În aşteptarea iubirii

Ne-am rătăcit
De atâta uitare
Şi stânca de veghe
Ne stă mărturie.
Aşteaptă clipa,
Întâlnirii noastre
Sărutul uitat
Să-l dăm iarăşi iubirii.
Trec zile tăcute şi reci,
Aşteptarea devine mai grea,
Sunt lacrimi pe triste poteci
Dorul e iarăşi în inima mea.
Te cheamă azi
Fulgii ce cad...
Şi albul zăpezii târzii
Şi ochii mei, care încă mai cred
Când nu eşti aici,
Tu... vei veni.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie

Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi şi oase, carne grea şi sânge,
dar – mai ales – sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu şi fraged ca un miel bălai
purtat prin pieţe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la fereşti;
anii de azi îmi spun că mă iubeşti,
dar osiile lumii sunt neunse –

că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
şi eu sunt singurul care dă seamă
de zariştea fugită din colind...

sunt viu, eşti vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe raze de suflet

dacă nu exist
atunci cine sunt
am văzut într-o zi nevăzutul
rătăcind în abisul din noi
între cer şi pământ se întind timpuri ce curg
lumea plânge în zadar
uitând, aici nu există un dar
atunci am înţeles cine sunt
frunze galbene cad iarăşi pe triste poteci
eu scriu cu lumânări de suflet pe ziduri de ceară
uneori mă plâng
noaptea asta nu este decât un vis rătăcit
nu mai am întrebări, adun doar chemări
să vină, să vină la noi
paşii trec, se pierd în zare
iarăşi lipseşte cărarea
dintre noi şi cel plecat
se şterg iarăşi, se şterg toate
strig în ultimul cuvânt
adormit de glasul ploii
curge, curge peste noi
glasul tău, cuvântul meu
este strigât către cer
timpul astăzi e ucis
obosit, mă aşez în strană
îl aştept pe Iuda, să vină, aştept sărutul fatal
crucea goală, zace afară
zac şi sufletele noastre
se mai zbat în faţa porţii
fluturi morţi în faţa sorţii
între noi am pus în zori, doar un strop de adevăr
o să fie aici şi pentru noi o primăvară
atunci vom zbura liberi spre cer
purtând pe aripi raze de suflet preacurat

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii

Cu inima de gheaţă,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.

Când fulgii cad,
Când gerul se aşterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.

De gheaţă sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândeţea mea
Nu iert un om tremurând.

Frigul intră în vene,
Ceaţa se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.

poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii mei...

Când ochii mei se vor închide
Şi voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ţi deschide
Şi pe la cripta mea să treci.

A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca şi amorul ce n-ajunge,
Deşi eu încă-l mai aştept.

Te-ai rătăcit prin tainic gând
Şi ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Şi de-atunci sufletul mi-e trist.

.......................................................

Acum sunt dus în veşnicie,
Eu cu speranţa am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Şi pân' la moarte-am suferit.

poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste lacrimi de iarnă

Visul moare în somnul iubirii
(nu există un ieri sau un azi),
se înfiripă şi se stinge
pentru a pleca în necunoscut.
Cel care a plecat
va veni
şi inima lui va fi
inima mea.
Să exişti pentru că eşti
între a te naşte şi a muri
nici nu pier
nici nu sper
dincolo de toate
voi fi doar o apă
să-l spăl pe cel vrednic
ivit dintre oameni.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea zăpezii

În aşteptarea zăpezii moi,
Cunoscuţi în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.

Îţi pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfăşurat în răsfrângeri de stea.

Mă priveşti şi te privesc uimit,
Eşti pururi aşteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.

Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimaşă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi

Iarăşi gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăşi sufletul plecat
Să te caute, te-aducă

Iarăşi tristă şi pierdută
Pe aceeaşi întrebare,
De ai ştii cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi şi soare

Iarăşi în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă

Iarăşi tu nu îmi dai pace,
Iarăşi tu te-arăţi, revii,
Cu lumina ta de ace
Coşi un dor şi-l ţii, mi-l ţii...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A tine, A mine

Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna,
azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine - trist şi dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi ne cheamă la vot

Şi iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament
Cu alţii mai buni dintr-un lot,
O altă gaşcă şi un alt ferment

Mi-am propus şi eu să fiu atent
Să n-o mai iau ca altădată-n bot
Că iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament

Sper că nu m-au luat drept idiot
Nici mită n-am primit măcar un cent
Eu detest ideea de boicot
Şi-n ziua-aceea voi să fiu prezent
Că iarăşi ne cheamă la vot...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece şi de grea,
Urmează alta, alta şi mai multe,
E iarăşi toamnă peste toamna mea.

Şi aş fi vrut s-o rog să nu mai vină
Şi aş fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe şi eu nu le vreau.

E iarăşi toamnă şi o văd pe frunze,
Copaci-şi scutură poveşti de ieri,
Mi-e frig şi simt că toate sunt lăuze,
Puţine flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăşi peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopţi, căzându-mi azi o stea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul primăverii

Mă trezesc iarăşi
În aşteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină şi ea.
M-ai învăluit în lunga aşteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Şi zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o noapte

Şi chiar de va veni o vreme,
Când vei uita ce ochi aveam,
Voi fi suspinul din poeme,
Să-ţi amintesc cum te iubeam

Iubiri se mai şi pierd, nu toate,
Ştiu... e nedrept şi nefiresc,
Hai să visăm încă o noapte,
Mai vreau o noapte să iubesc

Să preschimbăm cumva uitarea
În bucuria de a fi,
Noi doi, sărutul şi iubirea,
Ce-n dar vei da şi vei primi

Şi chiar de vei uita vreodată,
Te rog acum să mă iubeşti,
Dă-mi mie clipa asta, toată,
Să simt că sunt, să ştiu că eşti

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii noastre

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?

sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă şi cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie ţara: e încrâncenare de şisturi şi rocă
marea, care stă albă şi lucidă: e sudoarea crustei în eon...

de când ne pândeşte dorul?

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul unui vis fără-nceput

Ce lungă mi se pare aşteptarea
în prag de seară, către asfinţit,
când dorul rătăcit ajunge iară
în cutele din gândul răzvrătit.
Tăcerile, mai reci ca niciodată,
rămân la un hotar nedeclarat,
pe dunga dintre somn şi veghe
să pună-n leagăn dorul supărat.

Dar rătăcit în cutele buimace
el caută-nspre uşa de la hol,
cerând obolul clipelor ratate
pe scara dintre do diez şi sol.
Acolo a rămas uitat tangoul
iubirilor cernute prin păcat
pe strunele viorilor păgâne
uitate în trecutu-ndepărtat.

Revin şi amintirile duioase,
pe aripa întinsă-a unui dor
în cugetul lipsit de apărare
în umbrele iubirilor ce mor.
Tangoul readus pe înserate,
cu notele venite din trecut,
întinde peste lunga aşteptare
mirajul unui vis fără-nceput.

Iar visul te aduce la fereastră
în haina neuitărilor târzii,
te chem, să te alint altădată –
privirea ta îmi spune c-ai să vii.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facere...

Buze reci, ochii reci, inima rece,
Pe lângă ele noaptea care trece
Şi ceasul care a trecut de zece
Şi Luna ce-o veni nevrând să plece.

Şi nu e liniştea la ea acasă
Şi-o foaie albă s-a întins pe masă,
Şi ochii mei ce-şi caută din şansă
Să îmi trezească inima din transă.

Am mâinile reci si ochii vorbăreţi
Şi pe sub ferestre trec petrecăreţi
Nu le pasă ce ascund aceşti pereţi...

Se-aude ceasul consumându-şi viaţa,
Se-aude tocul scrijelind hârtia,
Se-aude cum se naşte poezia...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea celei ce a uitat să vină...

Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic aşteptară să audă paşii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-şi arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.

Şi uite cum se întorc frunzele de dor,
Şi uite cum se aşterne nemărginit covor
În aşteptarea celei ce a uitat să vină
Pierdută-n amintiri înscrise pe retină.

Încărunţiră teii, dar ei azi nu-i mai pasă,
De ce i-ar mai păsa când grijile o apasă?
Nici inocenţa ei de acum n-o mai ajută
Pierdută-n amintiri e tot mai abătută.

Căzut-a încă-o frunză, ea iarna o aşteaptă
Zadarnic către tei ea pasul şi-l îndreaptă.
Trecut-au ani întregi copilă fiind pe atunci
Amintirea lor lăsă urme adânci.

În tumultul vieţii încetă să mai iubească
Aleile de tei cu coama lor cerească.
Se rătăci între oameni şi între clădiri reci,
Privind cum se joacă al vieţii sale meci.

Când timpul îşi pusă amprenta pe sufletul ei,
Ea se pierdu în amintirea teilor de pe alei.

poezie de Adriana Monica Burtea (14 iulie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!