Aleg deseori să tac şi să nu le spun oamenilor tot ce fac, tot ce simt, tot ce gândesc; dacă sunt extrem de fericit, de ce m-aş lăuda lumii întregi? Unii au probleme de rezolvat, tristeţi, neîmpliniri, poate mănâncă răbdări prăjite sau se îmbată cu iluzii, iar eu să le flutur evantaiul multicolor al fericirii mele pe la nas dansând şi grăind: "Ce bine o duc eu! Vedeţi? Ce bine îmi merge!"?! Nu! Eu aleg să fiu smerit în timp ce sunt fericit! Acesta e secretul prin care îmi intensific şi îmi prelungesc starea de fericire!

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naşti şi plângi de fericire

Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii şi florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a fiinţei mele,
sămânţa tristeţii şi a fericirii,
sunt începutul şi sfârşitul existenţei.

Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de fiinţele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalţă,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.

Dar ştiu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.

Dar mai presus decât sunt
voi şti că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi creşte-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe si iar vorbe...

( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)

Dacă doresc ceva, 'ţi voi spune,
Aşa sunt eu şi chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deşii sunt prea tăcută-n fire

Aştept să treacă ziua-ntreagă
Şi-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin faţa
Luminilor din locul gol.

Îmi place să te simt uşor,
Ca un proscris în ţara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.

Dacă a rămas ceva să-ţi spun
Aleg o altă ţară acum
Poate şi alte vorbe bune,
Să ţi le spun mai mult în şoapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost întrebat ce aleg între bani şi putere. Am dat un răspuns multicolor şi surprinzător: iubire! Iubirea îmi dă putere şi transformă ideile şi munca într-o fabuloasă avere. Iar la întrebarea: "tinereţe în modestie sau bătrâneţe în boierie?", am replicat laconic şi nonconformist: energie! Cu energie investită corespunzător, pot deveni fericit, iubit şi iubitor, nu chiar atotştiutor, dar sigur, indiferent de ani şi statut, de-a dreptul fermecător!

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interacţiune

îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea să fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aş fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând că pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
şi lucruri se întîmplă
aşa cum cineva loveşte tasta enter şi se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo şi până la urmă nici nu mai contează
erai prabuşit deja şi când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva şi mai rău
aşa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
şi nu-i doar un exemplu de viaţă pentru cuvintele noastre.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit că mă iubeşti,
Sunt fericit că mă doreşti,
Sunt fericit că pot să cânt,
Că am, din plin, discernământ.

Sunt fericit că te iubesc,
Că văd, aud, că simt, gândesc,
Sunt fericit că îmi vorbeşti,
Că-atât de galeş mă priveşti.

Sunt fericit că îmi eşti muză,
Că pot să te sărut pe buză,
Că mă inspiri şi pot să scriu,
Sunt fericit că şi-azi sunt viu.

Sunt fericit că pot vorbi,
Că singur eu mă pot hrăni,
Sunt fericit că pot mânca,
Că pot bea apă, respira.

Sunt fericit cu un pupic,
Că pot din pat să mă ridic,
Că singur pot să merg la baie,
Că munca încă nu mă-ndoaie.

Sunt fericit că sunt creştin,
Că pot să beau un vin divin,
Că pot la Domnul să mă rog,
Sunt fericit că nu-s olog.

Sunt fericit că pot să merg,
Sunt fericit că pot să-alerg;
Chiar de nu sunt bogat, bănos,
Sunt fericit că-s sănătos.

Sunt fericit că am o pâine,
Chiar de trăiesc de azi pe mâine,
Sunt fericit că-am ce mânca,
Sunt fericit că am ce bea.

Sunt fericit că-am un veşmânt,
Că pot pe alţii să-i încânt,
Sunt fericit că-s preţuit,
Sunt fericit că am trăit.

Sunt fericit că pot visa,
Sunt fericit că pot dansa,
Că pot să port un dialog,
Că sfânt mi-e sfântul Decalog.

Sunt fericit că pot dormi,
Sunt fericit că pot glumi,
Sunt fericit că sunt hazliu,
Sunt fericit că multe ştiu.

Sunt fericit că este pace,
Sunt fericit că am ce face,
Că pot răspunde şi-ntreba
Că pot să-afirm şi pot nega.

Sunt fericit că pot munci,
Sunt fericit că pot citi,
Că pot deplin a cugeta,
Sunt fericit că pot ierta.

Sunt fericit că-mi eşti fidelă,
Că ai ochi blânzi, ca de gazelă,
Sunt fericit că am cafea
Şi că o beau cu draga mea.

Sunt fericit că pot iubi,
Sunt fericit că pot zâmbi,
Că-mi pot iubita săruta,
Că draga-mi pot îmbrăţişa.

Sunt fericit că sunt iubit,
Sunt fericit că-s fericit.
Par lucruri simple şi fireşti,
Dar fără ele nu trăieşti.

poezie de George Budoi din Fericirea şi Nericirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talion

Dacă iubesc trandafirii? Desigur!
Asta nu-nseamnă că sunt trandafir
cum unii spun şi mă fac să mă mir,
dar că îmi plac cel mai mult, vă asigur.

Dacă sunt bun cu tot ce mă-nconjoară,
nu-nseamnă că n-am în jur supăraţi
nu doar pe mine: pe viaţă, pe fraţi;
Ce pot să fac? Lor le place să-i doară.

Dezamăgirilor, cred că sunt naşul:
plec şi îmi iau o tăcere ca scut
căci, din momentul când a apărut,
cel ce evită furtuna, nu-i laşul.

Spun ce gândesc şi îmi place-adevărul,
dar dacă doare, mai bine evit
şi îl păstrez doar în gând, liniştit:
fac să dispară din Eden chiar mărul.

Nu sunt perfect şi nu sunt campionul,
dar, când mă supăr ori dacă-s iubit,
totul întorc îndoit, înzecit,
sincer în legea ce-o ştiu: talionul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau şi gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greşesc?

Este ea, perfecţiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi şopteşte raţiunea
Să mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conştiinţa va răzbate,
Voi trăi şi voi vedea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul

Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzaţii.
Gândesc cu ochii şi cu urechile mele,
Cu mâinile şi cu picioarele mele,
Cu nările şi cu gura.

Să te gândeşti la o floare înseamnă să o vezi şi să o miroşi.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simţi savoarea.

De aceea, în arşiţa zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristeţea
Şi mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Şi-mi închid ochii încălziţi de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Şi ştiu tot adevărul, şi sunt fericit.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de caut un punct de sprijin

nu vreau să răstorn universul
merg pe vârful picioarelor să nu deranjez stelele
îmi place să cred că liniştea le ţine nemişcate
nu-mi aleg nicio stea
nu vreau să fiu nedrept cu infinitul legându-mi viaţa de o unitate
nu desfac de mister constelaţiile
nu caut prin niciun zodiac cărări vieţii
cum nu-mi place să mă cramponez de ceea ce numesc destin
dar am aşa o superstiţie interioară care îmi vine din poveştile copilăriei
(mi le citeam singur şi recunosc că alteram finalul de obicei fericit)
şi dau personalitate fiecărei bucăţi de cer
aproape că orice clipire de pe cerul nopţii îmi şopteşte despre imensitate
iar eu mă fac mic de tot
cât să mă pot întoarce înapoi
înapoi unde?!
poate înainte
spun poate pentru că într-un cerc este greu să găseşti care este începutul
oare are început?!
un sens îi conferim trigonometric
în sensul apusurilor sau invers
de ce am spus apus şi nu răsărit?!

oricum înapoi nu mă pot întoarce decât mergând înainte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi asum consecinţele şi preţul de plătit pentru alegerile mele, devin cu adevărat liber şi fericit. Alegerile făcute pentru a da bine în ochii altora, pentru a primi confirmare şi validare sunt alegerile care tot timpul ne vor face nefericiţi pentru că din nou şi din nou nu am făcut ce e bine pentru inima noastră, pentru fericirea noastră. Şi dacă noi nu radiem de entuziasm şi fericire, împăcaţi cu ce am ales, ce avem de oferit lumii? Când suntem trişti, abătuţi şi nefericiţi, la ce mai suntem de folos? Şi cui? Nici măcar nouă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt deprimat, cânt. Dacă sunt trist, râd. Dacă mă simt rău, îmi dublez eforturile în muncă. Dacă simt frica, voi merge mai departe. Dacă mă simt nesemnificativ, îmi amintesc obiectivele mele.

citat din Og Mandino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai des

Tot mai des mă întreb dacă-i bine
Să mă-ascund ca şi ieri toată-n mine,
Să îmi pun carapacea la loc
Şi o broască ţestoasă să joc.

Cu Ahile ce-aleargă mereu
Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;
Sunt actor tot mereu figurant
Pe o scenă, urlând delirant?

Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii
Un ascuns prin butoaie pustii
Şi să ieşi, Diogene modern,
Cu lumina străpunsă prin stern...

Tot mai des simt că sala e goală,
Tot ce spun lumea parcă-o răscoală
Şi din calea mea toţi au plecat:
"E bufonul la rege, dă mat!"

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate îmi par minunate

Toate îmi par minunate
Şi cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Şi simt că sunt mai curat

Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost ruşine

Minciuna şi lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea şi mândria
Ce odată m-au robit,

Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga şi desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.

Nu mai vreau să ştiu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, şi-s liniştit.

Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios şi viu
Viaţa mea îmi aparţine.

Doamne, viaţa mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Poate că ce spun eu este că lumea ar putea evolua în felul în care o persoană evoluează. Ca, de exemplu, eu... Îmi merge mai rău? Îmi merge mai bine? Nu ştiu. Când eram mai tânăr, eram mai sănătos, dar eram răvăşit de nesiguranţă. Acum sunt mai în vârstă şi problemele mele sunt mai profunde, dar sunt mai pregătit să le înfrunt.

replică din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri de-ntuneric

Te visez, uneori, şi mă-ntreb de eşti tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
şi mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"

Îmi tot spui că nu eşti, dar te simt, nu mă-nşel,
chiar de nevinovată-mi apari, eşti la fel:
ai aceeaşi răceală în suflet şi-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.

Nu te-aştept, dar îmi vii, nu mi-e frică, şi-mi e,
te-aş goni de-aş putea şi din vis, şi din... ce?
Nici nu ştiu cât, în viaţă, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, ştiu sigur c-ai uns

Şi tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăţ, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, şi să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri de-ntuneric

Te visez, uneori, şi mă-ntreb de eşti tu
tot cea care-a răspuns, mai demult, cu un "Nu"
la-ntrebarea: "De ce îmi faci visul un chin,
şi mi-l strici cu furtuni când e-atât de senin?"

Îmi tot spui că nu eşti, dar te simt, nu mă-nşel,
chiar de nevinovată-mi apari, eşti la fel:
ai aceeaşi răceală în suflet şi-n ochi,
ai privirea cu care se-aruncă deochi.

Nu te-aştept, dar îmi vii, nu mi-e frică, şi-mi e,
te-aş goni de-aş putea şi din vis, şi din... ce?
Nici nu ştiu cât, în viaţă, de-adânc mi-ai pătruns,
dar cu negru, prin mine, ştiu sigur c-ai uns

Şi tot caut lumina, îmi caut puteri
să încerc să mă curăţ, să fiu cel de ieri,
fericit, cum am fost, şi să nu mă gândesc
la nimic ce mi-ar face un rău, cât trăiesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cavalerul

Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Şi... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăţa uitările,
A plânge.

Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Şi tot renasc
În reverii postume.

Sunt cavalerul,
Nopţilor de taină... hoţ
Mă tot feresc de lună
Şi de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soţ,
Provocatori, hârşiţi
Numai în rele

Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot pe tine...

Când zâmbeşti, zâmbesc şi eu.
Când eşti tristă, plâng mereu.
Când greşeşti, te înţeleg
Şi tot pe tine te aleg.

Când m-ajuţi, îţi mulţumesc.
Când mă cerţi, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îţi ofer
Şi tot pe tine te prefer.

Când eşti speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Şi tot pe tine te doresc.

Când îmi şopteşti, te ascult.
Când nu-ţi ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îţi fac
Şi tot pe tine eu te plac.

Când lipseşti, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îţi dau noroc.
Când nu-nţelegi, îţi definesc
Şi tot pe tine te iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scrumul dimineţii

E vară, dimineaţă, vreme bună,
de-afară se aude ciripit
şi cearta vrăbiilor ce se-adună
pe-asfaltu'-nfierbântat, la cigulit.

Îmi amintesc de unele concerte,
cu ţinta, uneori, un "mare-artist",
pe care fete în bărbaţi experte,
l-ar vrea, dar... merge şi-un instrumentist!

Îmi fac, rapid, o cafeluţă mică,
şi ies cu ea la masa din balcon;
pe-un fir întins, se-aşează-o rândunică,
străină în oraşul de beton.

E-aşa frumoasă, gingaşă, timidă,
c-un tril plăcut, cu roşul de sub gât
continuat de-un alb ca de hlamidă
ce de pe umeri i s-a pogorât.

Un flutur alb apare de niciunde
şi se aşează, sub privirea mea,
pe-o floare, dând să îşi afunde
în trupul ei, întregă fi'nţă-a sa.

E-o lăcomie ce îmi aminteşte
o vreme-n care, tot aşa, şi eu,
gustam ce tinereţea preţuieşte,
trecând, în palmares, câte-un "trofeu".

Şi, dacă mă gândesc puţin mai bine,
sunt amintiri ce, calde, îmi apar
şi sunt frumoase, nu mă pot abţine
să nu mi le-amintesc... până dispar.

Dar una dintre ele tot revine,
ca o cafea cu gustul prea amar,
iar liniştea şi clipele divine
de azi, le tulbură, dar în zadar.

Sunt multe alte amintiri, plăcute,
ce îmi apar în locu-i, de prin fum,
din timpul ce-a trecut pe nevăzute,
lăsându-le, în urma lui, pe drum.

Ţigara mea s-a terminat, iar fumul
se-mprăştie, deja, prin amintiri;
tot ce-a rămas, ca-n scrumieră scrumul,
e, parcă, urma ultimei iubiri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!