În Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să porți în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalțe și să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorezații, artiștii și copiii! Sublimii distrați ai vieții.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lina avea o mulțime de bani câștigați, pe care îi ținea neplasați. Neglijentă și risipitoare cum era, nu avea să se aleagă de acei bani nimic. Pe când, întrebuințați la cumpărarea unui imobil...
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La rânduială, Paharnicul a greșit când împărțea cupele vieții și mi-a dat pe cea a visului.
Hortensia Papadat-Bengescu în Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața asta histenică îi punea în obraz acea culoare roză pe sub pârleala pieliței, totuși neînăsprite. Toate întâlnirile de afaceri sau de amor, Lică și le avea în plin aer, ca și cele de familie. Sia apucase doar de copilă a cunoaște cu el toate barierele.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se poate să te azvârli puternic, vioi și încrezător în valurile vieții, și ea să nu te scoată la limanul fericirii.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Costel, venit de vreo șase ani la București pentru Drept, reușise să se prenumere printre tinerii la modă - ce e drept, ca de mîna a doua - dar bine cunoscuți la Mircea și în unele dancinguri - tot de mîna a doua clasa cea mai răspîndită de aici.
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite-i iar!... Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri!... Se pupă în stradă! Ptiiu! și, efectiv, doamna Vera, azvârlea pe scânduri, nu pe scoarță, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi ușura organismul de prisosurile unui dispreț care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne ferește, vreun rău. Totuși, disprețul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate sentimentele esențiale sunt în noi, însă în doze divers proporționate, care, calculate, dau ca rezultat ființe rele, bune, crude, blânde...
citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se iubea.. Și iubea viața! Era păgân, avea cultul trupului lui și se închina la zei: Orgoliu, Frumusețe și Amor.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoși sunt oamenii pe care nu-i cunoaștem!
Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt și zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat... sunt și astfel de zile- puține, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastă sunt azi... îmi vine să plâng fără pricină...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ce greșeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un șipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanțul nesfârșit al eredităților?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinți de care nu are vină?
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveștile ochilor și păcatul lor!
Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise... dau numai trecătorii.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un teanc de scrisori e un suflet.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urâtul e totdeauna vinovat.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e omul de vină de el singur?
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supremul dușman al femeii e înduioșarea.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!