De-aş fi câmpie

De-aş fi câmpie
m-aş înveşmânta în culorile cerului
şi-aş veni la tine, fecioară...
cu toate anotimpurile
ţie, dăruindu-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi câmpie

De-aş fi câmpie
m-aş înveşmânta în culorile cerului
şi-aş veni la tine, fecioară...
cu toate anotimpurile
ţie, dăruindu-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (decembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimile cerului

Înălţimile munţilor
taina spovedaniei
margine de timp
înflorind.

Doar acolo, singur
uneşti în tine
calda răsuflare a lumii.

Îngerii ne urmează cuminţi
printre rădăcinile cerului
deseori aşteptându-ne,
căutând-ne...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirişte sufletului

Peisaj confuz, linişte închipuită
lângă propriul hotar.
Orele saltă în mângâieri vegetale
luminând drumul deasupra apelor.

Aştept o zi, când mă vei striga, bucurându-te
simţind unduirea inimii tinere.

Culorile se pierd în câmpie. Strigă-le,
nimeni nu le dibuie calea.

Peste miriştea sufletului caut răbdarea
cu dimineţile ce vin dinspre tine.

Vămile sufletului sunt libere,
acceptă în dar, îmbrăţişarea vestalei.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

La cântatul cocoşilor,
dinspre tine legănându-mă,
în oglinzi subterane
fântână-mi eşti,
ecou dansând în câmpie
laolaltă cu înaltele ierburi.

Arată-mi-te azi,
Suflete geamăn.
Simt în lutul trupului
o pasăre-n mirare
mereu
păzind-mi aşternutul
şi gândul.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permutare

Rămâi cu arborele nopţii
refugiu primitor să-mi fii,
dincolo de toate bordurile
închipuite.

Mă voi vindeca
venind cu toate drumurile
spre tine
ca o flacără mereu
reaprinzându-se
în viiturile somnului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

Ochii mei obosiţi
torc alene lumina
după ce şi-au vindecat
aşteptările...
Doar în ispitiri de zbor
se mai pierde somnul
fluturilor
liniştind singurătatea
în umbra firului de iarbă.
O, de-aş putea să-ţi fiu cântec
într-un ungher de suflet,
aş priveghea toate anotimpurile
să înflorească în trandafiri.
Şi aş uita să plâng.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de iubire

Demult, zăpadă trupului tău
stârnea avalanşe prin anotimpurile din mine.

Temător, orele se striveau laolaltă
sub călcâiul gol
al căutătorului de iubire.

Azi, exersează în noi,
noii veniţi cu piepturile goale.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste vegetală

Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrăţişate
sub pământ.

Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.

Pe crengi, iubite, am fi ţinut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi ştiut tot neamul păsăresc.

Jumătatea ta stângă
aş fi mângâiat-o,
aş fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.

Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
cu iubire în ferestrele cerului
logodindu-ne.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc...

De-aş fi un oraş
fiecare fereastră, uşă şi casă
ar fi braţe întinse în aşteptare de tine,

De-aş fi un anotimp
mi-ai fi mugur, soare şi frunză şi fulg
în răsărit şi amurg,

De-aş fi un cântec
fiecare notă, acord şi fiecare vers
ar spune-o poveste a iubirii de tine,

De-aş fi un timp
toate secundele din toate ceasurile
le-aş strânge să am timp
să te iubesc....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Vin azi spre tine
şi nu ştii
câte ferestre s-au deschis
adânc, în mine...
Cât freamăt dulce şi ce înfloriri,
când sufletul prea plin
în sintonia albă
peste noi cuvântă.

Iubite,
care soare şi ce cântec
ne încălzeşte
când ceasul, în blândă răsucire
a prins rădăcini în perete?

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Suntem florile, frunzele cerului
în noi, bucuroase îşi fac cuib mierlele
iar ploaia-şi ascunde trupul diform.

Prin grădini străvezii, ne trăim nepăsarea
pe creştet, pe tâmple ne mângâie un înger
fermecător, iarba împarte cu noi
clipa solemnă.

Trup mincinos, te-ncântă tot mai des
ameţitoare depărtări
şi-n tine, poate chiar azi
cuvântă o roză a vânturilor.

Suntem florile, frunzele cerului
oprite-n întâmplarea
de-a putea iubi...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii şi-au votat mărirea salariilor

De-aş întoarce-a vieţii roată,
Eu m-aş face pantofar
Şi-aş croi pingica toată
Din obraz de demnitar!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge...

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge,
şi vânt de-aş fi, cu vifor l-aş pătrunde,
şi de-aş fi apă, l-aş vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aş tot împinge...

Dac-aş fi papă,-n hohote m-aş stinge,
nenorocind creştinii de oriunde!
Iar rege, oare ştiţi cum le-aş răspunde?
Strângându-i snop în ţeapă i-aş înfinge.

M-aş duce, de-aş fi moarte, către tata.
Şi viaţă - ocoli-l-aş ca pe ciumă.
La fel aş face şi cu cin' mi-e mumă.

Iar Cecco - cum am fost şi sunt - o, gata
le-aş da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alţii babe doar, şi slute!

sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş avea nou început...

De-aş putea să-ntorc clepsidra m-aş întoarce apoi în timp
Să iau totul de la capăt, cursul vieţii să mi-l schimb...
Aş lua din cer azurul şi l-aş pune-n ochii mei
Iar prin păr mi-aş pune aur presărat din flori de tei

Din zăpadă parfumată o pomadă aş vrea să-mi fac
Şi mi-aş colora obrajii-n roşul florilor de mac
De la brazi aş lua povaţă cum să mă înalţ ca ei
Şi-aş urca până la stele pe o muchie de stei

Iar din florile de câmp aş reface curcubeul
Şi-aş zidi din el cupolă să înlocuiesc planşeul
De la stânci aş lua tăria rezistenţei la furtuni
Şi aş cerne dintre vorbe adevărul de minciuni

De-aş simţi iubirea-n pieptu-mi ca o magmă de vulcan
N-aş închide-o-n carapace, n-aş mai ţine-o sub ecran
Zbateri de aripi de fluturi de-aş simţi ca-n luna mai
Aş striga de fericire: hai iubire, vino,... stai!

Aş schimba parcursul vieţii de-aş avea nou început
Însă ştiu că toate astea sunt un vis acum pierdut....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi kray de ghindă aş da dracului consiliul de coroană şi m-aş duce să-i ard un chef. Şi-aş lua cu mine şi-o pipiţă blondă căreia i-aş da titlul de regină provizorie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

M-a ostenit aşteptarea
în care mi-am rânduit
monezi pentru plată.

Astă noapte
ţi-am plâns moartea
în vis.
Am deprins târziu, să mă-ncred
în reîntoarceri,
când şi azi
peste peroanele singurătăţii
hăituiesc îndelung
noii învinşi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.

Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce ameţire
peste punţile cerului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş avea

De-aş avea patru dromadere
N-aş mai visa hipopotami
Uitând de orice mamifere
L-aş tot citi pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Mi-aş cumpăra un palmier
Şi stând sub el într-un hamac
L-aş reciti pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Cu toate patru aş pribegi
În vasta lume de himere
Ce-a fost a lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
M-aş putea duce şi în cer
Ca un Turn Babel terminat
De dragul lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Meandre de tăgadă
meandre de blestem
curg între depărtări
ţintuite-n
neputinţa de a te striga
din tine însuţi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!