Cocoşii

Una e cocoş cu creastă,
Care-ţi cântă sub fereastă,
Alta e cocoş de puşcă,
Care trage şi împuşcă,
Şi-alta este, zis subtil,
Cocoşelul de copil.
Una e cocoş cu pene
Şi-alt' cocoşul din izmene.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bărbat cu coafură excentrică

Dacă-l judeci după "creastă",
E cocoş. Ba nu, pardon,
Căci acasă la nevastă,
Nu-i cocoş, este... clapon.

epigramă de Doru Moţoc din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoş de munte

într-o zi vulpea roşcată
se învârte ca o roată
prinde un cocoş de munte
fuge repede se-ascunde

dar cocoşul luat din crâng
nu e un cocoş de rând
dă din aripi nu se lasă
şi reproş pune pe masă

-m-ai trădat icoană vie
ai venit dintr-o câmpie
Ti-am cantat sub crengi de brad
şi apoi de gât m-ai luat

abia răsuflarea-mi ţin
nu e viaţă.... este chin
hai fă foc la fiert mă pune
sau pe-o vatră cu tăciune.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilă apărare recurentului Cocoş

Condamnatul nu-i de vină,
Nu-i putem face reproş
Că s-a legat de-o găină:
Era dreptu-i de "cocoş"!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 20 (decembrie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cocoş

Cocoş. Un găinar ce se dă în stambă prin coteţ.

definiţie aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foame... nu-mi mai e foame (dialog între mamă şi copil)

- Mamă, mie mi-e foame.
- Aşteaptă puţin, Ioane!
Niciun minut n-a durat,
Că o pasăre-a tăiat.
- Mamă dragă, ce-ai tăiat?
Un cocoş, sau o găină?
- Un cocoş.
- Îl faci cu borş, sau cu făină?
- Cu făină nu-l pot face,
Că nu cântă cotcodace.
Doar dacă-ar fi fost găină
L-aş fi făcut cu făină.
- Am înţeles, este cocoş
Şi matale-îl faci cu borş.
- Ai înţeles bine, Ioane.
- Mamă, ştii ceva? Nu-mi mai e foame.

poezie de Dumitru Delcă (27 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns în ultima şezătoare la Timişoara, unor tineri scriitori care se decretaseră ei singuri cocoşi:

Nu ştiţi să rămâneţi senini
Când ironia mea vă muşcă;
Eu nu-s cocoş pentru găini
Plouate, - sînt cocoş de puşcă!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi puiul

Prin ograda mare, plimbându-se ţanţoş,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoş.
Văzând cum că puiul îl cam necăjeşte,
Tare-nfuriat, la el se opreşte.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleţ,
Să-ţi câştigi grăunţa, fi puţin isteţ!
Când se lasă seara şi pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca şi-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuţ, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânţi de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puişorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a şi ignorat.
"Ia ascultă şeful! Pune-ţi pofta-n cui!
Şi tu ai fost odată, ca şi mine, pui..."
Dar văzând cocoşul un aşa reproş,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de ţanţoş, nu te da cocoş."

fabulă de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fufe

S-a măritat cu un "cocoş",
Cu bani în cont, aproape moş;
Dar fufa,-n mai puţin de-un an,
Din el făcut-a un "fazan".

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generosul meu cocoş nu-şi mai împarte hrana: o (în)cântă pe loc!

Costel Zăgan în Amintiri din ograda copilăriei (12 decembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta lui Cocoş. Analiştii politici pun demisia Adrianei Săftoiu, din funcţia de la Cotroceni, pe seama Elenei Udrea

Un vechi dicton (uşor infam)
Ne spune clar: "cherchez la famme".
În cazul nostru, bată-l vina,
Mai sigur căutaţi... Găina!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi găina

Merge nevasta cu bărbatul
La doctor:
- Nu ştiu ce să-i fac!
De-un timp îmi spune că-i găină,
Doar că nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelămurirea
E o psihoză... Îl tratez.
Deci îi voi da nişte pastile...
Deşi nu pot să garantez.
- Ştiţi, mare-mi este tensiunea,
Nu că e sub "papucul" meu.
M-aş mulţumi de-ar face ouă,
Dar nu doar două tot mereu.
- E un mister mărită doamnă,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înţeleg adică,
Ce oare v-ar mai deranja.
Şi cum?! Cocoşul face ouă?!
Pardon, găina vreau să spun.
- Da, spuse doamna-ngândurată,
Dar numai două de acum...
- Şi ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouăle 'nealui?!
Ştii, eşti cocoş cu mari pretenţii!
Deci ia mai pune-ţi pofta-n cui!
Mata, găină oropsită
(Se-ntoarse dânsul spre bărbat)
Ori eşti pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoş aşa ciudat,
Fugi din ogradă, că altminteni
Îţi spun doar una, are pinteni!
Şi calcă tare... Cotcodac!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia mafiotă, singura în care cântă cocoşul

Eu nu fac aici pe bosul,
Nici nu dau apă de duşcă,
Da-n casa mea cântă cocoşul,
Cocoşul de la puşcă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţiile unei soţii după noaptea nunţii

Îşi spuse aspru, cu reproş:
Visam s-am parte de-un cocoş,
Dar văd că-n patul conjugal,
Eu m-am ales c-un... papagal!

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (9 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi răţoiul

Din pridvor până-n grădină
Hoarele şi-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-şi aleagă un poet

S-au gătit de sărbătoare
Gâsca raţa şi găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina

Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Şi găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc

Îar talentul să-şi arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoş şi pe răţoi

Brav cocoş cu creasta lată
Ridicând capul încet
Mişcând trena-i colorată
Socotit mare poet

Deschizând puternic pliscu
Şi-ntinzând gâtul spre cer
Recită un cucurigu
Cu mult patos şi mult fleur

Iar răţoiul fără trenă
De la jumulit scăpat
Se urcă senin pe scenă
Şi-un mac-mac a recitat

Dup-atâta poezie
Albă-n vers dar şi rimată
Ce-a cuprins pentru vecie
Asistenţa din ogradă

Juriul calm cu competenţă
Şi-n decizii foarte strict
Cu mulţi ani de experienţă
Pronunţă acest verdict:

-Tot ce-i scris de azi cu rimă
Aruncăm decişi la coş
Versuri albe vrem şi stimă
Marelui poet cocoş!

Noi distincţia înaltă
Ce i-o acordăm e bard
Pe răţoi îl vrem la baltă
Îar cocoşul sus pe gard!

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare tărăboi

În ogradă-i tărăboi
Chiar pe faţă, să se vadă
Între cocoş şi răţoi
Se stârni o nouă sfadă.

Cu aripa ridicată
Ţanţoş şi cu pas vioi,
Cum nu l-am văzut vreodată
Avertiză pe răţoi.

- Te judec după ce-mi eşti
Tu mă-mpingi către necaz.
De-mi ciupi una din neveste,
Te iau şi te-arunc în iaz!

- În iaz! Bată-te norocul
Pentru-atâta, că-ţi ţin locul!
Fie-ţi mintea înţeleaptă
I-o-ntoarse răţoiu-n şoaptă.

Ş-apoi care crezi din doi
Că rupând tihna apoi,
Va ajunge în mocirlă,
Eu pe tine am să te-nmoi!

Cine e mai vinovat
De fapte necugetate
Când pleci zilnic, pintenate
Prin vecini după moţate?!

Îi întrerupse gospodina
Şi stăpâna celor doi,
Ca să le servească cina
La cocoş şi la răţoi.

- Tu mutac şi tăfălog
Aşezat şi fără grabă,
Văd că te ţinuşi de treabă:
Din tot oul un boboc!

Bărbăţia dumnealui
Care cântă atât de des
La cinci ouă, doi trei pui!
E uşor de înţeles.

Asta e dovada vie
Că-ţi risipeşti din bărbăţie.
Eşti mereu îndrăgostit,
Doar tu vrei să fii iubit!

Morala:
La cocoş şi la răţoi,
Ca la semeni dintre noi,
Hărnicia, spun în şoapte,
Se măsoară după fapte!

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

U.E. impune un cocoş la cel mult 20 de găini, pentru ca acesta "să nu fie stresat" (presa)

Ideea asta m-a-ncântat,
Cocoşul scapă de-o năpastă,
Când eu, cinstit, mă simt stresat
Şi de o singură nevastă...

epigramă de Nichi Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezie

fiecare clipă e ca un cocoş ce cântă
te privesc, văd o lume bogată pe care o ţii în mâna ta stângă
aurie ca un gest al lui Buddha
statuile din lemn au tăcut şi Ceres e bolnavă şi miroase
a brad uscat
e linişte şi cometele scârţâie ca nişte sănii
prin Calea Lactee amintirile se repetă
trec trenuri
prin zăpadă şi printre toate micuţele flori galbene
printre peştişorii din micul iaz
unde am întârziat privind atât de fericită, de parcă eram o driadă

printre arbori plâng secolele şi poeţii,
totuşi cocoşul cântă
a ploaie, a dimineaţă şi încă ceva ce nu mai ţin minte
un şir de animale de curte plouate şi triste fiindcă
împăratul a cerut o suovetaurilia
sunt o inimă a nimănui în care intră soarele
şi merg să culeg brânduşe

dorm liniştită ca un iaz de munte
dar şi atunci cocoşul cântă

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cred...

Mă cred poet cu mintea de lumină
Şi cu înţelepciunea unui moş,
Dar nu pricep mai mult ca o găină
Din ce motive cântă un cocoş.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!