Oraşul e străin

şi gol pe dinăuntru
are o gastrită pandemică
doar ploaia circulă de la est
spre vest fără declaraţie
şi viză
umple coşul enoriaşilor pentru diseară
clădirile s-au înmuiat
şi par
strâmbe ca o fată cu pantofii
negri de supărare
nimeni nu traversează bulevardul
cioara stă pe semafor
e daltonistă cu acte false
îi stă
bine oraşului aşa nud cum a rămas
după noile legi de flagelare stradală
câteva borduri scoase în faţă
întâmpină o haită de câini
deveniţi stăpâni pe umbra dimineţii
tăcerea adie înmugurind copacii
curcubeul se arată peste blocurile
fără antene parabolice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirile oraşului par nişte ruine înspăimântătoare, într-un deşert, prin care sălbaticii duc lupte sângeroase pentru credinţe strâmbe.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în vremea asta

eram gata să înjunghii un biftec
cuţitul se pregătea să ajungă
în carne
trenurile circulă de la vest spre est
şi de la est spre vest
dar trenurile sunt dintr-o altă viaţă
în vremea asta, biftecul mirosea gro
zav în far
furie de mirosuri aţâţate
eram pe cale să tai bucata de carne
mă gândeam pentru prima dată
să urc într-un astfel de tren
în vremea asta, cam tot oraşul
e plecat la madrid
unde au stat regii regatului
din secolele trecute îşi dădeau întâlnire
în fiecare an e linişte acum
un păianjen în vremea asta, cobora
pe o pânză de-a lui
deasupra biftecului meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos rochiţa, poezie!...

la o intersecţie a întrebărilor poezia sta rezemată de un semn al exclamarii aşteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină.

cu sânii înmuguriţi în rubine şi coapse prelungite în banc de coral aşa cum îi stă bine unei forme poetice, începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit.

semnul pervers dar bine intenţionat o îndeamnă:
"jos rochiţa, poezie. te-ai udat până la piele"
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală

lingându-i silabele semnul exclamă:
"ce nud frumos"!!!... mmm!

poezie de Elena Toma (10 ianuarie 2007)
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda de şoc

Da! Găsesc că îmi stă bine cu o pălărie
cu boruri din fontă de nuc
fără pană de melc dar înceată
ca iubita unui haiduc.
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o mănuşă
din pielea mea asprită de pământ
fără frică
să mângâi
un cuvânt cu un alt cuvânt.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu părul pe păr adormit
să mă tragi de el când îţi vine
şi nu am venit.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu mine
la aşa depărtare
aproape de tine.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele s-au scurs

pe copacii din faţa casei tale
lumea se uita la fereastra
unde stătea o muşcată cu flori
roşii cum sunt buzele vă pot
explica în câteva poezii scrise
pe scoarţa pomilor fericiţi

copacii arată ca brazii de crăciun
stelele strălucesc ca diamantele
furate din adâncuri să aibă propriul
răsărit când ieşi la geam să zâmbeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci dintr-o iarnă la Barbizon

se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă

cârduri de ciori acoperă zorii
aerul vibrează de cântatul afon
cu promoroacă ornează gerul copacii
ce par dintr-o iarnă la Barbizon

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit

după kafka prin ciorchinele
de oameni care aşteaptă un con
de lumină să-şi citească sentinţa
m-aş lua după o fată cu părul
despletit spre amiaza cu miros
de tămâioasă
mă uit la palmele mele flămânde
care mângâie aerul fără reţineri
nici castelul nu-l văd din celula
plasată în mijlocul problemelor
cu crenel ce trebuie înălţat dincolo
de aşteptarea ce stă pe muchii
de dileme ridicate de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marţi e la fel

cum e luni cu soare
şi picuri de ploaie pictaţi
de poetul plictisit
de culoarea oraşului
care stă la intrarea-n voroneţ
obraznic şi vechi
marţi e la fel cum e felia
de soare aburind după nori
vine uitând de ce a venit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristale trucate

cum sunt cărţile scoase din buzunar
arată ochii tăi fardaţi atent
ca o zi emoţionantă cu sclipiri
stoarse dintr-un gând fugar
ne ţinem de mână şi ne dăruim cristalele
false scoase la plimbare înainte de a fi
aruncate în primul coş mirositor de gunoi
îţi caut teama din priviri instalată
la mare artă în paşi de vals de voinţa
moartă aveai iubirea ţâşnită din noi doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăm la poarta

sărutului fără să ne sărutăm azi
reţinuţi de o complicată problemă
existenţială cu rezolvare empirică
ne privim îndrăgostiţi de picăturile
de ploaie care se rostogolesc
pe caldarâm cu frunzele ce plâng
pentru nesărutul nostru
farurile bat în ochii noştri albaştri
se preling pe lângă poartă ocolind
copacii crescuţi din borduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenele fetei frumoase

I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr de a-şi întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-aş fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-şi umple tiparele,
deşăvârsindu-se pe-o treaptă
unde poveştile aşteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului cerişte,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Frumseţe din frumseţe te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum "într-o mie şi una de nopti"
povestea naşte din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna ţărna şi drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenele fetei frumoase

I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr' de a-şi întoarce privirea după fecioarele
cetăţii, mă-ntreb:
de ce-aş fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-şi umple tiparele,
desăvârşindu-se pe-o treaptă
unde poveştile aşteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului cerişte,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Frumseţe din frumseţe te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum "într-o mie şi una de nopţi"
povestea naşte din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna ţărna si drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zarişte,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am călătorit fără istov spre Est, spre Vest,
Străbătând hăţişurile multe ale vieţii,
Dar niciodată n-am cheltuit totul, fără rest,
Ca dragostea din vremea tinereţii.

poezie de William Motherwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem

la sclavie forţaţi de o pandemie
fără să avem puterea de a discerne
la rece în frigul de acasă
după ce-am fost înfricoşaţi şi
şi
şi timoraţi câteva săptămâni
de mass-media vândută
pentru un pumn de parale
nimeni nu mai ştie care-i adevărul
pentru că nimeni nu-l mai spune
tremuri când vezi că urmează
un breaking news care te loveşte
unde te aştepţi să nu te lovească
este un fel de ghicit în zaţ
sau de dat în cărţi
vine dama de treflă şi-ţi interzice
ieşitul din casă tot weekendul
începi să scrii caligrafic:
merg la pâine şi
şi
şi la cumpărat lapte şi margarină
altceva nu-ţi permiţi din cauza
sărăciei generalizată lăsată peste ţară
reîncepi să scrii foi după doi
pentru doi paşi în aer liber
cu o mască de bandit pe faţă
spunând că aşa e trendul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori negri s-au abătut

Peste ţara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi aşa aţi vrut.

În alb, toţi v-aţi îmbrăcat.
Aţi simulat puritatea.
Când de fapt, aţi semănat
Peste capitală moartea.

Cu mintea întunecată
Aţi învrăjbit iar românii.
Peste ţara lor bogată
Vreţi să fiţi doar voi stăpânii.

Chemaţi oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două ţara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.

Ca pe două oşti duşmane
I-aţi aşezat faţă-n faţă.
Le-aţi pus în mâini iatagane
Să-şi spună: Adio viaţă!

Voi aveţi mintea bolnavă.
Nu mai simţiţi româneşte.
Ne vreţi ţara o epavă.
Dumnezeu vă pedepseşte.

Eu, domnilor, vă sfătuiesc
Să staţi o clipă. Vă opriţi!
Şi pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiţi.

Din nou, lumina să revină
În mintea noastră-a tuturor.
Să păstrăm ţara grădină
Şi pentru neamul viitor.

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au carantinat luna

şi-au rămas pe dinafară
lupii cei răi şi cei buni
caută oi electrice cu disperare
strâng cupru şi fier
pentru zmeul venit de pe marte
scuipă foc mănâncă cuie
pune la punct toate măgăriile
din univers în ploaia acidă

au carantinat luna
şi nimeni nu poate părăsi
astrul cel apropiat de terra
lumea stă în hangare
privesc lupii care vânează
oi cu lână artificială
bună de împletit căciuli
care pot fi trase peste urechi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeau în noi copacii

Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.

În urma paşilor care-au rămas
doar amintiri într-un sfârşit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-şi crengile pe dinafară.

La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu paşi care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.

Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă ştiu că eşti pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ţi-a frânt povestea dintr-odată.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaia de toamnă
oprită la semafor -
castane pe jos

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Est la Vest

Călătorim şi dus şi-ntors spre Vest
Să ne consolidăm nevoile şi casa,
Am spus adio secerii din Est,
Ciocanul l-am păstrat... să batem coasa.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-ai pus mască

şi semeni cu celelalte fete
femei care circulă
pe strada stropită cu dez
infectant special - mă tem
să nu agăţ altă mas
că toate sunt
la fel de frumoase - şi să mă îndrăgostesc
de altă fată
femeie cu masca care circulă
circulă pe unde circuli şi tu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!