Sfinxul
Curg izvoare
însetate de cunoaștere
peste întinsul deșert
Sfinxul privește
peste timp
răscolit de emoții
arșița pătrunde
în arterele înghețate
ale adâncului
oamenii grăbiți
surprind clipa așteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de liniște...
se lasă tăcerea
nopții
luna veghează
pașii călărețului
rătăcit.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Când soarele scapă vederii,
Și peste sat se lasă seara,
Vine vremea privegherii,
Rămâne mută și moara.
Somnul nopții lin coboară,
Pe cer luna se aprinde.
Nici o pasăre nu zboară.
E liniște, cât cuprinde.
poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Albastru marin
Plouă ca un strigăt.
Cerul nopții se revarsă
peste câini loviți de mașini,
peste oameni loviți de inflație,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopții
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul reginei nopții
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară,
S-a gătit regina nopții în rochie sidefie
Și răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.
În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-și cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară.
Cupe albe își deschide zâna nopților de vară,
Singuratică în noapte veghează cu strășnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai întrebat ce fac
Îmi curățeam simțirile de umbre.
Afară plouă și ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Și eu doar frigul gheții...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Și nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar și visele
Ce îmi deschid o ușă către vară.
Cu tine-n gând pășesc desculț
Chiar și pe cioburile colii de hârtie.
Tu ești o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Ești urma ce penelul meu o lasă
În deșertul sentimentelor mele.
O rochie albă de ploaie
Peste umerii zilei de jar.
Eu... lacrimă ce cade-n nisipul ce arde
Atunci când Soarele devine vulgar,
Doar când nisipul devine prea fierbinte!
Și eu... respir picuri de ploaie...
Acum te las...
Dormi... lacrima mea de ploaie!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât atât
Peste abisul Marianelor
Răsturnat pe semeția Everestului,
Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului...
Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor.
Peste imensitatea Pacificului
Revărsat pe nesfârșitul ochilor migdalați ai Asiei,
Mai mult decât nemurirea și reînvierea așteptată a Mesiei...
Ți-e taina ascunsă-n culorile sublime ale recifului.
Peste-nghețatul Arctic
Franjurat în albă broderie-n derivă de sloiuri,
Mai mult decât nisipul uriașelor dune plecate în roiuri...
Ți-e arșița dragostei stinsă-n răceala rațiunii d-eucartic.
Peste imensul Univers
Prăbușit inexorabil în gaura neagră a vidului d-atom,
Mai mult decât neputința incapacității proverbiale de om...
Ți-e dorința milenară de zbor în real, imaginație... într-un vers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La drum
E-așa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopote bat blând adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.
poezie de James Elroy Flecker din Drumul mătăsii către Samarkand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea de suflet
Timpul
pare că s-a oprit
același ticăit asurzitor a ațipit
gândurile stau nemișcate
dorințele se odihnesc
pe muchia dintre vis si realitate
iar tăcerea a pus stăpânire
pe noaptea trupului meu
liniște
asurzitoare liniște
așternută peste simfonia cuvintelor
chinuitoare tăcere
a gândurilor netrăite
lasă dorințele să zboare
să ticaie la nesfârșit
ceasul cuvintelor nerostite
iar sentimentele să învârtă
pentru totdeauna
limbile ceasornicului amorțit...
poezie de Danu Florentina
Adăugat de Stoie Iulian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace pe Terra
Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din fața casei
Și peste o crizantemă
Răvășită de vânt...
Orașul doarme
Ca un prunc nou născut,
După țipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În fața covidului.
Păsările cerului
Veghează întunericul nopții.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniștea ta și a mea...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o liniște iubirea?
E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu știu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe ești de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naște.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaște.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Cararile ierbii
Peste poveste,
în liniște,
a crescut iarba
secole, aștri necunoscuți
au răscolit universul
după semințele ierbii:
peste toate
creștem noi și cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi dușmani,
mușcând din aceeași zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniți
pe iarba Raiului.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în burg
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.
Din foișoare, cu vechi surle
Oștenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.
În zorii zilei și-n amurg
Sfințenie este și în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
cu arginți de lună plină
plouă noaptea peste lac
trece lebăda pe apă
norii șiruri se desfac
și-n parfumul de sulfină
în tăcerea ce-i în jur
alba lebădă suspină
sub un cer albastru pur
cântă lebăda de dor
ultim strigăt de nădejde
poate-o vede-un visător
și-ascultând-o.. o-nțelege
noaptea-n văl lasă misterul
aruncat... purtat de vânt
în bucăți se sparge cerul
glasul lebedei strigând...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptele trecutului
Cad frunze-n diminețile senine
Respir tăcerea timpului în doi
Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaț
Clipele petrecute cu tine.
Rătăcește gândul fără să se oprească
Pe aripi încrucișate de vânt,
Să citesc în ochi iubirea supremă
Să aud izvoare ieșind din pământ.
În zbuciumul meu există credință
Nimic nu rămâne, nimic nu dispare
Mai simt cum se topește lumina
În umbra brațelor tale.
În noaptea de vise ții ramuri pe frunte
Ce cresc pe urme de căprioare
Vinovată de toată tăcerea
E luna... ce privește numai spre mare.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea de noi
în căutarea ochiului care să ne-ncapă
cerul iubirii
fur axa timpului
șterg urmele din nisipul sângelui să pot jura
ne-am rătăcit iubitule
într-o respirație prea scurtă
pentru aripi
mult prea subțire albastrul urzelii cu aștri
cenușă de vise acoperă pleoapele
după erupții milenare
de voluptăți
albe
cuvântul a-ntrupat paradisul
în coapsa ispititoare
ca un atlant trec palmele
peste pajiștea cărnii
stabilesc fisurile în care ne vom clăti patimile
dureri
îndoieli
nu vor mai ninge nopți corozive
când focurile vor fi de mult izvoare
și timpul asurzește de noi
doar geana de împărat
discret
ne ventilează trupul bicefal cu zori
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!