Ţie

M-a ostenit aşteptarea
în care mi-am rânduit
monezi pentru plată.

Astă noapte
ţi-am plâns moartea
în vis.
Am deprins târziu, să mă-ncred
în reîntoarceri,
când şi azi
peste peroanele singurătăţii
hăituiesc îndelung
noii învinşi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgindu-mă

Mai întâi, învaţă-ţi replicile
nu forţa nimic,
totul în noi e ademenire.

Între timp voi tivi preşul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când şi azi
şarpele casei stă nemişcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ prin lumină

Tăceri interogative,
arc întins peste sonatele disperării.
Azi, îmi asum gongul compromisului
şi-aceste însingurări fără tine.
Priveşte ochiul ce se dilată aievea
în carnea din zid.
Târziu, m-ademeneşte într-un somn
sub o singură pleoapă.
Desculţ prin lumină, mă-ncred
că absenţa ta e o rătăcire
necesară, îngăduită
pentru o fericire provizorie,
din care nimeni nu se-nfruptă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetător

Tandreţe-n risipire
azi numai tu şi clipa
căzută-n aşteptare
peste pragul abia ghicindu-se.

Tăcerea-mi prelungă
m-a ostenit
nimic nu se mai leagă
retrăiesc sentimentul sufocării.

Din armura-ţi închipuită
s-aduni grăbit
vorbe.
Vino cu arătătorul
spre buzele mele, surâzând.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetător

Tandreţe-n risipire
azi numai tu şi clipa
căzută-n aşteptare
peste pragul abia ghicindu-se.

Tăcerea-mi prea lungă
m-a ostenit
nimic nu se mai leagă
retrăiesc sentimentul sufocării.

Din armura-ţi închipuită
s-aduni grăbit
vorbe.
Vino cu arătătorul
spre buzele mele, surâzând...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului- ed. CRONICA (IAŞI)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

E poate târziu

M-am prăbuşit în mine însămi
lovind nevindecate răni.
Azi, cercul de gheaţă s-a închis
acaparându-mă.
E poate târziu
nicăieri nu mai găsesc cuvântul magic
pentru dansul singurătăţii.

Vânzătoare de iluzii
şi rareori de miracole
viaţa dezleagă aievea
cântec înalt
peste fruntea timidă a dresorului.

Invoc mai curând străvezimea ceţii
prin care nedreptăţit am păşit
asemeni intrusului
printre oglinzile îndoliate.

Miezul dulce-amar m-apasă peste pleoape
într-o ultimă încercare.

Fericitul meu oaspete, te rog
fă-ţi drumul ocolit şi astăzi
nu mai veni
să-mi deschizi uşile.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Mă-ntămpini azi
cu mirarea dintâi
aşezând mantie albă
peste povârnişul cuvintelor.

Bănuitor e doar pragul acela
peste care-au înflorit amăgitor
macii singurătăţii.

Ziua decupează-n ferestre
aripa liliecilor zăpăciţi
de festinul anotimpului
ce mi-a lăsat trupul zdrenţuit
somnambul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vamile sufletului

La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.

Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decat in vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vămile sufletului

La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neştiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.

Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.

Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creştet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra pietrei

În apa oglinzii, mă copleşesc
doar înotătorii de elită
în faustoasele lor reîntoarceri.

Răspunsul tău şi zâmbetul lor
mereu statuar.

Deasupra pietrei
am găsit drum înflorit
rugăciune şoptită
punte şi sprijin,
frunte legănând amintiri.

Azi, cuvântul mă sprijină
printre hulpave aluviuni.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de iubire

Demult, zăpadă trupului tău
stârnea avalanşe prin anotimpurile din mine.

Temător, orele se striveau laolaltă
sub călcâiul gol
al căutătorului de iubire.

Azi, exersează în noi,
noii veniţi cu piepturile goale.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Mi-am aşezat genunchii
lângă pietrele râului
laolaltă cu luna, cu păstrăvii.
Fiecare cu mersul său
în cămaşă albă de nuntă
ne-mpiedecam în oglinzile timpului.

Mă sorbea Neuitarea, alintul, căderea.

Tu nici nu ştiai
că mergând pe stradă
el îmi povestea un vis.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele

Pietrele au alergat nesăbuite
prin lume,
nici amintirea nu le mai ştie.
Azi, odihnesc aici,
odată cu mine-
eu cel care mi-am lăsat
osteneala toată, în ele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineaţa aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
ploua şi era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.

Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce ameţire
peste punţile cerului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Târziu, închipui dantela paşilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simţit-o mereu
muşcata
îngenuncheată-n fereastră.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a vizitat Iisus

Astă noapte, m-a vizitat Iisus,
m-a mângâiat părinteşte
apoi m-a certat uşor,
până când sentimentul
de dulce vinovăţie
s-a scurs printr-o lacrimă.

Te-am vizitat noaptea, mi-a zis,
când esti singur,
fără femeie,
carte
şi sticla cu vin,
asemeni poetului.
Doamne, i-am zis,
cartea şi sticla cu vin,
sunt pentru mâine,
dar femeia e lângă mine,
uite cum îmi ţese
vis după vis!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-te

Când trist voi privi către tine
dintr-o nefirească, albită cuminţenie
alege între a fi
oglinda mişcătoare
sau pragul peste care
sfios voi păşi.

Peste puntea amiezii
învaţă-mă să păşesc
asemeni victorioşilor,
numai tu,
îmi vii în toate ascuns,
nebănuind singurătatea ce m-a cuprins,
ades căutându-te.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă liliachie

După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.

Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.

Zadarnic ne urmau profeţii temători.

Cu hohot peste folia nopţii
ne întreceam, păşind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
şi-aşteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!