
Legendă
Parc-aş fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ţine rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aş fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Constatare
Dascălii ne dau ştiinţa,
Preoţii ne dau credinţa,
Ostaşii-aduc biruinţa,
Iar prostia, umilinţa.
Prostia ne-a umilit pe toţi:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Şi,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pod la cer
Nu mai cred şi nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...
Nu mai vânt şi nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...
Nu mai of şi nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu şi mare,
Pod de apă pân-la rai...
Nu mai vis şi nu mai cânt,
Că destinul se răsfaţă,
Noapte cununând cu gheaţă,
Pod de rece, sub pământ...
poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vara în mare (pe)trecere
Hei ce valuri şi nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper
Dar ce mare pân-la cer
şi ce stânci în amintire
mare aş putea să-ţi cer
pe val încă o iubire
O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
şi ce valuri de nisip
O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Un lan de îngeri parcă eşti
bătut de stele curioase
din cap pân-la picioare doar poveşti
ai cerul injectat în oase
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bătălia s-a sfârşit...
Bătălia s-a sfârşit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul gol şi morţii
Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă
Să intre-n rai în faţa porţii.
Soldatul din mască vede o floare
Şi vesel şi-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârşit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Ţiuie-un glonţ rătăcit
Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.
poezie de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lerui-ler
Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscoleşte înflorind o fată
din pământ şi pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
şi-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge
viscoleşte înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Barba şi înţelepciunea
Înţelepciune, barba de ţi-ar da,
Ar fi un Platon chiar şi... capra mea.
distih de Lucillius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset robotic...
.. şi când n-am să mai fiu, se va şti, că am fost...
şi când n-am să mai scriu, mă ve-ţi şti pe de rost,
ve-ţi citi, savurând versul scris pentru voi
pân-la ultimul rând, pân-la ultimul sloi...
adevărul din el: impecabil, curat,
mult mai mult ca rebel, mult mai mult ca ciudat,
l-or sorbi ca pe-un vin, scârţâind din saboţi,
nu doar oameni-maşini, ci şi simpli roboţi...
poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.
Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.
Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.
Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.
Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Toinette: Să vedeţi, domnule: de n-ar fi decât barba dumneavoastră şi încă e bine, căci barba înseamnă jumătate dintr-un doctor.
replici din piesa de teatru Bolnavul închipuit, scenariu de Moliere (1673)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile şi traduceri în engleză, spaniolă şi catalană.


Spune-mi, de ce "habar n-am?..."
Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...
- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?
- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...
- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)
- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!
Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...
poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Paradox... libertin
Fruntea-n păr sau în batic,
Trupul strâns-aşa şi-l plimbă,
Cu ghete pân-la buric...
... Şi buricul pân-la... limbă!
paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu şorţul te face bucătar, tot aşa cum, conform dictonului latin, nu barba te face filosof (barba non facit philosophum).
aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Păstrează-ţi barba: barba vine bine pe obrazul bărbatului, tot aşa cum măciuca stă bine în mâinile lui Hercule.
aforism de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de primăvară
Sunteţi astenici, nemâncaţi
Şi vi s-a ascuţit şi barba;
De foame n-o să mai răbdaţi
C-a început să crească... iarba!
epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate
Talentul tău, în plin avânt,
Mă-ndeamnă a mă înclina
În faţa lui, pân-la pământ...
Că poate-o fi pe undeva.
epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bocet epuizant
M-aş aşeza cu capu-n pumni şi-aş plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârşit nimic să duc,
aş plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălţile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac şi fulgerul că te-aş zdrobi,
să tac ca încleştatul de gingii,
să tac şi a revanşă, a gâlceavă.
M-aş plânge pân-la os şi pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.
poezie de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Halucinaţie
Ce milă mi-e de cei bogaţi
pot fi orice dar nu bărbaţi
căci şi bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare
Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară
Mânca-ţi-aş viaţa de român
păi măi ţigane eşti nebun
nu vezi că toată lume fuge
şi n-a rămas nimeni pe cruce
Şi între plus şi minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Spunere
Tulai, Domne,-i zua me?!
Tătă lumea az mă be,
Pân-la fund de dimijană
Şî mă soarbe pi sub geană,
Pân-la cepul de butoi,
Doaga lui de vin altoi,
Uscă dogele de sete
Pân mă beu pe mine bete!
Tătă zua, va-să zică,
Tăţ mă beu şî mă mănâncă,
Parcă nu mai am nici os--
Chiar aşa îs de frumos?
Poate-am fo un pic fălos,
Nu mă-mprăştiaţi pe jos,
Fost-am io destul risipă--
Az sunt rege pentru-o clipă!
Ioi! Că nu-s io Izabela,
Să vă chem la mine lela!
Io îs slab la portofela,
Da am vin de izabella!
De la portă pân-la Mureş
Tăt românu să mă-ndure-
-Vă cinstesc cu vinuri pure
Şî jinarsuri arse-n şure--
L-o gustat şî Stelu meu
Şî nechează teleleu!
No, amu, poftiţ în casă,
Ce-aţ adus puneţ pe masă,
Io nu am să pui pe ma',
Doar covoru lu mama
Ăl ţăsut pi la război,
Pin nouăsuteşaptejdoi,
Din oaie cu lână faină,
Ţîgaie şî şî ţurcană!
Mai aduceţ şî mâncare,
Cred că nu -s un oarecare!
Mulţam fain de zua me,
MÂINE IAR ŞÎ TĂT AŞE!!!
TEO LAUREAN ZĂLUD,
PISTE MURĂŞ DE AIUD!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
