O comparație: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforțare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce de timp câștigă acela care nu se uită la ceea ce spune, sau face, sau cugetă aproapele său, ci numai la ceea ce el însuși face, ca să fie lucru drept și sfânt; nu lua aminte, zice Agathon, la moravurile rele din jurul tău, ci umblă drept pe cărarea ta.
citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine umblă într-o zdreanță în țara unde toți oamenii umblă goi, va fi luat drept nebun.
proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunii din Țara lui Invers (pamflet)
România-i țara-n care
Cei cinstiți nu au mâncare,
Fug din țară mii de tineri,
Iar nebunii umblă liberi.
Umblă liberi printre noi
Și aruncă cu noroi,
Iar mai nou, nebuni complet
Umblă și pe Internet.
pamflet de George Budoi din Dicționarul Nebuniei (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sațul în ape
Îmi umblă în sânge
tăcere de miei
Iaduri pun rânjet
călăilor mei
Îmi umblă tăciune
năvală în oase
Sfinți falși fac pândă
genelor somnoroase
Îmi cântă în piept
rafale de cuci
Dumnezeu leagă
sori la răscruci
Îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
Dumnezeu vine
să pună nume la cruci
Îmi umblă în piept
corăbii destine
Te sărută pe gură
ardori de stupine
Îmi umblă pe stele
duhuri de pleoape
Dumnezeu pune
sațul în ape.
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerry: Femeile umblă după medici cum bărbații umblă după fotomodele, ele vor pe cineva care să aibă cunoștințe despre corp, noi vrem doar corpul.
replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine umblă la Crăciun în cămașe, la Paște umblă în cojoc.
proverbe românești
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul e ca șarpele, niciodată nu umblă drept.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Probleme conjugale
Dacia primită dotă
I-a-nvrăjbit, chiar rău de tot
Ea nu umblă sub capotă
El nu umblă sub capot
calambur epigramatic de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
Că umblă gol-goluț prin sat
A fost îndată arestat
Și-acum minciuna-i tipa care
Îi dă exemplu la purtare.
epigramă de Ion Ciobanu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblă pe calea dreptății, dacă vrei să te numești drept.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte mărunte, își descarcă necontenit sentimentele, în măsura în care ele apar, e tot așa de impropriu pentru acțiune sistematică, grea și lungâ ca și, pentru tracțiune intensă, o locomotivă care și-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizăturile.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o demonstrație
În pornirea sa păgână
Homo sapiens, năuc,
Umblă iar cu bâta-n mână...
Drept că bâta-i de cauciuc.
epigramă de Ion Diviza din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia-n care nu sp
un mai nimic es
te poezia în care poți să te umfli
să te des
crii drept dumnezeul picioarelor care umblă
pe apele menajere
(?!) - nu
mai tu plus lustruitele sfere
cu ceară pentru caroseria navetelor spațiale
poți să îmi ceri să iubesc
ca un câine galactic
poezia-n care nu ps
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblă
o șoaptă: vaccinarea
la liber a fost
aprobată din lipsă de brațe
de înțepat mușchii rămași
triști în așteptarea unei doze
ca o taină circulă
se strecoară o undă
de speranță în vis de viață
umblă ca o amăgire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comicii umblă cu poante, iar balerinii umblă pe poante.
calambur aforistic de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tristețea mea
tristețea mea umblă peste tot,
prin orașe de provincie
uitate de timp,
prin târguri și sate de munte,
prin munții cu creste cărunte,
prin constelații
pierdute în haos
și nu-și găsește repaus...
tristețea mea - floare de lotus,
tristețea mea
cu care mă pierd în azur,
tristețea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă lași,
de ce mă mai chemi?
tristețea mea - cerșetor zdrențuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?
nuanța de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă să fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veșnicind,
logodiți în astral,
un blestem ancestral...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un om cu adevărat inteligent, a minți este o sforțare, pe care și-o impune penibil, minciuna contrazicând raporturile din lume.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui lingușitor
Vecinul mi l-a arătat,
Văzând că-n piele nu-și încape:
-Ce drept mai umblă Stratulat...
Când nu e șeful lui pe-aproape!
epigramă de Traian Conciatu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!