PRIN REGNUL VEGETAL SE URCĂ VALURI VERZI DE CLOROFILE
Prin regnul vegetal se urcă valuri verzi de clorofile
Scăldând cu verdele cel crud vernale zile,
Aşa prin trupul omenesc perpetuu trece roşu sânge
Să-i dea putere să întoarcă ale vieţii sale file.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată natura, începând de la materia anorganică, trecând prin regnul vegetal şi cel animal, şi ajungând la om, şi la propriul nostru corp, măsurile de apărare chiar prin distrugere, dacă nu există alt mijloc, sunt o lege a naturii...

citat clasic din Ioan Tanoviceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate - nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, şi nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă. Şi nici în specia om nu funcţionează, cu atât mai mult, principiul egalităţii. E damnat esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În regnul vegetal, moartea pare scutită de mizeria descompunerii putride. Miresmele nu devin miasme. Moartea nu cade niciodată în pestilenţial. Pălire, uscare, dezagregare, toate păstrează ceva curat şi firesc, fără duhoare şi fără înnoroire. Se trece doar dintr-o gamă cromatică într-alta, dintr-un registru de parfumuri într-altul. Ceea ce se percepe nu e putrefacţie, ci stingere şi deshidratare. Organicul vegetal tinde, murind, spre sec, în contrast cu organicul animal care bălteşte, ca într-o implozie de zemuri. Tandreţea cadavrului vegetal în contrast cu răcoarea noptatecă a cadavrului animal; fânul faţă de piatră; floarea uscată faţă de hoit.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Le-aş mulţumi mult, înmiit...
Mi-au spus toţi, "paşte, fericit!",
Dar, în sezon preestival,
Să... pasc din... regnul vegetal!?

epigramă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase

Mers de gazelă, aer triumfal,
Felină printre frunze de acantă,
Eşti mimoza din regnul vegetal,
Ori poate zoologie ambulantă?

epigramă de Mircea Popovici din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice fiinţă care nu ştie că există, în orice formă de viaţă lipsită de conştiinţă există ceva sacru. Cel ce n-a invidiat niciodată regnul vegetal a trecut pe lângă drama omului, ignorând-o.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - I

Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)

Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiţii pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul şi negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat şi înalt
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt.

Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereţi
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleţi
Şi-a-nchis favoritul...

Şi paşii grabiţi
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiţii pantofii de atlaz
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Şi cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripaţii nebuni cântăreţi.

Şi alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine —
Alesul sunt eu —
Şi paşii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereţi!...
............

Şi nu mai sunt singur,
Şi nu mai sunt eu.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să te întreb: tu

verzi mai mult decât se verde
pe o pajişte de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-aşa subtil?
verzi, când totul e pe roşu,
verzi şi stelele în verde?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în burta unei feline

Se-aud tuşind poeţii în peştera cuvântului
pe zi ce trece verbele din ouă
se sparg pocnind în fierberea de rouă
morile vântului
scăldate în catrene
schimonosite valuri cu catarg
copacii pasc din toamnă prin bărbile de lene
cotoiul ce aleargă prin valuri către larg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Eşti singur şi trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.

Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.

Şuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereţi.

Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!

Cad, prin livezi,
stropi de durere!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză

Trece un tren de mare antiteză
prin ochiul meu drept cu un singur ochi stâng.
Rând pe rând se ciocnesc păsări
galbene şi albastre şi plâng
şi calde şi reci
şi râd prefăcute şi sincer
şi plouă cu iarbă crudă şi tăioasă
şi tocită
şi urcă ochiul în tren
şi urcă şi urcă şi coboară-n ispită
într-o mare viteză...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotism şi sacrificiu (amfibrah)

Prin RUDE DE SÂNGE - s-a spus -
O parte din semeni se-aburcă:
Dar alţii, urmând pe Isus,
Prin SÂNGELE RUDELOR... urcă.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, alimentele sunt prăjite în ulei vegetal. Acestea rămân impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul din plante să fie dăunătoare pentru tine?

Paulo Ubiratan în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr stiinţific-etnobotanică-ramură a etnobiologiei care studiază relaţiile reciproce dintre om şi mediul vegetal.

Etnobotanice de-ai consumat,
La rădăcina lor vei fi-ngropat.
Astfel tu relaţionezi total
Şi reciproc cu mediul vegetal.

epigramă de Valeria Moroşan (9 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE-NALTE PROMONTORII VALURI SFĂRÂMATE (Rubayat)
Pe-nalte promontorii valuri sfărâmate,
Corăbii ce dansează-n porturi ancorate
Pe muzica furtunilor din negrele abisuri,
Iar dirijor e vântul cel sărat ce bate.

rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruie pe avar prin dărnicie, pe cel mincinos prin adevăr, pe cel crud prin îngăduinţă, pe cel rău prin bunătate.

în Mahabharata
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura îşi descoperă secretele sale în două feluri: prin forţa sa exterioară şi prin mişcările măruntaielor sale. Acţiunile externe sunt vânturi puternice, ploi, curenţi de râu, valuri, gheaţă, incendii forestiere, inundaţii; există o singură forţă internă - cutremurul.

citat din Mikhail Vasilyevich Lomonosov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin parcul cosit-
mirosul crud al ierbii
de primăvara.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa şi prostul cu pile (epigramare după un proverb indian din Indiile de West)

Cu cât mai sus se urcă maimuţa în copac,
Cu atât mai mult şi-arată şi fundul şi-al ei crac.
Cu cât maimuţa urcă, ascultă-aici la moşu',
Cu atât mai mult se vede că are fundul roşu.
La fel e şi cu prostul, prin pile pus în post:
Cu cât în funcţii urcă, vedem cât e de prost.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (19 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!