Ochiul devorator

Suflete, au înflorit brânduşele-n fereastră,
lângă trupul diform al anotimpului.
Aripi de înger se leagănă-n unduire
lângă mantinela visului.
Viaţa se-aseamănă uneori, cu un fel
liniştit de a visa.
Întinde mâna spre ochiul devorator
şi uită plânsul acestei lumi.
Nu mai privi dimineaţa ca pe un paianjen
ce iscodeşte singur în zăpada păcatului.
Irepetabil, aprile se risipeşte-n noi
cu iz de pelin şi cuvinte albind
o dragoste ce s-a vrut unică...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă ochiul gri

Mi-am dăruit sărbători
dansând în văile cerului
lângă copacii tineri.
Ochiul gri îmi împrumută trup de iederă
lângă purpură anotimpului.
Mă umilesc. Aripile mi-au căzut
de pe trup, în blândă însingurare.

Nu mă minţi, dăruindu-mi
ritmuri ce mă subjugă
sub aripi de vultur.

Urcuşul e spovedanie, alint
spre aducere aminte
între cărări croşetând
Moartea, Nimicul, Neantul.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei

iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mormântul mamei...

Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalţă lacrimi spre cer

gândul lăuntric plin
de cuvinte şi umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfăşoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...

şi totuşi nu sunt singur

(Autor: Teodor Dume)

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină tentaculară

Mai ştii, legănarea dintre ape şi doruri
atunci când, milostivă înfloreşte răsura?

Pasărea sudului
mă cheamă-n grădina tentaculară
pentru dansul cu o mie de feţe.

Îngenunchiaţi, salcâmii coboară acasă
cu plânsul ierbii sub coasă.
Mamă îmi întinde veşmânt de mătase
lângă oglinda cu o mie de raze.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Mă-ntămpini azi
cu mirarea dintâi
aşezând mantie albă
peste povârnişul cuvintelor.

Bănuitor e doar pragul acela
peste care-au înflorit amăgitor
macii singurătăţii.

Ziua decupează-n ferestre
aripa liliecilor zăpăciţi
de festinul anotimpului
ce mi-a lăsat trupul zdrenţuit
somnambul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul ticăie albind

În căsuţa-mbătrânită
Ceasul este obosit,
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răguşit.

La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are paşii de argilă,
Cucuveaua este mută.

Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.

Ritmul vieţii ţine calea
Cu-nţelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.

Mama îi întinde mâna
Să o ducă lângă el,
Dragostea lor se măsoară
Cu ispita, în alt fel.

Îmi adun pumnii în barbă,
Lacrimile mă cuprind,
În căsuţa-mbătrânită
Ceasul ticăie albind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Suntem florile, frunzele cerului
în noi, bucuroase îşi fac cuib mierlele
iar ploaia-şi ascunde trupul diform.

Prin grădini străvezii, ne trăim nepăsarea
pe creştet, pe tâmple ne mângâie un înger
fermecător, iarba împarte cu noi
clipa solemnă.

Trup mincinos, te-ncântă tot mai des
ameţitoare depărtări
şi-n tine, poate chiar azi
cuvântă o roză a vânturilor.

Suntem florile, frunzele cerului
oprite-n întâmplarea
de-a putea iubi...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiul memoriei

Lângă ochiul meu
tâmpla pietrei,
părul gri, tâmpla mea orange,
buzele mele verzi
gura de pământ
alungindu-se neînchipuit
între coperţi de pământ
mâini rugătoare.

Împrejur,
viaţa, frază umilitoare
tobogan fosforescent
pentru omul gropar.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren cu speranţe

Plin de vise şi speranţă
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În staţiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineaţa să te trezeşti
Şi să-ţi aminteşti
De viaţa în sine:
Un tren cu speranţe,
Plin numai cu dorinţe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Şi viaţa rămâne aşa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Şi rămâi în acelaşi tren,
Să te mai gândeşti
Pentru ce vrei să trăieşti!

poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Am învăţat să aştept
asemeni gărilor
estompând visul
în viiturile anotimpului.
Grăbite, în noi s-au înălţat
ziduri intangibile.

Cu ochi de stea,
ne-a pândit iasomia
în dimineţile calme
diezmierdându-ne.

Te-am aşteptat
cu zăpezile
printre sunete plutitoare
spre cer
tot mai sus, ridicându-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iubite

Sunt lângă tine clipă de clipă
Eşti sufletul de care aveam nevoie
Complementar şi dulce
Sărut al buzelor ce încă ard
Pleoapele ce clipesc înspre zori
Bună dimineaţa iubite
Te aştept la margini de dor
Vino şi rămâi lângă mine
Degetele tale îmi desenează trupul
Şi mi-l cheamă dăruindu-i
Liniştea şi lumina răsăritului
Printre boabe de rouă
Bună dimineaţa iubite
Curg pulberi de stea
Şi speranţe ce cern peste noi
Iar îngerii cu aripi deschise
Veghează din icoane împlinirile
Bună dimineaţa, iubite
Te iubesc.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu monolog

M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le foloseşte.

Festinul singurătăţii, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvaţă
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.

Învăţ să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare a soarelui

Ochi galben mereu chemător
în rugă, aştepţi rănit
nordul anotimpului.

Clipă de clipă
scânteind în sufletul
lui Van Gogh,
tu, unică floare - floare a soarelui.

Ştiu, ai vrea
doar singură
soarele să-l cuprinzi
în lungă desfătare
veselindu-te.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.

Ca nişte păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
şi aştept marii, negrii tăi nori.

Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă

Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.

Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranţă vie.

Pe lângă plopii verzişori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochişori,
Sufletul pătat.

Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrăţişam,
Şi ca un dulce visător
Te sărutam.

Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Şi tu m-ai... şi eu te-am...
Iubit!

poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă liliachie

După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.

Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.

Zadarnic ne urmau profeţii temători.

Cu hohot peste folia nopţii
ne întreceam, păşind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
şi-aşteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul cantator

Mimand exercitii de uitare
in rastimpuri
ma resemnez ca o santinela in post.

Cand pleci sa nu-mi iei
violetele cu totul,
cu unduire lor usoara
aseaza-mi-le-n palme, sa le port
de parca as fi demult
streasina la acoperisul timpului.

Ma voi gandi la tine cu iubire
ca si cum am fi fost mereu
acelasi trup cantator.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o ploaie

POETUL
Bland, aplecat in tristete
spre haloul anotimpului,
inimitabil,
poetul daruieste
din cand in cand
vecinului de suflet
farmecul, strlucirea florii
ce-i este dat
sa-nfloreasca o singura data.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliciu sau favoare

Astăzi
ochiul mi-e obosit
de-atâta alb ce-a poposit în floare.

Pe sub pervaz
grăbită iedera îşi croieşte
drum,
amintind obsesiv
de patimi ce-nrobesc
şi-adună plânsul.

E poate doar supliciu sau favoare
să laşi să se prelingă peste buze
amara lacrimă spre aşteptare.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!