Poetul
Cu pana lui ca o mistrie,
Din cuvintele model,
A zidit cu măiestrie
Frumusețe de castel.
madrigal de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De ziua scriitorului
Cu pana lui ca o mistrie,
Din cuvintele model
A zidit cu măiestrie
Frumusețe de castel.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, scriitorule!
Cu pana lui ca o mistrie,
Din cuvintele model,
Și-a zidit cu măiestrie
Frumusețe de castel.
Cărămizile te-îmbie
Să le mângâi cu încetul,
În castel e-o poezie,
Ziditorul e poetul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul uliței asfaltate
Ulița mea-i asfaltată,
E-o frumusețe de șosea
Dar e tristă, supărată,
Azi prea puțini calcă pe ea.
Rareori se mai arată
Câte-un bătrân pe-o canapea,
Ulița mea-i asfaltată,
E-o frumusețe de șosea.
Ceva să spună parc-ar vrea:
Nu mai e ce-a fost odată
Când plină de copii gemea,
În urmă praf se ridica...
Ulița mea-i asfaltată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul zidit în senin
Cu o pană de înger în mâna
Pe pânza sufletului meu
Pictează, pictează o zână
Cununa de-aprins curcubeu.
Minuni de însemne s-aștern
Bunătate mistică-n noi,
Prin ochii ei eternu-i etern, -
Credința să curgă șuvoi.
Vise-ncolțesc peste-nalt
Și omenirea respiră deplin,
Pana de înger face un salt
În punctul zidit în senin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O primăvară plină de frumusețe! La mulți ani!
A mai trecut o iarnă prinsă în a vremii grindă,
Soarele îmbujorat discu-ncepe să-și aprindă,
Ochii umeziți tresar mânați la viață insistent,
La apelul primăverii ghiocelul e prezent.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă pentru artă
Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumusețe și măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil și mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei
În căutarea de splendori
La frumuseți primare
Primordiale în expectativă
Având menirea bucuriei
O bucurie sufletească
Spiritual artistică în veci.
poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos: Vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:36-37 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns și tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem
a vânt de piatră
o să ajung la tine vreodată
acolo sus
la castel?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mi-e pana
Și mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uși, mereu, închise.
Și mi-e pana numai soare,
Doar speranță și -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.
Și mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.
Și mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-și fac plinul
În răcoarea... de izvor.
Și mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfășor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu sunt reale pana nu le rostesti.
Anna Todd în Nimic mai putin
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pana mea
În pana mea stă agățată lumea
O zugrăvesc cum vreau, sunt Creatorul
Iar de-i vreunul care să nu-i placă
Să-și ia bilet, să plece cu vaporul...
De pana mea depind unii și alții
Și să depind-ar vrea și cei ce nu-s
Nu e de ici, de colo, să ajungă
În pana mea, concret, nu presupus...
Pe pana mea s-a scurs multă cerneală
Și-o să se scurgă și mai mult de-acuma
Să fii atent, să nu ți-o iei pe coajă
Dacă ai nebunia să te-ntreci cu gluma...
Vrei pana mea să te atingă bine?
Ai grijă ce-ți dorești, ai concurență!
Dacă se-ntâmplă totuși să se-ntâmple,
Te vei îndrăgosti cu... recurență!
Dacă nu mă suporți, nu-i nici o dramă!
Tu pierzi, nu eu, așa că-i treaba ta...
Dar dacă te lovește vreo demență
Să fii atent că mergi... în pana mea!
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioșenii" (23 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel părăsit, castel bântuit, castel cu vedenii. Imaginațiile vii și arzătoare l-au populat curând cu fantome, acolo se ivesc strigoi, iar duhurile se întorc la ceasuri de noapte. Tot așa se petrec lucrurile în unele ținuturi superstițioase ale Europei, iar printre ele Transilvania poate năzui la un loc de frunte. De altfel, cum s-ar fi putut rupe satul Verești cu credințele supranaturale?
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe muchii de dileme
Avem prea multe nefirești probleme
de rezolvat în fiecare zi,
s-au adunat pe muchii de dileme
și ne-ntrebăm: "A fi sau a nu fi"?
Iar magica-ntrebare ne pătrunde
în sufletul rămas neprotejat
pe un tărâm străin care ascunde
un vast război, cu scop nedeclarat.
Ne rătăcim în căutări sterile,
bătând la porți lăsate cu-mprumut,
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,
să scrie-n taină ultimele file
dintr-un roman rămas neînceput.
În timp ce așteptăm deznodământul
pe un crenel ce trebuia zidit,
Bacovia se-ntoarce osândit
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul
în miticul Castel neconstruit.
Aștept în van minunea nesperată,
pe zidul dărâmat de sub crenel,
și parcă văd în față, deodată,
cum Kafka se ridică din Castel.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești mort
dintre toți morții pe care-i știu
tu nu ești mort
ești prezent în gândurile oamenilor
cu tot ce ai făcut pentru ei
și rămâne zidit
durerile și suferințele pe care nu le mai ai
noii le avem și pe ale tale
cuvintele revin la matca poetică
copacii se vor trezi din somn
și cu fiecare dragoste-i mai cald
chiar dacă tu nu mai simți
noi simțim valul care se apropie
și straniu
nu ne temem.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe vechiul castel
flutură steagul regal -
regele în criptă
haiku de Nicolae Tomescu Inocențiu
Adăugat de Irlandezul
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Noaptea am fost lângă tine,
Dimineața mă trezesc lângă tine,
Tu îmi vei pregăti micul-dejun,
Iar pana seara in minte ma vei pastra
Vei atinge lumina, pana ce eu voi straluci,
Voi asculta dorintele tale,
Pana voi readormi, pana voi patrunde,
În liniștea cuantificată a cristalelor pure,
Voi visa mult, voi patrunde intens,
În mintea și sufletul tău...
Pentru ca te voi iubi, iar iubirea transforma,
Creaza ritualul regenerarii și al redobândirii vieții.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea-i trecătoare
Vecina, un model al rasei,
O frumusețe răpitoare,
Îmi trece-adesea, pragul casei...
Deci, frumusețea-i... trecătoare!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele de blândețe consolidează a inimii frumusețe.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Epitaf
Și-a construit pentru-nhumare
Un monument cât un castel!
De ce-l făcu atât de mare
Pentru "nimicul" de sub el?!
epitaf epigramatic de Nicolae Ghițescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disec cuvinte
disec cuvintele pân' la sâmburele acela de lumină
neadunând nimic cu nimic
nici rămășița aceea tulburată
de pe aripi de vânt
n-a întregit vreun sens
n-a rostit vreo osândă
e doar o balansare fragilă
într-o rotație
și un întuneric aproape de ochi
nu ești sorbit de zbor
rămâi zidit în vis
înflorit în locul acela de plecare
nedefinit
cuvintele îndoite își topesc starea de căutare
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!