Zidul

Eu nu-l văd. Doar platanii îmi spun mereu
despre zidul ce creşte
înspre mine, inhibând-mă.

Negreşit, cineva mi-l va arăta
sau simplu urcând
îl voi zări încremenit
în vale.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om complicat sau, ca să spun mai puţin favorabil despre mine, încurcat. Nimic nu se rezolvă simplu. Pentru o chestiune neînsemnată, am nesfârşite ezitări. Nu mă pricep să merg pe drumul drept, ocolesc. Găsesc mai multe mijloace posibile şi nu mă pricep ce să aleg. Sunt politicos mai mult decât trebuie, mulţumesc dacă se ocupă cineva de mine atât de mult, că incomodez. Mă ascult când vorbesc şi mereu nu sunt încântat de vorba pe care o spun. Îmi acopăr timiditatea cu unele isteţimi nepotrivite.

Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă

Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumeţiilor.
Azi, ţi-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.

Sărută-mă, sângele cireşelor
îmi şiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.

La masa aceasta
văd chip străin
şi-această statuie de apă
îmbrăţişându-mă.

Cărţi de joc răvăşite,
mâini tremurând
şi-acea balanţă mereu
în echilibru.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care mă caută

Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistenţă în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găseşte
ceva râvnit.

M-adun ca un mim sub lumina scenei
ştiind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanţă,
Iar veştile aşteptate până azi
le-amân cu bună ştiinţă
spre-un timp al elegiilor
din care-nşelător îl voi ademeni.

Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,
totul în jur să mi se sporească
şi dragostea şi gândul
spre a mă arăta surâzând
celui ce mâine mă caută.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul justiţiar

Doar ipotetic contează crucificaţii
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniştii.

O, şi voiam să-ţi spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.

Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecţii dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
şi bunăvoinţa săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.

Tu eşti mimul justiţiar!

Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viaţa te strigă
ca pe cel renegat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd urcând un munte

Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...

În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.

Un colţ de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilic neînţeles

Nu-mi mai răspunzi la telefon
Sau laşi pe altul să răspundă;
E ocupat cu acelaşi ton,
Sau cineva vrea să te-ascundă?!

Îmi pun prieteni să te vadă
În locul meu, să te asculte;
Le spun să-ţi zică cât mi-eşti dragă
Şi-n lipsa ta, n-am zile multe!

Le sorb cuvintele -visez
De chipul tău, de mii de gesturi-
În gându-mi te înfăţişez
În rochii, tiv cu arabescuri.

Se uită toţi năuici la mine;
Îmi spun mereu că lumea-i plină
De fete pure, angeline...
Să uit de tot, că tot se-alină!

Am nodu-n gât, parcă nu-i văd,
Nu mai am gust de-ale lor glume;
Mă-ntreb cum de nu văd prăpăd?
... Nu ştiu că se sfârşeşte lume?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-i şi ne iartă...

Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
eşti o linişte de bine,
eşti în jurul meu mereu

nu sunt snob şi nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minţii magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd

îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul şi în mine,
ce complex Tu m-ai făcut

văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic

spre sfârşitul care vine,
chiar şi cei nedumeriţi,
se îndreaptă către Tine,
îşi dau seama, sau minţit

Doamne iartă-i şi ne iartă,
noi nu vrem să îţi greşim,
doar ai noştri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Cristinei,

Îmi arăta ferestrăul aripii,
retezându-i iubitul de abur.
Arc încordat e sufletul meu
sub cămaşa de soare.
Narcisele umerilor te cheamă-n
dulce desfătare, străine.

Ridică-ţi privirea,
dinspre râu vin hoţii de aripi,
desfăcând şapte noduri
peste lutul trupului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Dealul - colaj în schimbare,
piept zvârcolindu-se
în apa gălbuie a amiezii.
Uneori timpul se ghemuieşte
în cetatea din adâncuri.
Alteori vine înspre noi
ca un fluviu năucitor.

Ochiul inimii - adâncimea fântânii.

Peste lanurile de rapiţă
aleargă hergheliile nărăvaşe
ale norilor.

Zmeii grăbesc
înspre bogatele câmpii.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permutare

Rămâi cu arborele nopţii
refugiu primitor să-mi fii,
dincolo de toate bordurile
închipuite.

Mă voi vindeca
venind cu toate drumurile
spre tine
ca o flacără mereu
reaprinzându-se
în viiturile somnului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Mă uit la vânt şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Şi frunzele cum aleargă prin iarbă.

Mă uit la timp şi nu-l văd,
Mă uit îndelung şi nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strâmtoarea lacrimei

Văd mereu o pasăre zburându-mi
de pe un umăr pe celălalt
în aceeaşi răsucire
ades căutându-mă.

Se înserează şi-n mine e disperarea recrutului
scriind acasă că totul e bine.

Într-o poziţie incomodă
stau la pândă să-i ghicesc
elanul pentru noul zbor.
Făcându-şi penajul, ea saltă acolo
pe unul din umeri,
în strâmtoarea lacrimei
crezându-se navetistul somnambul
între bucurie şi durere.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu monolog

M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le foloseşte.

Festinul singurătăţii, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvaţă
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.

Învăţ să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi surâzând

Doar prin vis mi-e dat
să te văd uneori, ochi surâzând
coridor de splendoare
copac dansând în văile cerului.

Nu te-am uitat
doar m-am îndepărtat puţin
sub voalul de purpură
vorbind cu ploile, cu vântul.

Lângă omoplatul stâng
se adună izvoare, păunii amurgului,
nevinovate cărări
fierbând de miresme.

Poemele nopţii
le scriu cu aripa păsării
ce vine ades, la mine pe umăr,
hăituită de dragoste.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpului neştiut

Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi şi ultima.

Splendori ascunse îţi vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veşnic aprinşi.

Nu uita,
cu alb veşmânt împodobeşte-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.

Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaştere.

Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
uită cât te-am iubit...

Pe sub apa ferestrelor
închipuie-mă tot mai des
sufletul de veghe,
înlăuntrul pietrei.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Suntem punti zidite
deasupra tagadei
mi-e teama
sa nu ma narui
gandind la echilibru...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (august 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.

Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce ameţire
peste punţile cerului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest de susţinere

Ca să nu mai dezamăgesc niciodată
Voi ocoli răscrucile,
Îmi voi dărui prinosul valurilor
Mă voi netezi înaintea altarelor,
Neputinţa o voi urla doar în stal
Voi rupe picioarele vieţii
Batjocorindu-i infirmitatea.

Străpunsă de aşchiile cuvintelor
Mâinile vor susţine deodată cortina
Ca şi cum aş arăta copilului de lângă mine
Bolta cerului!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!