Raza albastră

Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru şi roşu
din cântecul depărtării
pluteşte alene
ca un astru călător
frunzele foşnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată

A fost o dată
o rază de soare
Şi o sărutare
S-au întâlnit pe o floare
albastră, de cicoare.
A fost de-ajuns
Să se nască o culoare
Nu-i alb sau albastru
Nici măcar culoare de astru
E poate sânge de verde
Nu scrie dar merge.
Nici roşu nu-i
că e al macului.
Sau poate galben...
Şi roşu şi verde şi albastru...
Stai!
Continuarea...

Raza a iubit sărutarea
şi aşa s-a născut culoarea....

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidesc realitatea mea virtuală

Vântul mişcă frunzele
şi micile ramuri,
pictând pe cerul albastru
multicolore dansuri
în nuanţe de verde
stropit cu cristale de soare...
Şi totuşi, nimic nu există...
iar eu continui a inventa
lumina şi culorile!
Zidesc
realitatea mea virtuală!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată

picură
din roua nopţii
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolţii
flori de vise
fără vină

şi pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore

dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roşu
verde
şi albastru
de te simţi
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru

cu ochi vii
şi înfloriţi
trotuarul te priveşte
iar
din sensuri giratoare
brazi înalţi împodobiţi
cu lumini
multicolore
te fac şi
tu ca să simţi
a vieţii aurore

cine ştie
poate vii
să fii şi tu o lumină
albă albă
fără vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Creanga unui copac leagănă vântul rebel
ce -i trece prin plete
În avangarda, încă verde, mănunchiul de frunze
Intrate în putrefacţie, frunze pale adaugă umbre
Pescuiesc pe lună -un vis de poet!
În ariergardă, cerul albastru -violet
Păsări mărunte zboară îndrăzneţ contra curentului creat de trecerea vieţii
Ciugulesc pe un pervaz al inimii
Regrete uitate de unica speranţă de viaţă - o vară
Au încurcat numărătoarea. Al câtalea echinocţiu?
Ploi infernale udă mansarda conştientului
Culorile reci au călcat în picioare culorile calde
Sub tălpi,
scâncesc in agonie cele învinse în bătălie
Trăiesc un vis, cu ochii larg deschişi, înotând prin spaima înecului
În faţa ferestrei,
o creangă a copacului încearcă să adoarmă vântul rebel

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de târziu

Astenia mea târzie
Frunză legănată-n vânt,
Frig rotund pe cerul gurii
Dezbrăcată de cuvânt,

Nopţi cu vise nedormite
Alchimia cifrei doi,
Clipă deşirând trecutul
Lacrimă din ochii goi,

Gânduri fâlfâind din aripi
Gestul unui salt mortal
Jar pe ultima ţigară
Sânge roşu vertical,

Deget desenând pe geamuri
Pasăre pierdută-n zări,
Umbră despicată-n două
Plină de însingurări,

Cataractă pe oglinda
Răstignită de perete
Ploi jilave de sudoarea
Sentimentelor ascete,

Astenia mea târzie
Scârţâit de oase reci,
Tălpi de lut călcând piezişe
Prin regatele de melci.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă şi aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparaţie cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun şi eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine şi rău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde şi-un smarald

Frunză verde şi-o lalea,
ce spectaculoasă-i viaţa mea
Când urmez a înţelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi ţin poftele în frâu
Şi îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde şi-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Şi în apa frumuseţii eu mă scald!

Frunză verde şi-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Şi ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde şi-un safir,
Cu fugiţii nu dau bir
Şi port al curajului trandafir!

Frunză verde şi-un rubin,
De forţă îmi e gândul plin
Şi rapid iubire eu obţin!

Frunză verde şi-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Şi îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
fierbinţi ce cuprind cerul
şi mângâie stele....

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

Parfumul nopţii ne vrăjeşte,
Miroase a tei şi-a fân cosit,
Iar frunzele foşnesc şoptit,
Atunci când vântul le stârneşte.

Răsare luna, zâmbitoare,
Şi raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.

În grabă, greierii se-adună,
Cu ţârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn uşor,
Vise plăcute, Noapte bună!"

poezie de Octavian Cocoş (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa Te Uit

Ascult cum frunzele foşnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Şi roua mângâie verdeaţa pe pământ

Parc-aş privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou şi îţi vorbesc în gând
Un porumbel zâmbeşte văzându-mă plângând

Şi de-aş putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt

De-acolo să pot să îţi trimit un gând
Pe o frunza ţi-aş scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" şi nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge şi în gând

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toc

ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii

ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii

ochii din sticlă
ochii din roşu
ochii din pahar
ochii

mă dezbrac şi alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate

poezia nu mai e
doar apă
linişte
tu

pe suprafaţa apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine

faţa mea
un desen cu ochii albi

cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roşu, din pahar, ochii
mă privesc şi... nu dau doi bani pe singurătate

viaţă strânsă în cămaşa de forţă a pielii

orbitor e doar soarele
ce ne încălzeşte nebunia în ibricul lui dumnezeu

o
c
h
i
i

m e i

e
ş
tu
i

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcări

E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
şi timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.

Şi frunzele cândva de verde
pline de viaţă au mai fost,
acum e toamna şi se vede
pe unde umblu fără rost.

Cu mâinile în buzunare
şi cu paltonul încheiat,
privesc un cer şi o cărare
pe care des le-am mai umblat.

Sus este luna, jos pământul
şi între ele sunt doar eu,
mai e o linişte şi vântul
şi paşii mei şi Dumnezeu.

Mă-nchin la cerul plin cu stele
şi mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o şi văzut.

E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
şi limbile nu au răbdare
şi mă lovesc şi-s abătut.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad pe ape

Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe faţa ta,
Stelele, stelele.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roşu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îţi luceşte
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbeşte.
Din pietre indigo să-ţi fac şirag
Să ţi-l aşez la gât, să te desfete,
Să mă aplec şi să-ţi culeg cu drag
Un bucheţel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.

poezie de Octavian Cocoş (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene... flori frumoase

Într-o zi aşa frumoasă
dorul nostru se revarsă,
în jocul de Sânziene
cu flori multe ca pe scene.

Flori de câmp ce ne sunt dragi
în horă cu oameni dragi,
cerul s-a deschis puţin
ne aşteptă să venim.

Mireasma de flori pătrunde,
izvoare şi flori mărunte
plutind în părul lor bălai,
cu armonie într-un dulce plai.

Jocu-i lung în seară târzie
şi multe fete au să vie,
iar pe cerul plin de stele
cele rele să se spele.

Cerul are luna plină
o boare pe frunte m-alină
şi mă-ndeamnă să privesc
din vis, să nu mă trezesc.

poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza albastră

Într-un alai de frunze verzi
Ai să zăreşti si nici nu crezi
O frunză mică albăstruie
Zburând spre cer albit de nori
Şi jos o mare de nuanţe
Toate albastre...

- Ce ai păţit, frunză albastră?
Esti suparată? Eşti bolnavă?
Intreabă frunzele surate

_Nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără săracă
O pictoriţă talentată
N-avea niciun banuţ in geantă
Iar lângă şevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

şterg praful aşezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte şi zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.

slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere şi de ea fug
ninsoarea dragostei se-aşterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.

privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.

alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorinţă dintr-un milion.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!