Uitarea

Dintr-o nesătulă dorinţă
a ipoteticului,
zilnic
memoria recurge la trucaje-
precum mâna chirurgului
învăţând bisturiul
să rumege
ţipătul tot mai adânc
al sângelui.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Cer răscolit de pensule nărăvaşe.
gestul tău
îmbrăcând cămaşa de sare
peste tropotul sângelui
flămânzit.

Roiuri de iasomie par
sărbătorile noastre.

Suntem cărări căutându-se
în cuibul alungit
al iluziei.
Zilnic,
o pâlnie grăbită ne absoarbe
mimând
filtrul perfect.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai adânc...

de la o vreme devenisem amanţi
nu era nicio cale să ajung la capăt
nici nu mai am curajul
să vorbesc despre asta

totul e un du-te vino

e aproape iarna şi
ţipătul corbului se afundă în mine
tot mai adânc

tot mai adânc
tot mai adânc...

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n faţa
plutonului de execuţie.

În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca şi cum ai şti
în noi naivitatea hrăneşte pe furiş
intrusul ce deseori mai caută
ieşirea din timp.

Aş vrea pe umerii cerului
să m-aşez
în veşmânt răbdător
şi obosiţi nervi să nu se mai arate.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând precum iasomia

Nu vreau să intru în somnul nimănui.
Tăceri, neînţelesuri, vagi ispite
le las pe-un drum pierdut.
Demult nu mai cred în memoria lucrurilor
nici în aura timpului, în care
petale de aur îmi fulguiau peste umăr.
E-o lume haotică- pietrele muşcă
din umerii pelerinului
şi din soarele ce-abia răsare.

Sunt ostenită, vreau înfloriri
să mă-nrobească
şi un gând frumos, precum iasomia.
În dinastiile tăcerii,
îngerii să cuvânte...

poezie de Violeta Pasat (ianuarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

Nesătulă Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Vanitate nesătulă,
Tu eşti demnă doar de hulă.

Nesătulă Vanitate,
Tu eşti o calamitate;
Vanitate nesătulă
Eşti neghioabă şi credulă.

Nesătulă Vanitate,
De te-aş prinde, ce te-aş bate!...
Vanitate nesătulă
Eşti şi proastă, şi fudulă.

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc nebun

Se-ntâmplă ca în memorie
să capeţi aură stranie,
trup de plumb încătuşat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.

Veşmânt străin,
odisee a tristeţii
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.

Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi ?

Vezi? Sărut pe gât înserarea
luminând-mă.
La geamuri pun zăbrele
din coastele iubitului meu.
Tălpile cu argilă
le rânduiesc
la intrarea inimii.

Azi, de-a valma în şiraguri
se rostogoleşte spre mine
ţipătul tău.

Nimic nu mă mai sperie.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie

Cu trupul ei muzical
această ploaie
te eliberează, precum
mersul femeii tinere
depărtându-se în extaz.
Ne ascundem de noi
în somnul adânc.
Clovnii ne vor călca zgomotos
peste tâmplă, speriindu-se
cât de mult ne-aseamănă.

Sub piatra rotundă
doar şarpele casei
îmi promitea adăpost sigur.

E prea târziu, să mai privesc
peste umăr.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gafă

Niciodată n-am fost mai ancorată
în timp decât atunci
când am gafat.

Tristeţea am simţit-o
precum jocul păsării
ciugulindu-mi
de-a dreptul din ceafă.

Împrejur-hăul liber
dosind ademenirile.

Totul ca şi cum ai închide o uşă
din spatele căreia
continuă să te strige
tot mai disperat cineva.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste vegetală

Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrăţişate
sub pământ.

Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.

Pe crengi, iubite, am fi ţinut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi ştiut tot neamul păsăresc.

Jumătatea ta stângă
aş fi mângâiat-o,
aş fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.

Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
cu iubire în ferestrele cerului
logodindu-ne.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Înebunitor e verdele pomilor
primăvara...

Cărări irizate
deschid inimii
ochiuri de cer, de lumină.
Văzduhul sângelui
naşte decor fantomatic.

Osia cerului
se-ntoarce scânteietoare,
picioarele noastre
măsoară timpul.

Rai înflorit, albă-mpăcare,
zeii au coborât pe pământ.

Priviţi, pădurea vine-nspre noi
cu trup şi aură de virgină.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Precum acvila în plutire uşoară,
memoria îmi pregăteşte deconturile
sub oglinzile gri ale toamnei.
Surâsul e călăuza ce-acuză...
În toate e veselia isterică a mimului
Încercând tic-tacul graţios al pendulei.

În camera unde ne-am iubit,
aşteptarea e uşa sub formă de-ntrebare
ciocănind discret, într-un ritm monoton
discordant, în tâmpla celui plecat.

După pragul cu ceaţă, am rămas
umbra uşoară, ţipând
la urechea umilă din zid.
Te rog, îngăduie acestei dimineţi
sens unic, spre culoarele însinguratului.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadru

Sunt coridoare unde memoria
îşi păstrează arcaşii
întârzâind nefiresc
între file de răsfâţ şi lumină.

Cu fiecare gest, creionăm clipa
în care singurătatea
va tăinui lacrima
în dulce biruinţă.

Mereu ne strigăm pe nume
şi răbdători învăţăm echilibristica
pe puntea unde fac maraton
sentimentele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (19 iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Îi împingea cuminte
umbra trupului,
în cămările cu îngeri
precum
minutarul ceasului, ziua de azi
spre-un mâine închipuit.

Forcepsul alunecă anevoie
printre melci gelatinoşi
extrăgând
lacrima cea de pe urmă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toboganul fosforescent

În pe umbră, siluete captive.
E rândul lor să-ncerc viaţa
pe toboganul ademenitor.

E o amorţeală vegetală
peste lentila amiezii.
Venele curcubeului
se deşiră
peste lume.

Memoria se-ntinde uniform,
ca o marmeladă vineţie
pusă în grabă
peste felia cerşetorului
plescăind lasciv,
enervant,
în derâdere.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Ceasuri negre zilnic curg
Şi obosit, precum planeta,
Violetul din amurg
S-a culcat cu Violeta.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-alătură mie

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dispera

Ziua se-ntinde, ca un animal
vlăguit peste mine.

Limbile cunoscuţilor
se răsucesc precum
panglicele găurite de telex.

Nu dispera,
învaţă să supravieţuieşti
şurubăind
în burta maşinii
ce toacă-n neştire
reţete perfecte de fericire...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiot

Aş urca într-un tren
să nu mai cobor niciodată,
aripi să capete,
să mă ducă,
să mă tot ducă...

Iar eu, chiot mereu
să fiu...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!