Dacă ești cu mine vei fi cea mai norocoasă, totul depinde de tine.

Lucian Haşa (2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să fi bogat nu mai spune la nimeni, sunt mulți invidioși care vor să-ţi atace visul tău de a te îmbogăți.

Lucian Haşa (29 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lupți poți să câștigi, dacă lupți poți să şi pierzi, oricum să şti că ai dreptate.

Lucian Haşa (4 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ai noroc în viață, muncește, dacă nu muncești viata va fi grea.

Lucian Haşa
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei cădea, ridică -te dar nu renunța niciodată.

Lucian Haşa (8 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consonante...

Se deschide portal între mine și tu
Dacă vii e mortal- poți pleca dacă nu
Dar odată ce treci ochii ăștea căprui
Nu te las nici să pleci, nici ceva să mai spui...

Sentiment mai divers, mai adânc, mai concis
În acest Univers n-a fost pururi descris
Și nici fără nici cu consonante mai reci
-Poate da. Poate nu. Poate vii. Poate pleci...

poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pleci și nu te opreşte nimeni, înseamnă că ești pe drumul cel bun.

Lucian Haşa (1 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

De la nouă păn-la nouă
Plouă, plouă, plouă, plouă,
Ba cu țîra, ciobănește,
Ba cu fulgere trăsnește,
Ba cu soare, ba cu lună,
Ba frumos așa mai tună
Ploaia asta, ploaie, ploaie
Ba ca ața, ba șiroaie
Ploia asta, așteptată
Ploaia asta, venerată
Pusă ca și noi, pe treabă
Ploaia noastră, basarabă...

sonet epigramatic de Iurie Osoianu (26 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să afli cine sunt, încearcă să mă cunoști.

Lucian Haşa (13 iulie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai dușmani, înseamnă că ești mai bun decât ei.

Lucian Haşa (9 iulie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima octavă

Nălucă, tu, ce-mi stai în gând
Și-mi cânți râul iubirii,
Ce-mi zici de vara ce plângând
Ne lasă despărțirii?

Iar mi-amintești de acel nor,
Cumplită arătare,
Alerg în tristul sud să mor
De-o neagră sărutare.

Și dă-mi din tot un aprig vânt,
Sărutul fără nume
Și-apoi pierdută în mormânt
Mă vezi cum plec din lume!

Şi du-mi cu tine vadul greu,
Cerșind un vers de lavă
Și urcă, urcă-n zări mereu
Cu inima-mi octavă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai greșit în viață, înseamnă că nu ai încercat să faci nimic

Lucian Haşa (13 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu vrei să fi luat de prost, învață să spui nu.

Lucian Haşa (28 iulie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa neagră

Fluviile, fluturii și pământul
înălțau spre cer aripi de gheață;
omenirea fiind ocupată
cu studiul ultimului papirus
despre eternitate, progres și sfârșit.

Prin lume, mireasa neagră-şi scrie
veacul de frig și singurătate,
închisă în iglul infinit de sânge
unde croșetează avid destine...

Al meu l-a împletit altfel:
în insula sufletului urlă lupii tineri,
goi, însetați și flămânzi,
așteptând renașterea ultimei ploi.
Nu mă văd pe mine nicăieri
și nici lumina dimineții...

Mă tot căut în ultimul bou-vagon al vieții -
în austrul care-mi mângâie tâmpla aurie
cu degetele ce mi-au sărutat destinul
sau în căușul inimii tale,
în edenul dintre ape
ori purgatoriul nesfârșitului deșert.
Nimic, nimic... doar noaptea polară
care a îmbrățișat amurgul umanității
și-a înnobilat totul cu alb și veșnicie -
off, la ferestră strigă Hades!

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască naţia

Ce cuvinte să găsesc de laudă, ca să nu cumva să te mâhnesc
Când în suflet cântă și aplaudă versul Tău profund, moldovenesc
Cristalin ca apa de izvoare, unduit ca iarba pe câmpii
Și senin, ca steaua păn-la care, drumul stă pavat cu veșnicii

Starea mea lăuntrică e stare eminesciană, deseori
Ca și tine țin în brațe marea rezemăndu-mi fruntea de văltori
Și la fel mi-e sete de repaos când purtat pe aripi de visări
Duc corăbii negre și prin haos, și pe miscătoarele-i cărări...

Ca și tine trec prin armonia dragostei cu primul său fior
Ca și tine, cred că Romănia-i țara mea de glorii și de dor
Ca și tine sunt minoritate și între-mpărat și proletar
Tind să dau Cezarului dreptate, chiar dacă-s cu plebea solidar...

Am tăcut o-ntreagă veșnicie, ocolind și lictori și tribuni
Să nu fie Doamne, să nu vie, să mă ducă-n casa de nebuni
Să-mi aplice tratamentul dur, medicul Salieri Maiorescu
Tratamentul ăla cu mercur ce te-a potolit ca Eminescu...

Și mereu privind pieziș prin părți, să nu-mi cază-n cap vre-o cărămidă
(Fie cea demult prescrisă-n cărți, fie de pe vârf de piramidă )
De la Nistru mersu-. i păn-la Tisa de la munte coboriâi la mare
Ca reper având constant abscisa cu muscali (și unguri) de-a călare...

Și ajunși aicea, pe alee, obosiți de-atăta umblătură
(Tu pe zbuciumate Căi Lactee, eu prin colbuită arătură)
Stăm alături două rațiuni, și sincronizănd imaginația
Dăm culoare simplei noțiuni, din bineţea ta: "Trăiască nația!!!"

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger bălai

(Mariei-Izabella)

Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte

am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții

mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ai o viață bună, cere-ţi scuze chiar dacă şti că nu ai greşit.

Lucian Haşa (28 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal

Fulgera și tuna diabolic
Prin şuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....

Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianţă̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță

Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide

În sfârșit se oprește furtuna
Și dezmatul metalic se stinge
Și zenitul se sparge de Lună
Și cu liniști metalice ninge...

Și trezit din visare rapace
Sorb din plin măreția uitării
Că ninsorii cu fulgi și cu ace,
Că furtuni din umbrele zării...

poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa...

iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag

războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...

pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu

dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel

la orizonturi foc de artificiu
călește cavalcada biruinței tale
și undeva departe hoardele vocale
redenumesc sentința sacrificiu...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!