Haine kaki

Haine kaki- suflete deşirate
vorbind despre amăgire
şi glorie.

Ei simt ades închipuitele spaime
cutreierând laolaltă
diafragma substituită
a realului.

Împrejur cuvintele sunt apostrofate
de culegători soldaţilor de plumb.

Noi suntem doar trecătorii
din acvariul albăstri
de-atâta
speranţă deşartă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

La cântatul cocoşilor,
dinspre tine legănându-mă,
în oglinzi subterane
fântână-mi eşti,
ecou dansând în câmpie
laolaltă cu înaltele ierburi.

Arată-mi-te azi,
Suflete geamăn.
Simt în lutul trupului
o pasăre-n mirare
mereu
păzind-mi aşternutul
şi gândul.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria imlpacabilă

Zilnic, păşim printr-o geometrie
implacabilă
spre strâmtoarea identităţii.

Zarurile sunt aruncate monoton
peste tabloul monocrom
al solemnităţii.

În eonul de imagini
mă gândesc pe mine,
pe tine în tăiatele flori.

Pielea gândului
se mulează-n convenţional
când laolaltă,
urzim împrejur
o ceaţă scânteietoare
închipuind clipe
de tainică mulţumire.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi surâzând

Doar prin vis mi-e dat
să te văd uneori, ochi surâzând
coridor de splendoare
copac dansând în văile cerului.

Nu te-am uitat
doar m-am îndepărtat puţin
sub voalul de purpură
vorbind cu ploile, cu vântul.

Lângă omoplatul stâng
se adună izvoare, păunii amurgului,
nevinovate cărări
fierbând de miresme.

Poemele nopţii
le scriu cu aripa păsării
ce vine ades, la mine pe umăr,
hăituită de dragoste.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cuvintele

Nimic întâmplător
pe-atunci amândoi aveam aripi
abia atingem zidurile dintre noi.

Ne mutam uşori din odaia dragostei
în cea a rugăciunilor
fără să-nchipuim
o ţintă anume.

Fluturi exotici ni se aşezau
cuminţi peste pleoape.
Cercul nopţii îl creionăm deşuchiat.

Rănile ni le dezmirdam
cu aşteptări prelungi, înrobitoare.

Azi, mai pot lumina
doar cuvintele,
asemeni ferestrelor ce sclipesc
în apus, primăvara.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tu, glorie deşartă!

O, tu, glorie deşartă,
Tu eşti fum ce vântu-l poartă,
Îl învârte, îl izbeşte
Şi uşor îl risipeşte!

epigramă de George Budoi din Epigrame (16 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Suntem punti zidite
deasupra tagadei
mi-e teama
sa nu ma narui
gandind la echilibru...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (august 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de iubire

Demult, zăpadă trupului tău
stârnea avalanşe prin anotimpurile din mine.

Temător, orele se striveau laolaltă
sub călcâiul gol
al căutătorului de iubire.

Azi, exersează în noi,
noii veniţi cu piepturile goale.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea confident

Dintre pereţii casei, o simt căutându-şi
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalţă sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculţi cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Priveşte-o cum se hrăneşte
cu argintăria cuvintelor,
cum îşi deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbeşte despre o măsură
a dragostei...

Pasăre-Cuvânt,
la ceas înalt
sărută-mi sufletul încătuşat
de-atâta aşteptare.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete roase

Suntem sunete ascunse
în cochilia aşteptării.
Ţinându-ne de mâini
ne-mpiedecăm de şarpele casei.

Cu foşnet vegetal
ne-mpăturim inimile
în carnea albă a pietrei.
Mă-nfrigurez, asemeni
zidurilor crescute peste noapte.

Suflete roase
stau sub cămaşa albăstrită...

Vreau un timp al speranţei
al culorilor vii...
Să mă poarte departe
în adânc de lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur semn

Aceste dealuri sunt imense ţestoase
ce odihnesc laolaltă
într-un somn greu, revoltător.

Doar un singur semn le-ar trebui
firesc, să se desprindă,
migrând triumfal către sud.

Ne-am face că aţipim...
doar puţin, atât cât ochii
pădurile şi cărările toate
s-ar opri cu mirare
strigând-ne asurzitor
pe nume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri vorbind

Azi au vorbit tăcerile din noi,
Spunând în locul nostru despre mare,
Cuvintele moşind în lume ploi
Pe suflete, simţind cum setea doare...

Hrănisem clipa, să ne dea mai mult
Răgaz speranţei, dorului şoptit,
Să alinăm al inimii tumult
Din simfonia ce ne-a ameţit

Şi am dansat în doi povestea vieţii
În paşi de vals plutind, timp învelind,
Stăpâni pe noapte, vasali dimineţii,
Privindu-ne în ochi, tăceri vorbind.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mările hazardului

Las cerul să curgă-n clepsidre
laolaltă cu dorul acesta ce mă subţie.
Mi-e trupul când soare, când nor,
lângă buzele ce-au învăţat să iubească.
Timpul fraged se-nalţă-n ferestră, încântător e veşmântul râvnit.

Doamne, trezeşte în noi ora înaltă
a sângelui dăruit Poeziei...

Sub orizonturi de bronz,
suntem albaştrii delfini
ţipând în mările hazardului
şi-n sita spartă a uitării.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfârşit despre ploaie!

Noi doi suntem ca şi când un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru suflet

Te-am aşezat în palme,
suflete,
să zbori înalt
printre flori de cais,
îndrăgostit de lume
şi de soare.
Încrede-te...
Osia cerului prinde-o în lumină,
viscol să nu cunoşti
în ochi cenuşiul.

Şi apoi,
rodii parfumate gustând,
suflete,
desfată-te până târziu...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu genunchii pe lespezi

Împrejur, parcă nimic nu mai este al meu
când ţi-ascunzi în grabă, privirea.
Caut muzica unui timp, în care
oraşul ne-mbrăţişa cu aripi de înger
Cât să mai ascud ploile reci şi zăpezile
ce s-au năpustit între noi?

În cămara ascunsă, cu genunchii pe lespezi
i-am jurat mamei că voi gusta fericirea.
Păsări albe îmi vorbesc de pe umeri
despre ochi rătăciţi.
Şarpele casei mă strigă pe nume...
din leagănul de iederă
mi-arată dansul cu o mie de feţe
şi gura-i flămândă
muşcând din perete.

poezie de Violeta Pasat
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremene geamănă

Mai cred în zborul acelei păsări
ce-a ciugulit din coapsa dimineţii
amplificând dezastrul.

Au încărunţit sălbatic nedumeririle
pentru orice acostare
Târziu, mă frâng în cercuri de popas, de amăgire
cercând în cremenea geamănă
ce marchează.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Mereu rămâne în suflet ceva nespus
plâns doar în elegiile toamnei
cu genunchii pe lespezi
înfiorând arcul voltaic al zbateri.

Târziu caut în luciul oglinzii,
o blândă împăcare.
Cărarea spre ascunzişul convieţuirii
se disproporţionează neînchipuit.

Ades, în mine îmbulzindu-mă
laolaltă cu tot vaietul simţurilor
te-am strigat de la capătul lumii
asurzitor, năucind înserarea.
Iscoade amăgitoare,
pitite-n resemnare,
tăcerile-mi vorbesc mereu în dodii.

Azi, rătăcesc în lumină
amintiri somnambule
şi gândul părelnic că nopţile
rămân peşteri ascunse
în care asemeni sihastrului
îţi găseşti adevărata linişte.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremenea geamănă

Mai cred în zborul acelei păsări
ce-a ciugulit din coapsa dimineţii
amplificând dezastrul.

Au încărunţit sălbatic nedumeririle
pentru orice acostare.
Târziu, mă frâng în cercuri de popas,
de amăgire
cercând în cremenea geamănă
ce marchează.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Nu-mi mai bate inima,
alteori iese din piept.
de un an te tot aştept
să-mi potoleşti sângele.
fierbe-ntruna
şi mă arde.
caut luna,
noaptea nu dorm,
ziua-ţi scriu,
aş vrea odată să ştiu
ce gândeşti tu despre mine.
despre noi,
gândeşti ceva? NOI
vom fi vreodată NOI?
sau vom fi doar tu şi eu,
separaţi, acum, mereu.
vreau să simt căldura ta,
a mâinilor şi a gurii,
iar la marginea pădurii,
dezbrăcaţi de haine, gânduri,
tremurând flămânzi şi goi
doar o dată, să fim... NOI.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu monolog

M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le foloseşte.

Festinul singurătăţii, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvaţă
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.

Învăţ să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!