Adu-ți aminte
Umbra,
mereu țintă a ispitelor.
Împrejur zăpada ucisă
în burțile ulcioarelor portocalii.
Adu-ți aminte
de mâini rugătoare
de ochi chemători,
de cicoare,
de-argintul scânteind
în pocale domnești.
Ai să găsești alături,
lângă tâmplă
versuri postume
peste care va zumzăi
bucuria revelației.
Călugări grăbiți
vor aduna din cochilii
pașii virginelor Marii
în duminica de Rusalii.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Neodihna olarului
Modelează cu sufletul, zbor aprins
e un fel de a spune.
Păsările înnoptează sub burțile
pântecoase ale ulcioarelor portocalii.
Doar amprentele și le lasă
lângă buza de lut, închipuind
bucuria însetatului.
Joc înlănțuind seninul,
nălucirile și neodihna olarului
Mereu tânăr în țară de sus.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiul memoriei
Lângă ochiul meu
tâmpla pietrei,
părul gri, tâmpla mea orange,
buzele mele verzi
gura de pământ
alungindu-se neînchipuit
între coperți de pământ
mâini rugătoare.
Împrejur,
viața, frază umilitoare
tobogan fosforescent
pentru omul gropar.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte
Adu-ți aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ți aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ți aminte de nașterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.
Adu-ți aminte de asfințitul soarelui care deschide poarta nopții.
Adu-ți aminte de nașterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ți da formă și respirație. Ești evidența
vieții ei și-a mamei ei.
Adu-ți aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viața ta.
Adu-ți aminte de pământul a cărui piele ești:
pământ roșu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toți suntem pământ.
Adu-ți aminte de plante, de copaci, de ființele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbește-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ți aminte de vânt. Adu-ți aminte de vocea lui. El cunoaște
originea acestui univers.
Adu-ți aminte că tu ești toată omenirea și că toată omenirea
este ființa ta.
Adu-ți aminte că tu ești acest univers și că acest
univers este ființa ta.
Adu-ți aminte că tot ce este mișcare, care crește, ești tu.
Adu-ți aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ți aminte de dansul care-i limbajul, că viața este.
Adu-ți aminte.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Crazy Brave Paperback" de Joy Harjo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Floare a soarelui
Ochi galben mereu chemător
în rugă, aștepți rănit
nordul anotimpului.
Clipă de clipă
scânteind în sufletul
lui Van Gogh,
tu, unică floare - floare a soarelui.
Știu, ai vrea
doar singură
soarele să-l cuprinzi
în lungă desfătare
veselindu-te.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partituri uitate
Se reazemă ziua
în această-nflorire totală.
Porți ferecate glăsuiesc
perechilor melancolice.
Ursitoarele deschid grăbite
cufere de tăcere...
O, mamă, trupurile noastre
înverzesc căutându-se
sub piatra rugătoare!
Vin roșu peste tâmpla crinului
abia înflorit
și-acest bocet vegetal
pe care azi,
Doar eu îl mai aud.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dacă...
Dacă ai uitat ca să zâmbești,
Adu-ți aminte că trăiești!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăiește din plin fiecare moment!
Dacă ai uitat ca să iubești,
Adu-ți aminte cine ești!
Cum viața încă te iubește,
Așa și tu te îndrăgostește!
Dacă ai uitat ca să trăiești,
Adu-ți aminte să zâmbești!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simțită în fiecare zi!
Dacă simți că nu mai poți,
Gândește-te acum la toți,
La cei care nu mai sunt,
Și ar mai fi vrut pe pământ!
poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipă liliachie
După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.
Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.
Zadarnic ne urmau profeții temători.
Cu hohot peste folia nopții
ne întreceam, pășind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
și-așteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.
Umbra în umbră se-ascunde
brațul tău apărându-mă
ca un veșmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ți aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerșind la porți lumina.
Să-mi rămâie...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-alătură mie
Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.
Umbra în umbră se-ascunde
brațul tău apărându-mă
ca un veșmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această ploaie
Cu trupul ei muzical
această ploaie
te eliberează, precum
mersul femeii tinere
depărtându-se în extaz.
Ne ascundem de noi
în somnul adânc.
Clovnii ne vor călca zgomotos
peste tâmplă, speriindu-se
cât de mult ne-aseamănă.
Sub piatra rotundă
doar șarpele casei
îmi promitea adăpost sigur.
E prea târziu, să mai privesc
peste umăr.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă ochiul gri
Mi-am dăruit sărbători
dansând în văile cerului
lângă copacii tineri.
Ochiul gri îmi împrumută trup de iederă
lângă purpură anotimpului.
Mă umilesc. Aripile mi-au căzut
de pe trup, în blândă însingurare.
Nu mă minți, dăruindu-mi
ritmuri ce mă subjugă
sub aripi de vultur.
Urcușul e spovedanie, alint
spre aducere aminte
între cărări croșetând
Moartea, Nimicul, Neantul.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă
Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumețiilor.
Azi, ți-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.
Sărută-mă, sângele cireșelor
îmi șiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.
La masa aceasta
văd chip străin
și-această statuie de apă
îmbrățișându-mă.
Cărți de joc răvășite,
mâini tremurând
și-acea balanță mereu
în echilibru.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
Târziu, închipui dantela pașilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simțit-o mereu
mușcata
îngenuncheată-n fereastră.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul devorator
Suflete, au înflorit brândușele-n fereastră,
lângă trupul diform al anotimpului.
Aripi de înger se leagănă-n unduire
lângă mantinela visului.
Viața se-aseamănă uneori, cu un fel
liniștit de a visa.
Întinde mâna spre ochiul devorator
și uită plânsul acestei lumi.
Nu mai privi dimineața ca pe un paianjen
ce iscodește singur în zăpada păcatului.
Irepetabil, aprile se risipește-n noi
cu iz de pelin și cuvinte albind
o dragoste ce s-a vrut unică...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maxilarul aluviunilor
E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea amețire a coborâșului
e îngăduința arhivarului
sărutând pe gât dimineața.
Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.
Hei, ascultă cum ronțăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ți astupi urechile
coborâșul e la final.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniște
Numai noi și cerul
eram
sub lentila de apă
căutând aureola pufoasă
a cuiburilor prolifice.
Iarba se face subțire,
de ață
lângă pragul atotstăpânitor.
Ca un erete-n derivă
neliniștea
peste mine, astăzi gonește.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina verde
Ca-ntr-o joacă, roteam
brațele ferigii
peste armura-ți închipuită.
De departe, cuvintele tale alunecau
precum melcii
dintr-un timp amăgit.
Împrejur, ghiceam cu ușurință
spasmul siluetelor de fosfor
urmând-ne în noapte.
Fermecător,
pe umerii noștri dezgoliți
se clatină o lumină verde,
tulburătoare.
Cine se mai recunoaște oare-n trecut,
iubind?
Peste câmpul cu iasomie
vântul aduce spre împăcare
eșarfe albastre.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria imlpacabilă
Zilnic, pășim printr-o geometrie
implacabilă
spre strâmtoarea identității.
Zarurile sunt aruncate monoton
peste tabloul monocrom
al solemnității.
În eonul de imagini
mă gândesc pe mine,
pe tine în tăiatele flori.
Pielea gândului
se mulează-n convențional
când laolaltă,
urzim împrejur
o ceață scânteietoare
închipuind clipe
de tainică mulțumire.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!