Uneori oamenii pleacă din viața ta, dar din inima nu vor pleca niciodată.

Lucian Haşa (5 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima octavă

Nălucă, tu, ce-mi stai în gând
Și-mi cânți râul iubirii,
Ce-mi zici de vara ce plângând
Ne lasă despărțirii?

Iar mi-amintești de acel nor,
Cumplită arătare,
Alerg în tristul sud să mor
De-o neagră sărutare.

Și dă-mi din tot un aprig vânt,
Sărutul fără nume
Și-apoi pierdută în mormânt
Mă vezi cum plec din lume!

Şi du-mi cu tine vadul greu,
Cerșind un vers de lavă
Și urcă, urcă-n zări mereu
Cu inima-mi octavă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să fi bogat nu mai spune la nimeni, sunt mulți invidioși care vor să-ţi atace visul tău de a te îmbogăți.

Lucian Haşa (29 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei cădea, ridică -te dar nu renunța niciodată.

Lucian Haşa (8 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

De la nouă păn-la nouă
Plouă, plouă, plouă, plouă,
Ba cu țîra, ciobănește,
Ba cu fulgere trăsnește,
Ba cu soare, ba cu lună,
Ba frumos așa mai tună
Ploaia asta, ploaie, ploaie
Ba ca ața, ba șiroaie
Ploia asta, așteptată
Ploaia asta, venerată
Pusă ca și noi, pe treabă
Ploaia noastră, basarabă...

sonet epigramatic de Iurie Osoianu (26 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă...

Sa mai dus înc-un secol din viață.
O epocă, o eră, o clipă
Comprimate-n schimbarea la față
Cu percepții de spațiu și pripă

Iar pe cer stă aprins Betleemul
Iar în iesle zâmbește pruncia
Iar amestecă-n sine blestemul
Cu sensații de hău, veșnicia

Din neant înclinat, Vărsătorul
Dezmembrăndu-mi faptura cu ape
Își așterne tristețea și dorul
La picioare, de lume aproape...

În bătaie de vânturi stelare
Energie pe creste de valuri
Curge lin în cavernele care
Sunt și fire și linii de maluri

Și nimic nu mai tulbură vise
În percepții aevea simțite
De paternele alea concise
Care strigă și tac că-s iubite

De făpturi persistente în lipse.
Numai Terra-și continuă zborul
Pe fundal permanent de eclipse
Ba urmandu-și ba nu, Varsătorul...

Pun piciorul în pragul epocii
Și de mână cu dulcele Soare
Plec în lumea ce-şi ține bojocii
Când tăcerea din strigăte doare...

Cu speranţa, că iar voi renaște
Precum Phoenix din veșnica zgură
În Ajunul de Sfintele Paște
În aceiași firească postură...

... Să mai duc înc-un secol din viață
O epocă, o eră, o clipă
Mă mângâi cu schimbarea la față
Din percepții, din spațiu, din pripă...

poezie de Iurie Osoianu (29 decembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai greșit în viață, înseamnă că nu ai încercat să faci nimic

Lucian Haşa (13 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal

Fulgera și tuna diabolic
Prin şuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....

Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianţă̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță

Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide

În sfârșit se oprește furtuna
Și dezmatul metalic se stinge
Și zenitul se sparge de Lună
Și cu liniști metalice ninge...

Și trezit din visare rapace
Sorb din plin măreția uitării
Că ninsorii cu fulgi și cu ace,
Că furtuni din umbrele zării...

poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ai noroc în viață, muncește, dacă nu muncești viata va fi grea.

Lucian Haşa
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa...

iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag

războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...

pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu

dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel

la orizonturi foc de artificiu
călește cavalcada biruinței tale
și undeva departe hoardele vocale
redenumesc sentința sacrificiu...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger bălai

(Mariei-Izabella)

Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte

am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții

mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamitea...

Înarmat păn-n dinţi, pregătit de război
Cu tot soiul de,, sfinţi" şi de kneji din noroi
Fac un selfi grotesc, ( mulţi vor spune-pervers)
Şi prin lume pornesc, s-o mai zădăr în vers...

Nici nu știu cum mi-e dat, dar alături de voi
-Din veleat în veleat, din nevoi în nevoi
Sunt și eu șurubaș la,, boboru'" moldav
Ca și dânsu' de laș, ca și dănsu' bolnav...

Ca și dănsu' visez niște minți de pe urmă
Ca și dânsu' am crez și instinct am, de turmă
Doar că... doar, uneori, ies în noapte la stele
Și mă-mpart păn-n zori cu nevoile mele...

ȘI când cade vre-o stea și în liniște arde
Mă gândesc că și ea a pierdut miliarde
Devorată stupid și de negrele hăuri
Și ca mine, perfid și de viermi și de găuri...

.... înarmat păn-n dinți, pregătit de război
Pomenesc niște sfinți, intru-n casă-napoi...
Pușca pun iar în cui, peste pofta din el,
Că doar ştiți- unde nu-i, nu-i nici chip și nici fel...

poezie de Iurie Osoianu (11 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Spre seară, candida femeie
se descalță de cădere și uman,
e doar o ultimă fiică
a pământului ars de nesfințenie.

Răsare noaptea de sânziene
și din umeri îmi țâșnesc aripi
care-mi curg peste muntele tău.
Ah, te tot caut în grotă neființei!
Tu, taci! Îmi vorbesc ecourile...

O sete de nemărginire mi-a cuprins
viscerele fântânii de aur
și ultimii condori înnebuniți cer serafimilor
o ultimă zi cu aripi de cometă.

Ah, și mă-nalț dincolo de moarte!
Din suma cercurilor acvilei
care-mi valsează peste cernitul cotidian,
un ultim zbor al cauzelor pierdute...

Și mă roagă plânsul copilului
aflat dincolo de tărâmul inocenței,
trăindu-și bruma din tâmpla albastră,
înrudită cu îngerii:
naște-mi, te rog, eternitatea!

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt ţie

Niciodată nu te-am părăsit
Am fost cu tine deseori și-n orice clipă
În această lună de zile avem multe în comun
Suntem sută la sută asemănători
Avem amândoi operații pe corp, nasul armonizat
Iubirea perfectă dintre noi,
Copii, cărțile, poezia, viața departe
Căci pentru noi nu există decât dragoste.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează cum va fi finalul, important e să nu regreți niciodată.

Lucian Haşa (30 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet curat de făclie

Suflet pe ape ce te scalzi în dimineața asta în soare
Toate zonele au venit la izvor
Merg cu tine în leagănul cerului din aripi de păsări
Nemuritori şi tineri se aud
Iubirea și gândul senin
Numai la ea erata sthie aprinsă în inima mea
Fiinţa vie precum lumina din stea
Suflet curat de făclie
Timpul acesta fă-l nemuritor
Sărutarea mea pusă pe tâmple
Din zborul de fluturi ridică un nor senin
Ca sufletul unei păsări din ciuturi și
Hai să închinăm o ideee de zâmbet și soare
Dimineața are brațele deschise pentru ea
Sfărâmând tăcerea din ulcioare
Suflet ce înalță seninul poem.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra...

Tu ești ciudat. Dar cine nu-i ciudat
Și cine primul nu aruncă piatra
În adevarul, care pleacă la mezat
De soartă dus. Să-l dea dejeaba, loatra...

Pe drumul colbuit, ca un fior
Se scurge umbra ta. In departare
Albește silueta altui dor
Scăldat în nostalgie care doare...

Iar păsări albe cad din cerul plat
De-a lungul conștiinței tale triste
Și cărăruia, care cheamă la mezat
Tresaltă nevoind să mai insiste

O liniște se lasă de neant
Peste faptura ta și umbra umbrei tale
Și nici un om pe cât de cât pliant
Pe dealuri nu se vede. Nici in vale

Iar tu... Ciudat... Dar cine nu-i ciudat
În zilele acestea consistente
Când însăși viața-i scoasă la mezat
Iar morțile sunt tot mai insistente.?!

Mai pleci și mai revii ca-n alte dăți
Ca-n alte ipostaze circumstante
Să poți cutreera pustietăți
La braț cu stări la fel de relevante

Cu tine însuși, atacat intens
De toate nebuniile epocii
În care te-ai născut și-n care dens
Ai rupt ecou din anturajul vocii

Cu care inzestrat pentru Cuvănt
Plăteai mereu tributul nebuniei
Când rupt ca un anteu de la pamant
Când zmuls din decadența veșniciei

Și-atîta tot... Nimic mai mult, nimic
In jurul tău numai nimic și periferic
Nici o lumină nici un soare cât de mic
Doar tu și umbra ta. ȘI intuneric...

poezie de Iurie Osoianu (31 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să afli cine sunt, încearcă să mă cunoști.

Lucian Haşa (13 iulie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

*. *. *

Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan

Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident

Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil

La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuţai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade
Prin lumile cu oameni gospodari...

Iar Luna stă senilă după deal.
Mai scociorăsc tăciunii stinși în vatră
Mai scrigelesc o buchie în piatră
Și iar adorm pe coama unui val...

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!