Compoziţie

" Limbajul este un aspect diluat al materiei" – Iosif Brodski

Nu diluat.
Exfoliat; cerat;
dar neadăpat.
Limbajul este o materie
frunzărită ca o carte
cu bunul gust
al ruginii şi al eroziunii
lucrurilor făcute din metal,
petale lângă coasta mării.

Dar cu mai multe culori decât cele ale ruginii:
sau ale argintului, altele –
un vast scut heraldic
de fragmente frumoase
citeţ revelate,
aşa cum Pămânul se dezvăluie-n straturi:
cum metalele se spulberă,
cum materia prinde
suflet.

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţin minte ca părinţii mei să-mi fi citit poveşti seara, înainte de culcare, ori în după-amiezile ploioase de duminică sau în ajunul sărbătorilor. N-am amintiri nici de pe vremea când am început să citesc singură. Dar mi-ar plăcea să ştiu cum s-a numit prima carte pe care am citit-o şi, plecând de la ea, să pot face un fel de "arbore genealogic" pe care să-l împodobesc cu numele tuturor lecturilor de până azi. Aş fi curioasă să înţeleg felul cum au înrămurit unele din altele, să identific prin intermediul lor etape în evoluţia mea spirituală. Ar fi, probabil, una dintre cele mai frumoase reprezentări ale vieţii mele, nu foarte coerentă, dar cu siguranţă mult mai sinceră decât orice biografie.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cunoscut faptul că de la începutul creaţiei sale, sau a fiinţei sale sufletul omului este ca o tablă ştearsă şi are o facultatea prin care este dispus să primească forme sau intenţii ale lucrurilor, iar o asemenea facultate se numeşte intelect posibil;el se aseamănă cu materia, căci tot aşa cum materia este în potenţă faţă de diferite forme, tot aşa intelectul posibil este în potenţă faţă de cunoaşterile diverse. Însă intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârşit de cunoaşteri sau de intenţii sau de intenţiile lucrurilor inteligibile: aşa încât, atunci când el doreşte, iese în actul acelui care înţelege şi produce acele intenţii care îi sunt prezentate în act, iar sufletul desăvârşit astfel şi dispus astfel se numeşte intelect în act.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

materie

Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii.

definiţie clasică de Niccolo Machiavelli
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii trebuie să stăpânească limbajul lucrurilor înainte de a stăpâni limbajul cuvintelor.

citat din Friedrich Frobel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul literar, cred eu, nu se deosebeşte de limbajul muzical. Cuvintele au o muzicalitate intrinsecă, au euritmie. Ideile sunt arii. Tot ce am de făcut e să las ideea să se exprime liber. Apoi umblu la acordul fin, la reglaje. Sau, cum ar spune Stephen King, "îmi suprim drăguţele", acele părţi, care, deşi sună bine, ori nu sunt relevante pentru idee, ori o îngreunează, aşa cum îngreunează prea mult polen aripile unui fluture.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumuseţe (în sens obiectiv), după cum ştim, nu sunt nimic altceva decât forţele fizice, chimice şi organice ale naturii prin care se înfăptuieşte voinţa de viaţă în tot ce există. Or, aşa cum imperfecţiunea manifestării ideilor este condiţionată exclusiv de intrarea lor în funcţiile subiective ale timpului, spaţiului şi cauzalităţii, tot aşa şi claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, şi cu ea, frumuseţea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiţii de un gen pur subiectiv.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărurile spirituale care sunt afirmate de religie sunt eterne. Dar din momentul în care au fost revelate de marii maeştri spirituali forma lor s-a diluat, s-a opacizat, datorită interpretărilor date de fiinţe umane netrezite spiritual.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din veşnicie Dumnezeu cunoştea toate lucrurile pe care avea să le creeze. El nu le cunoştea pentru că le-a creat ci mai degrabă invers. Dumnezeu mai întâi a cunoscut lucrurile creaţiei, deşi ele au venit în existenţă doar în timp. Speciile lucrurilor create îşi au ideile în Dumnezeu, şi, Dumnezeu, din veşnicie, a văzut în Sine"ca reflecţii posibile ale Sinelui"lucrurile pe care le putea crea şi voia să le creeze. Le cunoştea înaintea creaţiei, aşa cum sunt în El, ca Exemplare, dar le-a făcut aşa cum există, adică reflecţii exterioare şi finite ale esenţei sale divine. În virtutea acestui act etern de cunoaştere, de viziune, pentru care nimic nu este trecut sau viitor, Dumnezeu vede, pre-vede, chiar actele libere ale oamenilor, cunoscând dinainte de exemplu "ce ar trebui să cerem de la El şi când","pe cine ar trebui să asculte sau nu, şi în ce privinţă."

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea unei creaţii literare sau muzicale nu este dată de numărul de voturi dat de mulţime sau de numărul de exemplare vândute. Totdeauna, romanele erotice ieftine ale Sandrei Brown şi cele poliţiste ale lui San-Antonio vor primi mai multe voturi decât Romeo şi Julieta, Hamlet sau oricare dintre piesele lui Shakespeare, mai multe decât Faust al Goethe, mai multe decât Divina comedie a lui Dante etc. Totdeauna o manea a lui Florin Salam va primi mai multe voturi şi va avea mai mulţi ascultători decât Concertul nr. 21 în Do major de Mozart, sau decât Triplul concert op. 56 în Do major de Beethoven, considerate de specialişti cele mai mari minuni ale muzicii. Lucrurile deosebite trebuie judecate de oameni deosebiţi.

citat din George Budoi (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Jocuri de noroc"? Eu le-aş numi mai degrabă "Jocuri ale Destinului", din moment ce "norocul" nu este decât o iluzie... Felul în care arunci zarul şi nu hazardul determină rezultatul obţinut... Nu te văita că nu ai avut noroc, ci mai degrabă ai puterea de a privi în faţă Destinul ce ţi-a fost hărăzit... Ia viaţa aşa cum este, nu aşa cum ar fi putut să fie... pentru simplul motiv că nu poate fi altfel decât aşa cum ţi-a fost scris să o ai!

Mihail Mataringa (20 septembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum valea iubeşte râul

Eu te iubesc aşa cum valea
Iubeşte râul ce-o străbate
Şi-aşa cum nota muzicală
Iubeşte-acordurile toate.
Şi te doresc aşa cum luna
Aşteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credinţă-o să-l susţină
Fiindcă tu eşti parte din mine
Cum pajiştile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc aşa cum şoimul
Iubeşte vântul ce-l susţine
Şi cum un val sărută ţărmul...
Dar tu, tu mă iubeşti pe mine?

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în lume un mijloc de exprimare accesibil tuturor: e limbajul entuziasmului, al lucrurilor făcute cu dragoste şi perseverenţă, în căutarea a ceva ce-ţi doreşti sau în care crezi.

citat din Paulo Coelho, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rudele feminine ale unui bărbat îl privesc întotdeauna, în secret, ca pe un idiot şi cu un sentiment asemănător cu mila, în pofida faptului că în exterior îşi arată respectul faţă de autoritatea şi meritele sale. Cele mai vulgare vorbe şi fapte ale sale le induc rar în eroare, ele văd adevăratul om dinăuntru, şi ştiu că este un tip superficial şi vrednic de milă. Poate că în acest fapt se regăseşte una din cele mai bune dovezi ale inteligenţei feminine, sau, aşa cum se spune de obicei, intuiţia feminină.

citat din H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul inteligibil este doar raţiune şi nu s-ar mai putea naşte încă un altul care să fie doar raţiune, ci dacă se năştea un altul trebuia să fie inferior aceluia, nefiind raţiune, dar nici materie căci materia nu este ordonată, de aceea trebuia să fie un amestec. Cele la care universul acesta se opreşte sunt materia şi raţiunea, iar acolo de unde începe se află sufletul, care guvernează amestecul. Partea din suflet raportată la realitatea divină superioară rămâne neamestecată şi nu are piedică în actul ei, după cum partea sufletului care dă viaţă corpului nu primeşte nimic de la el.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia nu este fiinţă, ci ea este un omonim al ei, deoarece adevărata expresie a materiei ar fi nefiinţă. Răutatea din suflet şi formele ei sunt determinate de materia cu care este în legătură sufletul.

citat din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pregătit de analiză

Şi nu stiu cum s-a întâmplat

După această dializă

Am ajuns un diluat.

citat din Farcas Alexandru-Dumitru
Adăugat de Farcas Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

limbaj

Limbajul este o piele: îmi frec limbajul meu de altul.

definiţie de Roland Barthes
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oamenii pe care mânia îi face să roşească sunt mai puţin de temut decât pe cei pe care-i face să pălească. Astfel, vedem că unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roşesc şi uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobşte că mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roşesc. Explicaţia este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică şi prin cuvinte, el pune în acţiune întreaga sa căldură şi întreaga sa forţă încă din primele clipe ale emoţiei, din care pricină se înroşeşte, pe lângă că uneori regretul şi mila pe care le simte omul pentru sine însuşi, pentru că nu poate să se răzbune îl fac să plângă. Şi dimpotrivă, cei care se abţin şi se decid pentru o răzbunare mai mare devin trişti, socotind că fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!