Îi scriu muichi o scrisoare...

Vine săptămâna mare
Îi scriu muichi-o scrisoare.
S- o intreb ce ea mai ştie
Desprea-mea copilarie.

Spunem muică azi te plâng
Eu adorm cu tine-n gând,
Mă frământ noaote şi zi
Până muică, oi murii!

Vreau să las în urma mea
Ce-ai lasat şi dumneata,
Să las casa văruită
Curtea toată... ingrijită!

Să vadă copiii mei
Cât am muncit pentru ei!
Le spun muică la nepoţi
Cum tu ne-ai iubit pe toţi!

N-ai avut somn şi nici tihnă
Nici de uitat în oglindă,
Tu le rânduiai pe toate
Nu aveai frică de... moarte!

Te sculai la miezul noptii
N-aveai ceas... cântau cocoşii
Luai putineiul din pod
Speriai laptele...ñărod.

Şi-l faceai lapte... bătut
Tare bun pentru băut,
Făcea bine la stomac
Savurat cu flori de... mac!

Punei cutele de unt
Pe fruze luate din dud
Noi durmeam sub aşternut
Visam laptele cu unt!

Acum muică, ce mai este?
Nimic... viaţa-i o poveste.
Amintirile au ramas
Doar in suflet si obraz!

Acuma de,, Paşti" băbuţă
Vin la tine-n cimitir
Curat ca să fac puţin
Flori să pun pe-al tău mormânt
,, Muică" mâine sunt la rând!
La mine... cine-i veni?
-Nepoţii- şi-ai mei copii!!!
AMIN!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

La ţară într-o căsuţă
Stă şi plânge o măicuţă.
E bătrână, nu mai poate
Să-şi ducă povara-n spate.

După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit şi zi şi noapte
S-ăibă copiii de toate.

Fir-aţi voi să fiţi, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Aţi uitat că v-am făcut
Şi cu trudă v-am crescut.

V-am dat viaţă, v-am pus nume,
Iar acum uitaţi de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!

Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniţi, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!

Să vă strâng la pieptul meu,
Că mi- e muică tare greu...
Maică, veniţi cu nepoţii,
Ei sunt bucuria vieţii!

Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniţi cu ei să mă vadă,
Să-i văd şi eu prin ogradă!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătură

Alei, muică, alelei
Alei, muică, ce belele!
Neamul, nost' de pui de lei
S-a umplut cu pui... de lele.

epigramă de Gheorghe Dănăilă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (27 ianuarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe ar fi de spus despre bunica mea, ţărancă din Gorj, care a umblat toată viaţa cu picioarele goale prin bătătură şi a muncit cum numai ţăranii muncesc la ţară, de când se crapă de ziuă şi până la lăsatul serii, "că, dacă guiţă porcul de foame de dimineaţă, ne râde satul, muică", care ştia istorie şi ne încuia la geografie punându-ne întrebări despre ţări şi capitale, deşi n-a avut timp, în cei 80 de ani cât a trăit, nici măcar să vadă Marea Neagră.

Simona Buşoi în Învaţă de toate, Costumul popular - esenţa vie a sufletului românesc (2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de lele

Lelea s-a emancipat,
Muică, ce mai tura-vura,
Baltă soţul şi-a lăsat,
C-a atras-o aventura.

Periodic, prin alt sat,
T(c)urul ei îşi face tura,
Lelea s-a emancipat,
Muică, ce mai tura-vura!

Matematici a- nvăţat
-Rea îi fu învăţătura-
Şi de-atunci, neîncetat,
Face numere cu gura.

Lelea s-a emancipat.

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În familie

Şapte fraţi cântau la geam,
Într-o caldă atmosferă:
''Muică, toţi suntem un neam!''
[ Numai fraţii ne diferă]

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oltean

N-o iubea mai ieri pe soacră,
Însă azi îi zice ''muică'';
Şi nici nu-i mai pare acră
Căci se-ndeamnă la o ţuică.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas ?

– Spune-un erudit latin
Că-adevărul e în vin.
– Dar eu ştiu pe unul, muică,
Ce-l găseşte doar în ţuică!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (13 martie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul

Fiu de muică, om cu fler,
Iarna cât ar fi de ger,
Poate renunţa la laibăr
Dacă are ceva... zaibăr!

epigramă de David Boia (10 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

Un beţiv aşa de mare
Nu s-a mai văzut sub soare;
Pe-ăsta cred că a lui muică
Chiar l-a botezat în ţuică.

poezie de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivul

La şapte ani l-au dezgropat,
Cu popă, slujbă, cum e dat,
Dar şi atunci, iubită muică,
Duhnea a ţuică...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu-ţi mai spun că te iubesc vreodată
şi nici să-ţi scriu vreun rând că-mi este dor
îţi voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simţi amarul vremii şi ochii mei cum mor.

N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îţi las doar sloiuri reci să curgă
să simţi din rana mea sângele ce-i stins.

N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
şi anii aşteptării câţi au fost.

Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit şi gol
iti iau şi curcubeu şi soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ţi-aducea doar flori

pun pe mine şi uitarea
ochilor nemărginiţi,
care îmi furară zărea
şi mă scoaseră din minţi

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furişat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai ştiu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
ştiu că asta nu-i de bine,
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furişat te ocolesc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ţi-aducea doar flori

pun pe mine şi uitarea
ochilor nemărginiţi,
care îmi furară zărea
şi mă scoaseră din minţi

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furişat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai ştiu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
ştiu că asta nu-i de bine
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furişat te ocolesc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine-n gând

În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în braţe m-au cuprins
Şi toamna a venit şi m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat

Cu tine-n gând şi anii mei se duc
Şi primăveri şi veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...

Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Şi rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme

Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Şi calc în lacrimi, urmele de paşi
Aş vrea să uit dureri, dar nu mă laşi...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (1)

Râmnii să dau pe gât o ţâră ţuică,
Să nu şed geaba până oi mânca
Că, iote-i p-ăştia de la masă: muică!
Năroji mai sânt aşa pe gât să dea.

Nici nu pusăi pe masă cana bine
Că ţuşti pe ea, vărsară pe macat;
Şi fir-ar ea de pită, nu mai vine,
Că ţăstul ăsta-i bun de lăpădat.

Zbierai la a bătrână într-o doară:
- Zarie, adă daică-oţâr de praz,
Că-s mort de foame, vin dupe ogoară,
Şi de mă-mbăt m-apucă vrun năcaz.

Se duse ea, săraca, mai la deală,
Luo sama dac-o fi vreo pătlăgea,
O uşui pe cloţă la scuteală,
Şi pusă niscai boabe-n căpistea.

- Oleu! Bă, fraţâlor, o fi de ţuică?
M-am nărozât de-a binelea şi eu?
Ce, geaba am la gură o pârţuică,
Să nu vă spui cu cine şed şi beu?

Ia! Ăla de la capăt e Lisandru,
Băiatu' din oraş a' lu' Şoşoi,
Iar mă-sa e Măria a lu' Leandru,
Şi nu e prost, e numai nerodoi.

La stânga mea e Ion a' lu' Purcaru,
Băiatu' n-are mamă c-a fugit
De tânără, cu Sache-a lu' Dogaru,
Iar el ne-mpropodeşte c-a murit.

Mai e şi ăsta micu', Valerică,
Ce are un burtoi cât un gâldău
Că bea ca ta-su, Gică Păsărică,
De nu îi pui, cum pui la porc, jujău.

Bă, fraţâlor, aici eu-s cel mai tare,
Că icişa, cu ăştia, nu prea beu,
Şi nici nu plec în lume-alaltă, mare,
Că am de toate ielea-n satul meu.

Sânt Nae a' lu' Sache-a' lu' Buzatu,
Am casa în Drănic, prin Codricei,
Şi o să chirăi de-o s-audă satu'
Şi ţara toată, de oltenii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai am puţin, renunţ la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Şi acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!

Mai am puţin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Şi cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!

Mai am puţin, şi de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În vieţile ce vor urma Tu călăuza... mea
Şi singura muză cu ochii verzi de Stea!

Mai am puţin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Şi dimineaţa naşte roua peste flori
Tu floarea mea din viaţa ce va urma!

Mai am puţin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu eşti încă lacrima ce arde-n viaţa mea
Şi singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!

Mai am puţin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-ai rămas din flăcări?

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte; şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi ce mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte şi azi nimic nu ai!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce greu îmi e fără voi...

Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata şi mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a ştiut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Şi am rămas numai cu mama.

De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniştea.

Era-ntr-o vineri, dimineaţa,
Când soţul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranţa,
Iar el va fi de neuitat!

Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le şoptesc numele-n gând...

Mi-e dor de cei răpiţi de moarte,
Şi-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deşi ştiu că-s plecaţi departe,
Oricând eu am să-i port în gând.

Aş vrea să ştiu de le e bine...
Ce n-aş da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!

Spun rugăciuni la întâmplare,
Şi-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"

Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aş dori să-şi vadă fata,
Că-n viaţă, ea s-a descurcat,
Să ştie că nu l-a uitat!

Vă plâng de când m-aţi părăsit,
Şi v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Şi nicicând nu am să vă uit!

Ştiu că ne-om întâlni o dată
Şi-atuncea fericiţi vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In piftii veritas

Vieţuind pe-această vatră,
Sfânt izvor de energii,
Muică, suntem neam de piatră,
Căci mâncăm, din veac, piftii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!