Așteaptă întoarcerea lui
din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianță suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulțumiri când așezi
altă cărțoaie cumpărată recent
și butoiașe sprințare umplute
cu vinuri alese ori țuici
de tulburat minți și inimi
într-un colț în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învățături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mișcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniță căutând
comoara din spatele cărților
nu îndrăznește să-l întrerupă
știe că el se transformă
recucerește anii pierduți
întâi își recapătă graiul
vocea prinde acorduri de bach
sau mozart și somnul
îl prinde în chingi
rânduri de cuvinte se perindă
învălmășite în ochii semideschiși
citește printre rânduri ca un tânăr student
băutura îi fixează cartea în adâncuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Printre rânduri
Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îți cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală
Dar găsești lacrimi prin ele
Suferințe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească
Tu încearcă, le privește,
Fii ce poți să fii, iubește,
Simți căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?
Cel ce e, e lângă tine,
Vrea să-ți fie pururi bine
Inima citind o știe
Ritmul ei e poezie
Tu simți dragostea firească
Mantia dumnezeiască
Rânduri, rânduri... de ce oare?
Nu e tot ceea ce pare?
poezie de Adi Conțu (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai gând, ce vis banal...
foaia stă pe masă, întinsă, și eu stau în fața ei,
suntem doi cu înțelesuri, albe rânduri și idei
și ne prinde toată noaptea, gânditori și obosiți,
tocul doarme și cerneala, ne țin ochii ațintiți
pe afară aud vântul, aud frunzele cu soț,
suflă, suflă și răsuflă, geamul spart puțin în colț,
aud negrul pe afară, năclăit, tânguitor,
îmi miroase primăvara, este timpul iar să zbor
mă gândesc deja, de-odată, astăzi am trecut pe drum,
străjuit în partea toată, plopi înalți prin ei și-un ulm,
într-un loc o suplă doamnă, cosea in și borangic,
sorbea o cafea scăldată, într-un păhărel, mai mic
absorbită de lucrare, n-a văzut când am trecut,
cu a mea înfumurare, m-am întors, iar am trecut,
ținea ochii, ținea gândul, cine știe, unde, cum,
supărat de întâmplare, am plecat pe-același drum
acum stau, foaia în față, tot încerc să-i povestesc,
întâmplarea întâmplată, de cel, eu, cu gând prostesc,
am crezut că pentr-o clipă, sunt bărbatul ideal,
să servesc o aventură, ce mai gând, ce vis banal
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cufăr cu parfum
O carte pe masă, deschisă
O cămasă cu umbră de ruj pătată
Aruncată intr-un colț de insomnie
Parfumul de pe eșarfă
Ascuns in cufărul de lângă perete
Pe care stau in cumpănire
Imi aduce aminte, aminte
De clipele cu tine
Pe care le citesc cu ochii inchiși
Repetând aceleași citate
Căutând secunde la erate
Dintr-o carte rămasă necitită
Cu litere tușate de ochii tăi
Rămasi in biblioteca
Inimii, prăfuită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea des în vers
e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
își adună gânduri în orașul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau și cântă iubiții
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înțeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă
prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colț afumat
de birt frământat de picioare nervoase
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bar...
Printre mese, printre sticle,
Prind bețivii noi aripe,
Dar să vezi mare iubire
Când prinde soața de știre!
epigramă de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bar
Printre mese, printre sticle
Prind bețivii noi aripe,
Dar să vezi mare iubire
Când prinde soața... de știre!
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
citind scrisoarea
ochii tinerei sclipesc -
luna pe baltă
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
întâi dosarele
scoase din dulapul deschis
în spatele femeii cu părul
strong and long
roșu cât trebuie
apoi duse în clădirea veche
de o sută și ceva de ani bătuți
pe muchie cu dosul palmei
procedeu din karate
le așezi pe jos alături de alte
dosare de tot felul
lângă statele de plată
din șaptezeci și șase ridici
un vraf de fișe cu elevii care au abandonat
școala în două mii trei
dulapul de lemn e aglomerat
cu fișele de protecție a muncii
unde vezi un prospect la sanohepatic
colesterol sau urinal pe mese
scaune și birou se înalță
teancuri de fișe medicale
poți afla ce boli au avut
angajații din optzeci ori douămiiștii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulci boabe litere
Se apropie-nceputul scufundării,
Alunec pe versantul neputinței
Unde nomazii stau la pândă
Să sfâșie din sângele dorinței.
E vremea-nceperii minunii
De-a preveni morți intuite
Unde adâncurile zdrobesc
Stăpânitorii de morminte.
Puterea rugăciunii zilnic
Așteaptă temătoare fumul
De trecerea neliniștită
De-a nimici în magmă drumul.
Se apropie-nceputul care
Purifica-va împletitura
De-a măcina în biblioteci
Dulci boabe litere, cultura!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mi se usucă...
Mi se usucă multe lacrimi așezate-n foi
Și pierd în ele gânduri și o rânduială,
Pierd o emoție ce pentru voi,
Am supt-o dintr-o veche călimară.
Pierd un suspin ce mi-l înșiră gândul,
Pierd o durere sau plăcere lăcrimată,
Mă simt ca învelită într-un torent de-a rândul
Pe foaie ochii-mi lacrima aștern... o lepădată...
Mă mângâie cu teamă totdeauna visul,
Când rânduri curg din micul meu condei,
El lăcrimează împreundu-mi cântul
Și zâmbet plâns v-așterne, poate vrei să-l iei.
Mi se usucă multe lacrimi și așa dispar,
Nerăsfoitele, citatele din gânduri,
Le-ascund pierdute-n micul meu sertar,
Poate-n alt timp vor fi frumoase rânduri.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate, încotro
Ne pierdem printre rânduri,
Nu ne găsim începutul,
Nici sfârșitul,
Alunecăm de-a valma paginilor încărcate,
Dar goale de esență,
Ne scufundăm într-o vidă aglomerație,
Ne agățam de colacul de salvare, atenție.
Se distruge și ce a mai rămas uman în noi,
Codificăm până și mersul în doi.
Nu am dat update la ultimul script,
Scanăm datele din cont, nu de pe chip.
Existăm după coduri și programe,
Când întâlnim viitorul,
Ne dă la soft, eroare.
Suntem atrași de noțiunea de upgrade,
dar nu știm ce preț plătim,
Dezvoltăm exteriorul, iar pe interior murim.
Născuți să iubim,
În definitiv, ajungem să programăm
și ceea ce simțim.
Pierduți printre rânduri,
Ne îndepărtăm de noi.
Înotăm în oceanul tehnologiei,
Căutăm să găsim, ce-am pierdut din noi.
La țărm e totul lin,
Epicentrul e ca un ciclon,
Agață tot printr-o apăsare de buton.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
început
ploios de toamnă cu povești
de groază prin cărțile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în fața mașinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-și facă un rost în viața lor
de jumătate de an de bunăstare
ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
și detectivii care beau whisky
nu te lasă să privești toamna
începută de curând în orașul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasă...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeț de-am luat chiar șuturi
Și-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...
O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însuflețiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...
Și-am înțeles... n-am înțeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aș scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...
Mă-ntreb așa prin raze selenare,
Cu ce-am greșit de-am dobândit amor
Și ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aș fi putut să mor...
Păstrând prin gheață același simțământ
Nu am să pierd iubirea ce o port,
Dar am să știu că viermele e sfânt
Chiar dacă fluturele-i cap de mort...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Am prins si io rahat, dar nu turcesc,
Am să-l stârnesc în cele patru vânturi
Că-n altă plasă nu mai pic... să-nnebunesc!!!
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinții a mii de români
Îi vezi, sunt atât de bătrâni
Umbre-au ajuns prin colț de odaie,
Cu ochii, doi nori, mereu gata de ploaie
Părinții a mii de români.
În sate-ngropate, stau suflete vii,
De cei dragi, ținuti fiind departe,
S-au irosit trimițându-i la carte
Și-acum case si curți rămase-s pustii.
Vezi casa bătrână cum șade-ntr-o rână,
Obosită și ea de drumul cel lung,
La gard, cocoșați, stau bătrânii și plâng
Uitați de cei dragi, traiesc clipa din urmă.
Cu toții de-a valma, părinți și bunici,
Fac parte dintr-o altă poveste,
Mușcate le râd la ferestre
Lipsesc doar nepoții peltici.
Prea hameși, prea cruzi, trăitorii de azi
Și-au lăsat trecutul în urmă,
Ochii nesătui orizonturi noi scurmă,
În păcatul uitării tu omule, cazi!
În umbra odăii sleiți de puteri,
Părinți și bunici stau mereu și ne-așteaptă,
Ei truditorii zilei de ieri
Îndurându-și senini soarta nedreaptă.
Lăsați pentr-o clipă alergarea deșartă,
Redați strălucirea din ochi de-aș vedea fiică și fiu
Găsiți-vă timpul de-ntoarceri la vatră
Înainte de-a fi pentru toți prea târziu.
poezie de Valeria Tamaș (1 august 2008)
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit că te uiți
cu ochii tăi verzi
în ochii mei albaștri
am zâmbit privindu-te
cum te uitai la mine
întâi pe furiș
apoi ai prins curaj și te uitai
de parcă mă analizai
sau
chiar mă analizai
atentă la fiecare detaliu
întâi a fost o joacă
acum mă uit în ochii tăi verzi
cu ochii mei albaștri
și nu ne mai jucăm
ne iubim
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepământenii
Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată ști cum este când
Tu simți cum îți curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopțile trează
Și te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Și respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Așa cum înfloresc florile rare, noaptea.
Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe brațul tău,
Tu mă săruți, eu te sărut,
Nu scoatem o vorbă.
Ochii tăi albaștri
Sfărâmă stânca din ochii mei căprui,
Iar trupurile noastre se depărtează de țărm
Într-o corabie cu mirozne.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt de-o seamă
cu coșmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbește aparatul
de cafea și nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde și oricând și nu m-aș fi
așteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
și aspru în același timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii și aștept coșmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de povești de adormit fricile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un colț vine
fericirea peste tine depinde
de munca făcută de timp
când apare ești sătul de trudă
te-ai mulțumi cu o bucurie
mică și obișnuită pentru sănătate
de la colț prinde o pânză ușor
pictată în ulei și are zâmbet
de femeie-păianjen care înțeapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea ta
Vocea ta e mai mult un ecou
Lunecând spre o ultimă oră,
O săgeată de dor incoloră,
Așteptând într-un colț de tablou.
Vocea ta e mai mult o derută
Ce mă-ndeamnă să stau și să plec,
Semnătură în alb pe un cec,
Însă știm că nu mai ajută.
Ochii tăi, un palat de cleștar,
Nu se cade să-ncerc să ajung,
Un gând trist ce se năruie ciung,
Undeva, cu aripi de Icar.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!