Cuget rănit

Stă cugetul rănit pe brâul unui troc,
tot aşteptând să vină o schimbare,
pentru a-şi găsi, din nou, pretinsul loc
pierdut cândva la tragerea cea mare.
Iar clipele, trecând prin acele de ceas,
scot din pendulă numai amăgire –
din ritmica bătaie-n urmă au rămas
doar vagi regrete dintr-o nălucire.

Din hăul nevăzut al timpului pierdut,
ce s-a desprins de clipa care moare,
revin fără răgaz, pe umbre de sărut,
doar lungi păreri de rău ameţitoare.
Iar mutele speranţe care-ajung târziu
nu-mi pot aduce nici-o izbăvire,
se scurge timpul în zadar fără să ştiu
de ce te-ntorci mereu în amintire.

Când somnu-alunecă la margine de vis,
în prag de gând te văd neîmpăcată,
rupând tăcerile din vechiul paradis
când oazele ne cheamă încă-odată.
Se redeschid speranţele din visul meu,
văd palmierii fremătând în vrie,
pe cerul vieţii-n arcul unui curcubeu
văd semnele de toamnă timpurie.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 14.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fără dată

Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înţeles deloc ce vor
din sfada lor ameţitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.

Le auzeam, fără să vreau,
şoptind necontenit haine
că n-aş dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Şi mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută,
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.

Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre uşă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tuşă.
Ştiam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinţi cu un ecou
în seara zilei fără dată.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reversul clipei

Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrăţişeze-n prag prezentul care moare.

Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...

Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare?...
Când vin regretele în cuget să le-ascult,
nu clipa ce-a trecut mi le aduce oare?!

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fără dată

Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înţeles deloc ce vor
din sfada lor ameţitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca vânturi reci pe culuare.

Le auzeam, fără să vreau,
şoptind necontenit haine
că n-aş dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Şi mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.

Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre uşă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tuşă.
Ştiam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinţi cu un ecou
în seara zilei fără dată.

poezie de Corneliu Neagu (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

O VOCE SIDERALĂ
(Corneliu Neagu, 04.01.2022)

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu din Creaţie lirică nouă, 2023
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reversul clipei

Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrăţişeze-n prag prezentul care moare.

Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...

Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare?...
Când vin regretele în cuget să le-ascult
Nu timpul ce se-ntoarce mi-le aduce-oare?!

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fără dată

Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înţeles deloc ce vor,
din sfada lor ameţitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.

Le auzeam, fără să vreau,
şoptind necontenit haine
că n-aş dori deloc să stau
iubirea s-o împart cu tine.
Şi mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje dense de amor,
ţesute-n umbra nevăzută.

Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre uşă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tuşă.
Ştiam că ai venit din nou.
din karma visului plecată,
să mă alinţi cu un ecou
în seara zilei fără dată.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN 2247-1545
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fără dată

Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înţeles deloc ce vor,
din sfada lor ameţitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.

Le auzeam, fără să vreau,
şoptind necontenit haine
că n-am dorit deloc să stau
iubirea s-o împart cu tine.
Şi mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje sacre de amor,
ţesute-n umbra nevăzută.

Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre uşă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tuşă.
Ştiam că ai venit din nou.
din karma visului plecată,
să mă alinţi cu un ecou
în seara zilei fără dată.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar timpul se întoarce...

De ne vedem şi astăzi câteodată,
când drumurile noastre se-ntâlnesc,
te regăsesc aproape neschimbată –
priviri de foc şi zâmbet nefiresc.
Te urmăresc cu ochii de departe,
trecând la braţul unui alt bărbat,
de mă priveşti mă uit în altă parte
cu cugetul de gânduri încărcat.

Ce-am hotărât în ziua-aceea, poate,
n-om desluşi cum trebuie nicicând,
dar ştiu că-n mine au rămas săpate
dureri adânci care îmi stau pe gând.
Nici tu nu eşti desigur împăcată
cu tot ce-a fost, cu ce s-a întâmplat
când fiecare-n parte, dintr-odată,
plecând credea că nu e vinovat.

Iar din mândria noastră pedalată
pe fraze reci, venind fără-nţeles,
n-o să-nţelegem, poate, niciodată
ce rost găsim pe calea ce-am ales.
Şi cu regrete lungi, în noi lăsate,
vom încerca s-aducem din trecut
crâmpeie dragi din amintiri păstrate
ca să întoarcem tot ce am pierdut.

Dar mai putem aduce încă-odată
destinele pe drumul cunoscut? –
din tot ce ştiu, din câte am văzut,
chiar timpul se întoarce câteodată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele din acele de ceas

Trec orele haine prin àcele de ceas,
rostogolind minutele prin vreme,
iar zilele prea scurte care-au mai rămas
par visuri vagi cernute din poeme.
Ascult poemele ajunse pe înserat
pe-o aripă de doruri decupată
din sfinte amintiri pe care le-am uitat
pe-o margine de toamnă-ntârziată.

Din versurile cu-nveliş de catifea,
rescrise la o margine de oază,
parcă aud cuvintele din vocea ta
cu incantaţii care mai păstrează
mirajul nopţilor de august dantelat
pe armonii de sacre jurăminte
rostite-n taina cadă-a dorului lăsat
sub ceru-ntins pe-aducerile-aminte.

Aud chiar clipele din acele de ceas
care-mi şoptesc, pe strune de romanţă,
că din trecutul nostru încă-a mai rămas
un gând jertfit pe-o ultimă speranţă.
La margine de timp încerc şă îl aşez
în haina neuitărilor rămase,
ca să-l alint în nopţile când te visez
trecând prin oaze-n straie de mătase.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind şi le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu

cu lungi păreri de rău nevindecate.

În preajma mea le simt în fiecare zi,

stând adunate-n umbrele opace –

de-acolo îmi recită zeci de poezii

sperând că ar putea să mă împace.

Dar versurile cadenţate mă rănesc,

cu doruri stând pe gânduri răsfirate,

din poarta neuitării ele-mi amintesc

că v-am iubit ca un nebun pe toate.

În gândurile mele vă iubesc şi-acum,

chiar dacă toamna vieţii ne desparte –

veniţi, lăsând părerile de rău pe drum,

să mai citim poeme dintr-o carte!

Când zorii se vor prinde de fereastră,

veţi fi plecat lăsând-mi doar tăcere

şi florile privind-mă duios din glastră

cum încă-adun poeme prin unghere.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miza de-mprumut

Lăsaţi-mă o clipă în pragul neuitării

să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas

din toamna-ntârziată care-alunga cocorii

şi ne punea regrete în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,

mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat

să curgă îmbrăcate în renunţări majore,

aşcunse cu migală sub umbre de păcat.

Plecarea ta târzie pe-o neştiută cale,

deschisă fără veste de cârdul de cocori,

lăsa în amintire doar vechile-ţi escale

ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori

şi amăgiri brodate cu magice secrete

venite nechemate, pe drumul cunoscut,

cu doruri adunate din vechile regrete

jucate fără milă pe-o miză de-mprumut.

Mă roade suferinţa în nopţile cu lună,

iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,

când clipele fugare se reîntorc să-mi spună

că-n visurile mele te-oi aştepta mereu.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză de-mprumut

Lăsaţi-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
şi ne punea regrete în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunţări majore,
ascunse cu migală sub umbre de păcat.

Plecarea ta târzie pe-o neştiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa în amintire doar vechile-ţi escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,

Şi amăgiri brodate cu magice secrete
venite nechemate, pe drumul cunoscut,
cu doruri adunate din vechile regrete
jucate fără milă pe-o miză de-mprumut.

Mă roade suferinţa în nopţile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.

poezie de Corneliu Neagu din Timp si destin, Ed. MATRIXROM, Bucureşti,2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Un glas porneşte din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

Din glasul renăscut aşa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai ştiu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopţi de vară.

Şi dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aş vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănţuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
şi îmi cobesc cu bocet de sibile.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe crenel

Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranţele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse din trecut
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Doar urme de visare au rămas,
pe clipele de neuitare vie,
bătute în pendulul de la ceas
la margine de tristă veşnicie,
când pasul se aude pe crenel
la ora fixă-a gărzilor schimbate
şi-a armelor depuse în rastel
pe rafturile-n şir, numerotate,
la orele când timpul monoton
mai cerne încă clipe cadenţate
peste oftatul bietului planton
rămas să te salute din cetate.

De pe crenel deasupra te zăresc,
când norii se destramă dintr-odată,
iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,
sub curcubeul frânt mi se arată.
O, vis nebun! – este un simplu nor
uitat pe cer, la margini de furtună,
sau doar năluca ruptă dintr-un dor
pierdut cândva pe razele de lună.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit?
sau poate vigilenţa,
cu toată forţa sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?

Dar se opreşte ceasul,
declinul amânat
aşteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
şi se întreabă-n sine,
desigur supărat –
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit...?
sau poate vigilenţa,
cu toată forţa sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?

Dar se opreşte ceasul,
declinul amânat
aşteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
şi se întreabă-n sine,
desigur supărat –
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de toamnă

Se lasă toamna încă aşteptată,

părerile de rău se-ntorc pe rând,

pe-o margine de clipă-ntârziată

la uşa gândului ajung dansând.

Şi mă cuprind regrete insolite,

fără să ştiu de am greşit cumva

când dorurile-n straie de ispite

visau adânc pe nori de mucava.

Regretele s-aşază peste gânduri

cu amintiri trezite prea târziu

în notele urcate printre ziduri

din partitura unui potpuriu.

Revin acum, în clipe fără miză,

cu vânturi reci sosite de la nord,

în prag de seară ultimă surpriză,

cu amăgiri căzute-n dezacord.

La poarta neuitării se destramă,

iar gândul le alungă în trecut,

în mijlocul pădurii de aramă,

pe umbrele din visul renăscut.

Acolo te zăresc îngândurată,

cu dorurile strânse la un loc,

pe chipul ce apare ca o pată

în ramă aurită de breloc.

Aşez brelocul pe o etajeră,

întinsă peste spaţiul infinit,

privirea ta, venind din altă eră,

îmi leagănă surâsul obosit.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii mei...

Trec anii mei ca păsări călătoare
spre un tărâm de vis nedesluşit
lăsând în urmă clipa care moare
pe-o margine de dor fără sfârşit.
Şi-atâtea vechi speranţe, revenite,
se-adună-n poarta visului ratat
cu tolbele-ncărcate de ispite
într-un trecut cu nume de păcat.

Nu am crezut că timpul le adună
să le aştearnă-n cuget mai târziu,
din poarta neuitării să îmi spună
că m-ai iubit prea mult, fără să ştiu.
Voiam să fie simplă aventură
pe-o margine de timp fără hotar,
iar noi doar visători care îşi jură
credinţă falsă pe un vechi altar.

Privirea ta, rămasă peste vreme
pe umbra unui gând întârziat,
revine din trecut să mă recheme
pe-acel tărâm cu urme de păcat.
S-ajung acolo? - falsă frenezie,
în pragul neuitărilor ce mor...!
Îţi voi păstra doar amintirea vie
în insomnii cernute peste dor!...

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce siderală

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă
ispitele amare găsite-n gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trădate în falsa poezie,
trecută de pendulă prin ceasul auster.

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă
secundele orfane, venite din trecut
cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Aud în depărtare o voce siderală –
ajunge fără veste, în timp nedefinit,
destramă neuitarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie din Creaţie nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!