Început de primăvară

Cât de blândă-i adierea
Primăverii care vine!
Ne aşteaptă mângâierea
Unor zile mai senine.

Inima în piept tresare,
Pomii-ncep să înverzească,
Şiruri de cocori în zare
Se întorc să cuibărească.

Peticele de zăpadă
Se retrag acum grăbite
Ghioceii ies grămadă,
Gâzele sunt fericite.

Stau pe banca mea iubită
Bucuros să-i simt căldura
Şi cu mintea liniştită
Devin una cu natura.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntorc cocorii

Se-ntorc cocorii, pentru-a câta oară?
Cu o nădejde nouă în priviri,
Străbat văzduhul, cu-aripa uşoară,
În şiruri lungi, grăbite şi subţiri.

Prin petice lucioase de zăpadă
Nerăbdători, micuţii ghiocei,
Ies grabnic la lumină ca să-i vadă
Şi-şi clatină frumoşii clopoţei.

Pădurile cu crengi înmugurite,
Scăpate-acum de nemilosul ger,
Stau şi privesc, aproape încremenite,
Spectacolul care se dă pe cer.

Soarele blând, în graba cea mai mare,
Înlătură din faţa lui un nor,
Şi din înalt, cuprins de încântare,
Se uită cum plutesc în al lor zbor.

Din munţi până la şes freamătă ţara
Văzând atâţia minunaţi cocori,
Căci ei vestesc că vine primăvara,
Aşa cum au făcut de-atâtea ori.

poezie de Octavian Cocoş (12 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opium

mintea mea e macul copt care a explodat în sute de seminţe întunecate
acolo e opiumul care hrăneşte iluzia fericirii

toată siguranţa pe care o simt
e ireală
trec cu degetele prin ea ca printr-un roi
de musculiţe
se agită puţin şi apoi se dispersează
o ştiu acum
ştiu că sunt singură
e doar datoria mea să mă apăr

strâng din dinţi
mi se blochează toată ura în piept şi mă doare

şi ce dacă sunt iubită
şi ce dacă sunt nevinovată

furtuna de deasupra
coboară în mine
şi rămâne

cât de aproape e moartea uneori
îi simt respiraţia pe piele
se abureşte ca o oglindă

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dude

Printre frunze mari şi ude
Stau ascunse zeci de dude
Roşii, negre şi zemoase,
Ah, cât par de delicioase!

Stau pe vârfuri şi întind mâna
Poate pot să prind vreuna
S-o mănânc, să-i simt savoarea,
Să îmi regăsesc candoarea.

poezie de Octavian Cocoş (21 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea tresare

Inima mea tresare
Cand apari in calea mea
Lacrima imi dispare
De pe fata mea

Eu te iubesc
Enorm de mult
Cum iubesc pescarusii
Marea

Privesc spre cer
Si stau s-ascult
Din departari
Chemarea

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae stresat

Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toţi aşteaptă să primească
Un cadou mai valoros.

Nu banane, portocale,
Bombonele sau rahat,
Toate astea sunt banale
Vremurile s-au schimbat.

Doamna şi-ar dori inele
Şi cercei cu diamant
Brăţări groase, cât mai grele,
Parfum fin, deodorant...

Copiii vor bani la plicuri
Jocuri noi, interesante,
Telefoane, căşti, joystick-uri
Ori tablete performante.

Moşu', cu mişcări dibace,
Bagă cardu-n bacomat
Uitând că de-o vreme-ncoace
Este angajat la stat.

Şi brusc inima-i tresare
Nici nu ştie ce să zică
Că degeaba barba-i mare
Dacă leafa este mică.

Şi începe să regrete,
Nu inele, nu joystick-uri,
Ci o să le pună-n ghete
O grămadă de nimicuri.

Nici n-ar vrea să se mai ducă
Către cei care-l aşteaptă
Şi-ngrozit de cap se-apucă,
Fiindcă soarta e nedreaptă.

Căci va fi o mare larmă,
Şi deşi e sărbătoare
Alungat va fi să doarmă
Pe preşul de la intrare.

poezie de Octavian Cocoş (5 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme rea

Stau în casă la căldurică,
Şi privesc afară, mi-e frică.
Lemnele trosnesc în sobă
Fără foc să stau, nici vorbă..

Îmi e dor de primăvară
Să mai ies puţin pe afară,
Să-mi mişc oasele bătrâne,
Să simt căldura cum vine...

De-aş fi un răsărit de soare,
Un vânt cald, aş transforma
Şi-aş goni cu-nverşunare
Vremea rea, din calea mea..

poezie de Eugenia Calancea (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.

În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplineşte-n tăcere ca o pară

Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă şi-i dulce ca o prună,

Şi-n vărfuri foşnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamna mai târzie şi umbra mai pe ducă,

Şi-aşteaptă ca un strugur pe viţă, nopţi întregi,
Să te apleci aproape de ea şi s-o culegi.

poezie de Ion Horea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarot

Fac cruce şi tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărţi, una câte una,
Din pachetul de Tarot.

La întind uşor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puţin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.

Şi-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.

Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.

Şi nu cade la întâmplare
Pe acele trei poziţii,
Ci la stânga e un Soare,
Iar la dreapta Îndrăgostiţii.

Este bună prevestirea
Sunt un mare vrăjitor
Mi-ai dat în trecut iubirea
Şi mi-o dai şi-n viitor.

poezie de Octavian Cocoş (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarăşi ghioceii
ies de sub zăpadă
pentru toţi să vadă
cum viaţa vine
sus din Cer la tine

gogyohka de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarăşi ghioceii
ies de sub zăpadă
pentru toţi să vadă
cum viaţa vine
sus din Cer la tine.

gogyohka de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care aşteaptă

Ce bucurie, soarele răsare
Şi raza lui vesteşte-o nouă zi,
Poate că astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinţ la mine va veni.

De-atâta vreme îmi păstrez speranţa,
Şi plină de iubire îl aştept,
Să-i aud glasul şi să-i mângâi faţa,
Să simt că-mi sare inima din piept.

Sunt mulţi bărbaţi ce mă divinizează
Şi-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, şi chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.

Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greşit?
Mă simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.

Privesc spre cer şi caut alinare
Şi-aud distinct un glas divin şi pur,
"Uită de prinţul pe-un cal alb călare,
Priveşte atent la oamenii din jur".

poezie de Octavian Cocoş (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătruns de iubire

Este vară, este soare,
Păsările ciripesc
Inima în piept tresare
Când în ochii tăi privesc.

Cerul este mai senin
Marea pare mai albastră,
De mână cu drag te ţin
Pătruns de iubirea noastră.

Sângele îmi curge-n vine
Simt fiorul cunoscut
Când tu te lipeşti de mine
Şi eu gura ţi-o sărut.

Este foarte cald afară,
Iar dorinţa s-a aprins
Căci nu este prima oară
C-aşa tare m-ai încins.

Şi în mândrul peisaj
Între cer, pământ şi ape
Ştiu că nu eşti un miraj,
Fiindcă-ţi simt trupul aproape.

Seara-acum se lasă sfântă
Se-aprind stelele cereşti,
Însă cel mai mult mă încântă
Că îmi spui că mă iubeşti.

Ne-am topit unul în altul
Plini de senzualitate
Aşteptând să facem saltul
În vasta eternitate.

poezie de Octavian Cocoş (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă nani!

Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...

Aş vrea să stau cu tine
Zile şi nopţi senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...

Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...

De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Şi-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.

Fulgerele strălucesc
Şi străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Şi-şi dau duhul.

Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.

Vântu-aleargă furios
Toţi copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.

Vine frig dinspre coline
Şi-apele se scurg şiroaie
Însă este cald şi bine
În odaie.

poezie de Octavian Cocoş (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala în vremi de pandemie

Ce tristă este şcoala mea!
Plâng băncile după copii
Profesorii vor să predea,
Dar clasele-s pustii.

Pe table nu scrie nimic
Acum sunt şterse şi curate,
Iar florile suferă-un pic
Că nu mai sunt udate.

Panouri, poze şi picturi
Stau atârnate pe culoare
Şi-aşteaptă micile făpturi
În pauza cea mare.

Însă aşteaptă în zadar
C-aşa cum toată lumea ştie,
Chiar dacă-i toamnă-n calendar
Sunt vremi de pandemie.

poezie de Octavian Cocoş (5 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Mai

Din întuneric apar lumini,
Înfloresc flori în grădini.
În piept inima tresare,
Natura e în sărbătoare.
Cerul picură mărgăritare,
În sufletul care nu moare.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea rozei

În aşteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuţii,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinereţea mea iubirea.
Aştept ca din aceiaşi oază
să-mi adăp conştiiţna,
inspiraţia să-mi curgă,
să ţâşnească aşa cum odinioară
a ţâşnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuşi proaspăt.
A mai îmbătrânit şi muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o şi-a rămas ş-acum
cu mine, aceiaş jovială şi proaspătă
ca roza-nrourată-n dimineţile
senine ale sufletului meu.

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut o cale...

Oare, care-mi este calea?
Va trebui poteci să caut,
ş-ar trebui să fiu precaut,
să nu mă năpădească jalea...

Caut o cale de urcare,
dreaptă şi fără bolovani,
să nu-ntâlnesc duşmani,
care m-ar ucide în cărare...

Tu muză bună, acum taci,
dar vii grăbită pe cărare
cu privirea dusă-n zare
să mă-aştepţi lângă copaci.

Împreună găsim drumul,
îl urmăm desculţi prin rouă,
în zile senine şi când plouă,
ca să ne-ntâlnim destinul...

Ca să ne-ntâlnim destinul,
în zile senine şi când plouă,
îl urmăm desculţi prin rouă
şi-mpreună găsim drumul...

Tu m-aştepţi lângă copaci
cu privirea departe-n zare,
ai venit grăbită tare,...
iubită muză,... care taci...

poezie de Ioan Friciu (6 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit pe plajă

Stăm întinşi pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin şi răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură uşor şi graţios.

Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescăruşii care ţipă-n zbor...

E o zi frumoasă
Soarele zâmbeşte
Cerul de deasupra e senin.
O broască ţestoasă
Leneş se târăşte
Pe nisipul albicios şi fin.

Mă întorc spre tine
Cu o răsucire
Simt că pielea-ţi arde foarte rău.
Tu te uiţi la mine
Plină de iubire,
Fericirea are chipul tău.

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zile senine aş trece în tine prin vine o prea frumoasă zare.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!