Maxilarul aluviunilor
E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea amețire a coborâșului
e îngăduința arhivarului
sărutând pe gât dimineața.
Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.
Hei, ascultă cum ronțăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ți astupi urechile
coborâșul e la final.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Casa poetului
În zori, e-un dangăt înfrigurat
peste acuarela vitraliilor.
Neașteptat, închipui gestul mâinii
eliberându-se
din somnul în care, mereu
îi era dat să tremure.
Prin parcuri, cornii scânteiază alene
și ochii tăi caută
litera-n piatră.
În răscruce, la casa poetului
a oprit în grabă
o trăsură cu iubiri din veacul trecut.
S-avem răbdare,
înspre vară, vom vedea cum de-aici
se-nalță îngeri cuminți
cu roiuri de-albine în spate.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mimul justițiar
Doar ipotetic contează crucificații
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniștii.
O, și voiam să-ți spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.
Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecții dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
și bunăvoința săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.
Tu ești mimul justițiar!
Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viața te strigă
ca pe cel renegat.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.
Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce amețire
peste punțile cerului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
E călătoare! A ieșit din mușuroi furnica și-a pornit, cum face în fiecare dimineață, a pornit să vadă lumea... Ea știa că ochii duc și mintea întoarce; că, văzând multe, știi destule și ai de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Neodihna olarului
Modelează cu sufletul, zbor aprins
e un fel de a spune.
Păsările înnoptează sub burțile
pântecoase ale ulcioarelor portocalii.
Doar amprentele și le lasă
lângă buza de lut, închipuind
bucuria însetatului.
Joc înlănțuind seninul,
nălucirile și neodihna olarului
Mereu tânăr în țară de sus.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărțind felia furată.
Între viață și moarte
nu dezarmez în fața uitării.
Îngăduința vestalei îmi este
tainică plată.
Orașul mă urmărește
cu ochi diamantini
asemeni ție
când mă privești
din oglinda cu umbre
îmbrățișându-mă nostalgic.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte
Umbra,
mereu țintă a ispitelor.
Împrejur zăpada ucisă
în burțile ulcioarelor portocalii.
Adu-ți aminte
de mâini rugătoare
de ochi chemători,
de cicoare,
de-argintul scânteind
în pocale domnești.
Ai să găsești alături,
lângă tâmplă
versuri postume
peste care va zumzăi
bucuria revelației.
Călugări grăbiți
vor aduna din cochilii
pașii virginelor Marii
în duminica de Rusalii.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografii imaginare
Vino în veacul acela în care
Noi n-am jefuit cuvântul iubire
Ci îmbrăcați în două păsări tăcute
Ardeam pe un clopot subțire.
Vino în veacul acela în care
Busola mai arată stele virgine
Mai trece plânsul tău prin mine
Închipuind o apă mare.
Vino în veacul acela în care
Noi n-am rostit cuvinte de prisos
Ci ne-au rănit zăpezi până la os
Trăind fotografii imaginare.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.
Umbra în umbră se-ascunde
brațul tău apărându-mă
ca un veșmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce tună, degeaba îți astupi urechile.
citat clasic din Sun Tzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Arta razboiului" de Sun Tzu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Te-alătură mie
Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.
Umbra în umbră se-ascunde
brațul tău apărându-mă
ca un veșmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, tot mai alb
Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uși uitate deschise,
din alte vieți.
Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...
Cum? Doar mereu îl învăț
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.
Uitarea e balsam întru toate.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul
Eu nu-l văd. Doar platanii îmi spun mereu
despre zidul ce crește
înspre mine, inhibând-mă.
Negreșit, cineva mi-l va arăta
sau simplu urcând
îl voi zări încremenit
în vale.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora exactă
Orice oră dacă e exactă,
Începe rău și se termină bine
Echilibrul nostru se menține
Pân-la prima cataractă
Dacă ai un ceas, să nu-l potrivești
Să nu se producă nu'ș ce tragedie
Nu te mai uita, fix în bagdadie
Că ea nu e harta bolților cerești!
Cată să-nțelegi, peste tot e-o lege
Face și desface, noduri la destine
Noduri la cravate sau la intestine
Dacă tu n-o vrei și ea te alege;
Nu mai răspândi vorbe de prisos
Zilele cu fluturi sunt mai numeroase
Că noi suntem doar, un pachet cu oase
Peste care viața toarnă sos;
Urcă-te pe scaun, ține un discurs
Dacă te ascultă sau nu te ascultă
Orice chestiune cât e de ocultă
Se mai rotunjește pe parcurs
Ruginește frunza de melancolie
Fă un sindicat doar pentru poeții
Care și-au vândut aurul vieții
Ca să prindă clipa, când zefiru-adie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu să zbor decât în versuri...
nu știu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agățate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc și trec și mor
și aripile se duc și ele-n zbor
de albatroși, cocori și alte călătoare...
doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea și versuri chiar
mai albe decât dor...
să știi că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
și nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
și senină
privind
doi ochi ștrengari
ce-și pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări călătoare
Spre țări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoțesc până departe-n zare
cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.
De cum dispar, în suflet se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-o margine de umbră întârziată
cu amintiri de care m-am temut.
Mă reîntorc cu gândurile toate
prin anii duși cu tinerețea mea
ca să-mi adun regretele lăsate
pe cioburile sparte dintr-o stea.
Și te revăd privind îngândurată,
cu lacrimile-n ochi ca un izvor,
dar te ridici spre ceruri deodată
regină-n stolul care trece-n zbor.
Dispari din amintirea mea târzie
cu stolul care tocmai a trecut,
dar te întorci pe dorul renăscut
în cântecul vrăjit de ciocârlie.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp și loc.
Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.
Sortit sunt să am la tâmplă o stea și
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Ca să te doară trebuie
Să te întâlnești cu flacăra și taina ei!
Privește în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din așteptarea nopții sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.
Apele spală cuvintele, râul îmi șoptește cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună pașii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,
Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge și cine vorbește -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă și cine pe cine caută -- spune-mi,
Ascultă, ascultă și vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îți spune. Să nu întârzii -- doar atât îți mai spune.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul trecătorului
Cu fruntea-n fereastra sinelui
închipui la ceas de amiază
sentimentul trecătorului
colorând liniștea cu cântecul înalt
al versetelor antice.
Totul ca o tresărire a memoriei
peste care se-nalță pasărea albă
prevedtind victorii
dintr-o altă existență.
Nebănuit e suflul din chenarele visului,
cu el mă nasc
în labirintul altor lumi.
Singur, doar el, sfidător preumblă
sub palmele timpului.
Fericit se poate numi
cel ce în neștire colindă
prin câmpul cu maci luminați
visând la adevăr,
visând la iubire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia, dulcea fată
Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - și iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-și prinde,
capu-și pierde-apoi deodată.
Vălul nunții-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât își prinde salbe,
caru-n flori așteaptă-n stradă.
Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
și trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
și îngheață nunta toată.
poezie celebră de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!