Oraşul

Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărţind felia furată.

Între viaţă şi moarte
nu dezarmez în faţa uitării.
Îngăduinţa vestalei îmi este
tainică plată.

Oraşul mă urmăreşte
cu ochi diamantini
asemeni ţie
când mă priveşti
din oglinda cu umbre
îmbrăţişându-mă nostalgic.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Alerg desculţ
pe malul ce-aproape se surpă
prin ploaia ce cade sub formă de aripi.
E voluptatea ce-o încerc ca pe un refugiu
al uitării de sine!

Sub dealul astral, m-ademenesc
cărările anotimpului din clepsidră.
Păşeşte uşor! Aproape de suflet
sunt livezile în floare, iar printre nori
zvâcneşte trena de mătase
a amintirii.

In toţi, iubirea e neclintitul timp
ce lasa-n suflet,
o pasăre cu aripile-ntinse.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul justiţiar

Doar ipotetic contează crucificaţii
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniştii.

O, şi voiam să-ţi spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.

Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecţii dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
şi bunăvoinţa săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.

Tu eşti mimul justiţiar!

Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viaţa te strigă
ca pe cel renegat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

M-a ostenit aşteptarea
în care mi-am rânduit
monezi pentru plată.

Astă noapte
ţi-am plâns moartea
în vis.
Am deprins târziu, să mă-ncred
în reîntoarceri,
când şi azi
peste peroanele singurătăţii
hăituiesc îndelung
noii învinşi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă

Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumeţiilor.
Azi, ţi-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.

Sărută-mă, sângele cireşelor
îmi şiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.

La masa aceasta
văd chip străin
şi-această statuie de apă
îmbrăţişându-mă.

Cărţi de joc răvăşite,
mâini tremurând
şi-acea balanţă mereu
în echilibru.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu genunchii pe lespezi

Împrejur, parcă nimic nu mai este al meu
când ţi-ascunzi în grabă, privirea.
Caut muzica unui timp, în care
oraşul ne-mbrăţişa cu aripi de înger
Cât să mai ascud ploile reci şi zăpezile
ce s-au năpustit între noi?

În cămara ascunsă, cu genunchii pe lespezi
i-am jurat mamei că voi gusta fericirea.
Păsări albe îmi vorbesc de pe umeri
despre ochi rătăciţi.
Şarpele casei mă strigă pe nume...
din leagănul de iederă
mi-arată dansul cu o mie de feţe
şi gura-i flămândă
muşcând din perete.

poezie de Violeta Pasat
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maxilarul aluviunilor

E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea ameţire a coborâşului
e îngăduinţa arhivarului
sărutând pe gât dimineaţa.

Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.

Hei, ascultă cum ronţăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ţi astupi urechile
coborâşul e la final.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cuvintelor

prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.

pe clape de pian păşeşte-o înserare
şi fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopţii cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.

prin munţi de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul de iubire

Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ţi mai aminteşti
aprinsa nebunie a culorii?

Într-un cer subţire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici şi pânze de păianjen.

Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopţii. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-

Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinşi coboară nechemaţi
într-un timp al durerii.

Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopţii
îngânându-ţi numele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mă priveşti

În ochii tăi
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

şi parcă ar curge raiul
prin tălpile mele -
aşa mă priveşti...

O duminică şchiopătând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viaţă;
iubindu-te, poemele
mi se fac streşini în sânge.

Nu îmi mai scârţâie poarta din suflet:
am plâns, văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lumina cernută de umbre

Mă privesc cu ochiul din adâncul fiinţei
într-un izvor dătător de viaţă în pustiu,
rămas închis în memorie
cu gânduri şi vise.

Cu lumina cernută de umbre,
oraşul doarme sub straturi de ceaţă
nu e suficientă nicio tăcere,
nicio temere de singurătate.

În oglinda minţii nici reflectarea-n conştiinţă
nu lasă deschise porţile raiului
fără să se verifice totul la intrare.

De aceea vă propun să luaţi aminte
cerul are loc pentru suflet, nu pentru trup,
orice moarte are semne din zodii de pământ.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărţit de dumnezeu şi mă rostogolesc, după chipul şi asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanţă de roşu.
oglinda: linie de fracţie cu dinţi. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârşirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i şi infinit.
oglinda: distanţa dintre pradă şi prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiţia oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut şi viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toţi morţii din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ţine întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanţă de roşu.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Am învăţat să aştept
asemeni gărilor
estompând visul
în viiturile anotimpului.
Grăbite, în noi s-au înălţat
ziduri intangibile.

Cu ochi de stea,
ne-a pândit iasomia
în dimineţile calme
diezmierdându-ne.

Te-am aşteptat
cu zăpezile
printre sunete plutitoare
spre cer
tot mai sus, ridicându-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirişte sufletului

Peisaj confuz, linişte închipuită
lângă propriul hotar.
Orele saltă în mângâieri vegetale
luminând drumul deasupra apelor.

Aştept o zi, când mă vei striga, bucurându-te
simţind unduirea inimii tinere.

Culorile se pierd în câmpie. Strigă-le,
nimeni nu le dibuie calea.

Peste miriştea sufletului caut răbdarea
cu dimineţile ce vin dinspre tine.

Vămile sufletului sunt libere,
acceptă în dar, îmbrăţişarea vestalei.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină tentaculară

Mai ştii, legănarea dintre ape şi doruri
atunci când, milostivă înfloreşte răsura?

Pasărea sudului
mă cheamă-n grădina tentaculară
pentru dansul cu o mie de feţe.

Îngenunchiaţi, salcâmii coboară acasă
cu plânsul ierbii sub coasă.
Mamă îmi întinde veşmânt de mătase
lângă oglinda cu o mie de raze.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-alătură mie

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Nu pot să mă opresc,
Plâng fără-ncetare,
Mi-e foarte dor de tine,
Ştii doar cât te iubesc.
Îmi vine să te strig,
Să mă audă zborul,
Îmi vine să alerg,
Să scap acum de dorul
Ce mă-nconjoară.
Lacrimile-mi curg şuvoi
Pe faţă, pe piept, pe picioare;
Asemeni unui cotoi,
Colind strada cea mare,
Fără ţintă.
Apa-mi ajunge la gleznă,
Genunchii-mi sunt umezi şi reci,
Nisip e în suflet şi beznă
Din ziua în care
Ţi-ai propus să pleci.
Gâtul mi-e în apă acum,
Mă târâi pe vârfuri şi tac;
Nimic nu mai seamăn-a drum
Şi gânduri îmi zboară pe lac.
Alerg din vis şi chipul tău
Mi-apare ca prin ceaţă,
Un simplu sărut mi-ai dăruit
Şi m-am trezit la viaţă.
Lacrimile înecat-au
Gândurile mele-ntregi
Şi mă simt, în lipsa ta,
Ca o slugă între regi.

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită

Dor de ducă
mireasmă şi ispită
din anotimpuri ce cuvântă.

În oglinda străină
se aşează rodiile parfumate
peste pragul tăcerilor.

Străinii mi-au dat
pâinea aceasta
s-o împărţim
în nopţi de nelinişti
şi învrăjbire.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!