Celui care mă caută

Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistenţă în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găseşte
ceva râvnit.

M-adun ca un mim sub lumina scenei
ştiind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanţă,
Iar veştile aşteptate până azi
le-amân cu bună ştiinţă
spre-un timp al elegiilor
din care-nşelător îl voi ademeni.

Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,
totul în jur să mi se sporească
şi dragostea şi gândul
spre a mă arăta surâzând
celui ce mâine mă caută.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu aud

Azi aud doar vuietul din mine
Şi pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.

Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniştite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aş vrea să fii cu mine-acum din nou.

Simt gustul dorului şi-al tău,
Şi iar, şi iar gândesc la tine.
Ştiu, ne despart doar dimineţi
Ce-au fost scaldate doar de nopţi senine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgindu-mă

Mai întâi, învaţă-ţi replicile
nu forţa nimic,
totul în noi e ademenire.

Între timp voi tivi preşul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când şi azi
şarpele casei stă nemişcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de-ar fi să mă uiţi vreodată

Vreau să reţii
o singură chestiune.

Deja ştii cum funcţionează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniştite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul şi
cenuşa imaterială
ori coaja încreţită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.

Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubeşti
voi înceta şi eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.

Dacă subit
mă vei uita,
să nu mă mai cauţi
pentru că eu deja te voi fi uitat.

Dacă ţi se pare năvalnic şi nebun
vântul în vele
ce-mi trece prin viaţă
şi dacă vei alege
să mă debarci la malul
inimii în care m-am ancorat,
ia aminte
că în aceeaşi zi,
la aceeaşi oră,
voi ridica braţele
şi se va smulge ancora plecând
în căutarea altui loc, mai bun.

Dar
dacă zi şi noapte,
la tot ceasul
vei simţi că-mi eşti sortită
cu neprihănitu-ţi şarm.
Dacă zi de zi se-nalţă
spre buzele tale o floare şi mă caută,
of dragostea mea, of mie,
în mine se reaprinde focul,
în mine nimic nu se stinge şi nimic nu se uită,
dragostea mi se alimentează din dragostea ta, iubito,
şi veşnic ea va rămâne-n braţele tale
fără a se dezlipi dintr-ale mele.

poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-mă

Căutând în tine un drum spre mine,
Căutând în tine un drum spre tine,
Căutând în tine un loc unde să-mi odihnesc sufletul,
Căutând în tine locul unde este sufletul tău,
Căutând în tine ochii mei,
Căutând în tine ochii tăi
Mă căutam pe mine în tine,
Te căutam pe tine în tine,
Căutam în tine un vis al meu pe care să-l visăm,
Căutam în tine un vis al tău pe care să-l visăm,
Căutam în tine primăvara mea,
Căutam în tine primăvara ta.
Căutând în tine drumul spre mine,
Căutând în tine drumul spre tine,
M-am rătăcit şi s-a întamplat ceva,
Nu ştiu ce s-a întâmplat,
Dar sufletul tău s-a închis.
Şi am rămas afară căutându-mă...

poezie de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă cât mai e timp

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!
Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?
Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut
Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa
Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.
Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care
Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei
Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat
Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!
O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;
Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!
Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!
... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul
meu şi-al vostru.

poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Vin azi spre tine
şi nu ştii
câte ferestre s-au deschis
adânc, în mine...
Cât freamăt dulce şi ce înfloriri,
când sufletul prea plin
în sintonia albă
peste noi cuvântă.

Iubite,
care soare şi ce cântec
ne încălzeşte
când ceasul, în blândă răsucire
a prins rădăcini în perete?

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi beau ultima umbră

Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopţi, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
şi o roată scrâşnind la apus.

Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri şi cai
ropotesc peste coastele mele şi vai!
ninge năprasnic de ieri...

Nu mai vreau să te ştiu, e târziu şi oricum
îmi e bine aşa, e înalt şi pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult şi prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nţeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!

Îmi beau umbra din zile. Şi totuşi tot nu
plec lăsând la fereşti cinci icoane de fum
sap în perini fântâni şi sub pleoape te-adun
mâna mea blestemată eşti tu.

Haide, luaţi în galop acest aer rotit
Caii mei de tristeţi, lupii mei de argint
Beau cămăşile lui şi tot vreau să mă mint
o duminică-n şei ne-a-mpietrit.

Să fumăm piei de şerpi şi să ningem nămeţi
de pustiu şi de mirt şi de vinuri în van
Eu în viscol să ard ca un lemn de pian
Iar tu, ziuă de ieri, să m-aştepţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem la dragoste...

Pe raze de lună, lunec spre tine,
Mă poartă gândul din inima scâncită...
Să mă iei în braţe, iubirea să m-aline,
Şi dragostea ta să mă lase împlinită.

Pe aripi de noapte, te vreau mai intens,
Şi doar pasiune să-mi dai...
Tot ce-am trăit cu tine are sens,
Şi sensul e să mă ai...!

Ia-mă iubire în braţele tale acum!
Nu mai pot aştepta zile amare...
Simt viaţa ca pe un fum
Care m-apasă şi nu mai dispare...

Oare nu simţi dor de mine vreo clipă...?
Oare nu vrei să iubeşti...?
Sunt rănită şi zbor c-o aripă,
Te rog să nu mă striveşti...!

Vino în braţele mele, aştept tu să vii!
Buzele tale să m-alinte cu dor...
Să mă iubeşti, să-mi aparţii...
Iar eu duios să te-ador...

Întinde mâna, atinge iubirea...
Nimic nu ţine etern...!
Doresc pentru noi doi împlinirea,
Te vreau puternic şi demn!

Şi taci mai departe şi timpul se duce,
Nu ştii să profiţi tu de timp...
Şi dragostea şi totul, la un punct se reduce,
Şi dragoste n-o să mai simt...

Azi este vremea iubirii noastre,
Azi vreau să iubim...
Nu te ascunde în gânduri albastre,
Haide să ne unim...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi deşteaptă, sunt şi proastă. Sunt şi frumoasă, sunt şi urâtă. Sunt şi curajoasă şi fricoasă. Sunt bună şi rea. Toate aceste caracteristici îmi aparţin. Şi încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalţi pentru că uneori nu le pot recunoaşte în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aş putea recunoaşte la ceilalţi ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalităţii mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalţi aşa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalţi. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalţi se regăsesc şi în mine însămi. Deseori fac lucruri prosteşti pentru că îmi doresc şi eu, ca şi tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea şi iubirea celor din jur. Abia când renunţi la măştile care te compun îţi dezvălui măreţia şi perfecţiunea din tine. Acceptă că ai defecte şi ai calităţi. Şi de fiecare dată când arăţi cu degetul spre ceva frumos sau urât aminteşte-ţi că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Aşa cum Jacques Salome spune: Şi acum vorbeşte-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci de azi spre mâine

Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.

Când iubiţii se privesc,
Ei, de fapt, îşi spun "eu de iubesc",
Pe asta poţi conta, asta rămâne,
Indiferent ce-ţi va aduce viitorul...
Cum treci de azi spre mâine.

Şoaptele de iubire şi lumina lunii
Nu se vor demoda-n vecie,
Inimi pline de tumult,
Ură, gelozie...
Femeii îi trebuie-un bărbat,
Iar bărbatului perechea lui nurlie;
Trăind, iubirea-ţi este pâine,
Întâmplarea-i veche, de bună seamă:
O luptă pentru dragoste şi faimă,
Accepţi asta sau pieri, vezi bine;
Lumea-i iubeşte pe cei care iubesc...
Cum treci de azi spre mâine.

cântec, versuri de Herman Hupfeld, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E poate târziu

M-am prăbuşit în mine însămi
lovind nevindecate răni.
Azi, cercul de gheaţă s-a închis
acaparându-mă.
E poate târziu
nicăieri nu mai găsesc cuvântul magic
pentru dansul singurătăţii.

Vânzătoare de iluzii
şi rareori de miracole
viaţa dezleagă aievea
cântec înalt
peste fruntea timidă a dresorului.

Invoc mai curând străvezimea ceţii
prin care nedreptăţit am păşit
asemeni intrusului
printre oglinzile îndoliate.

Miezul dulce-amar m-apasă peste pleoape
într-o ultimă încercare.

Fericitul meu oaspete, te rog
fă-ţi drumul ocolit şi astăzi
nu mai veni
să-mi deschizi uşile.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quiproquo

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc...
Dar cât timp te voi iubi nu ştiu -
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc...

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă şti iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...

Dar tu, vai!...
Nu-mi vei citi decât o filă -
Prima filă -
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă...
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni -
Şi cuminte voi rămâne numai eu!...
Iată!...
Eu ţi-am spus tot ce gândesc...
Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,
Spune-mi tot ce ştii -
Că eu te-ascult...
Poate-mi voi sfârşi romanul,
Fără să te mai iubesc!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (octombrie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kali

Timpul îmi şopteşte, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceaşcă de cafea
Că tristeţea mă face mai frumoasă...
Şi am ales să rămân aşa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranţe deşarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge şi toamna din mine
În timp ce îmi îndrept paşii spre deşertăciune
Ce mai aştept şi până când?
Până când... a iubi şi a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului
Până când îmi voi trage puterile de la umbra lunii...
Într-o bună zi o să aud cântecul spiritelor
Şi atunci o să ştiu că am moştenit anumite daruri.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerului tău

În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul îşi revine din fire,
suntem întrebaţi ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ţi-e bine cu mine
şi mie îmi este...

Am crezut că nimic nu mai poate da viaţă
vieţii mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ţi te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărţire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios şi abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca şi mine-n poziţie de drepţi-
unde ţi-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereţi-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!

Înger, al meu, azi nu ştiu ce-mi eşti, ce-ţi voi fi!
nici ţie ce-ţi mai poate fi scris,
ce ştiu e că vreau să iubesc
în fiecare minut câte-o zi/ până când...
bătrânul cer ne va cădea în genunchi...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne potrivim!

Ne potrivim în gândul ce-l trimit la tine
Şi se întoarce mai puternic, de la tine.

Ne potrivim în cuvântul ce-l slobod spre tine
Şi se întoarce plin de dragoste la mine.

Ne potrim în visul în care te aştept pe tine
Şi în care fericire aduci pentru mine.

Ne potrivim în dorinţa plină de iubire ce o trimit telepatic la tine
Şi se întoarce amplificată precum un uragan la mine.

Ne potrivim în inima ce o am de la tine
Şi bate în acelaşi ritm în inima pe care o ai de la mine.

Ne potrivim in sufletul tău,
Perechea sufletului meu.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti

Dacă ai şti
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai şti,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai şti
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai şti
Că zi şi noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai şti
Că-mi eşti în suflet şi dorul mă doboară,
Dacă ai şti
Că florile au chipul tău,
Dacă ai şti
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai şti
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai şti
Că eşti ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai şti
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai şti
Că ţi-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai şti
Că te îmbrăţişez în fiecare ceas,
Dacă ai şti
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai şti
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai şti
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai şti
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol şi frumos la început,
Dacă ai şti
Că versu-mi a apus cândva,
Când viaţa carte şi scenă devenita,
Dacă ai şti,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai şti
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai şti
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai şti
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai şti
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai şti,
Că dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai şti,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai şti
Că-n fiecare clipă îţi vorbesc,
Dacă ai şti
Că nu-mi doresc decât să te ştiu fericit,
Dacă ai şti
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai şti
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai şti
Că nimic întunecat nu poate atinge inocenţa,
Dacă ai şti
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai şti
Veşnicia s-ar naşte ca-ntr-un joc,
Dacă ai şti
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt îşi are casa,
Dacă ai şti
Şi gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai şti.

poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!