
poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foame de-un colț de iubire.
Mi-e sete și-aș bea fericire.
Oglindă-ncropindu-mi din chipuri,
Văd lacrima-mi scursă-n nisipuri.
catren de Mihaela Banu (31 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi frânte
Într-un havuz de gânduri și-ntrebări
mă pierd pe drumul, rătăcind spre tine
și-mi pare că de nicăieri
curg șoapte line...
Am vrut să retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele și spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
și-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
și-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
să mai țes mistere,
dar prea se-nalță un târziu de mâine,
fără noimă,
ce va săpa în mine dorul
de unica ta formă...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Claire Colburn: Așadar ai dat greș. Bine, ai dat greș. Ai dat greș. Ai dat greș. Ai dat greș. Ai dat greș. Crezi că asta mă interesează? Chiar te înțeleg. Vrei să fii cu adevărat grozav? Atunci ai curajul de a eșua foarte grav și de a nu da apoi bir cu fugiții. Lasă lumea să se întrebe de ce încă mai zâmbești.
replică din filmul artistic Elizabethtown, scenariu de Cameron Crowe
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâtea ori...
De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situații
Cu brațul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparații.
Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Și-ai netezit a mea cărare.
De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.
De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita țintă
În viața mea Te-ai implicat
Căci ști ce traiul reprezintă.
De mii de ori mi-ai spus duios
Că-n Slavă totul e splendoare
Când e sezonul secetos
Lași ploaie densă să coboare.
De-atâtea ori... de-atâtea ori
Ai alungat îngrijorarea
Și mi-ai descoperit valori
Să înțeleg ce-i încercarea
Nu pot să număr ce-ai făcut
Până aici în pribegie
Mă bucur că Te-am cunoscut
Și că mi-ai dat o strategie.
Că mă-nsoțești la orice pas
E o favoare și-o răsplată
În orice zi, la orice ceas
Ești bunătate-ntruchipată.
poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mi-e dor de el ...
Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.
poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul prostului fudul
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
Nici omu-nțelept nu-i destul,
S-o tragă la mal ca pe-un fleac.
De-l cheamă Ion, Fritz, Abdul,
Se-nfoaie de zici că-i gânsac.
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
E sigur, tenace, credul.
Idei fixe are-n dovleac.
De specia asta-s sătul,
Că-mpuie ca orice gândac.
Mi-e teamă de prostul fudul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce ți-e frică ...
Mă-ntorc în zori de la agapă;
Mi-e frică de urmări, sunt fiert.
Noroc că soața mi-e mioapă
Da-i rău, că-n izuri e... expert.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de el ...
Mi-e dor de el, cum pietrei din albia secată,
îi este dor de râul ce o-nfiora odată.
distih de Mihaela Banu (18 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e inima o primăvară ...
Mi-e inima o primăvară
Mustind de culoare și-n seva,
Ce curge și mă înfioară,
Țintit fost-am de Kamadeva.
Săgețile lui date-n floare
Străpunsu-mi-au inima-n grabă,
Trezind sentimente bizare
Ce n-au un răspuns, dar întreabă:
Pe cine iubesc și mi-e dragă?!
Ce cale mi-e dat a străbate?!
De ce inima mi-e pribeagă
Și tremură de voluptate?!
Răspunsul mi-l dă anotimpul
Când tot ce e viu înflorește.
De-atâta uimire și timpul,
O clipă în loc se oprește.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea cu aripi frânte
Săgeată putredă e pasărea cu aripi frânte,
În gușa ei mai macină speranța,
Din când în când scapă din plisc mălaiul
Și nu vrea să cedeze, își dozează viața.
Mai prinde fulgi cu lacrimi dulci-amare
Pe trupul ei înspăimântat de vreme,
Chiar dacă-ajunge cu oasele-n atele
Mai strigă leru-i ler și de durere geme.
Soarele hoțește opaca pleoapă-a nopții,
O lasă răstignita în munți pân' dimineață,
Credința încercării cruci de sânge-i toarnă,
Ieșirea din durere lacrima îngheață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rondelul bărbatului cu ochi de safir
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.
Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aștept tânjind, cu fața-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfățată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată
rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nunta tinerilor miri,
Plângeau boboci de trandafiri,
Știind că soarta-n chip meschin,
Le-a hărăzit spin lângă spin.
catren de Mihaela Banu (17 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
un om aparte-
ca-n orice familie
și-o oaie neagră
senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de noi
Mi-e dor de noi, atât de dor,
Mi-e dor să mai visăm în doi.
Sub grea povară mă-ncovoi,
M-apasă doru-ți călător.
Tot frigul ce-l purtăm în noi
E-atât de crunt răvășitor,
C-aud cum simțurile-mi mor
Sfârșind cu lacrima-n noroi.
Cât de departe ești nu știu,
Dar nu-ncetez să te aștept,
Sperând s-ajungi într-un tarziu.
Cred că nimic n-ar fi mai drept,
Înger să-mi fi, demon să-ți fiu,
Când m-oi culca la al tău piept.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-a aprins zarea?!
Nori de plumb greoi, mâinile și-au dat,
Pe fruntea de cer trist și-ngândurat.
Fulgerele-adânc își înfig în lut,
Rădăcini de foc cum n-am mai văzut.
Vântul se înalță cu-aripi de hulub,
Veștedele frunze ridicând la cub
Și zadarnic ramuri i se-mpotrivesc,
După straiul verde și pierdut tânjesc.
Tunete pribege răcnesc speriate-
Răgușite glasuri își dreg, asudate.
Doar umbre de arbori îndreaptă spinarea,
Încercând să afle cine-a aprins zarea?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Și vântului cântă trist al lor prohod,
Susur de struguri storși își 'nalță cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod.
Ce fost-a verde și-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ține sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eșafod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum de copil mă-ntreb de ce îmi curg
Prin vene, ancestrale rădcini,
Aș vrea să prind aripi, vreo trei duzini,
Să-l iau la întrebări pe Demiurg.
catren de Mihaela Banu (13 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de dorul tău vibrând,
La mine, într-un colț de gând.
Iubesc! Iubești? Să mai rămân,
Închis în trupu-mi prea bătrân?!
catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!