Lui Gausus

'Treizeci de epigrame sunt proaste-n cartea ta.'
De-ar fi şi-atâtea bune, n-ar fi o carte rea.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Lausus

Treizeci de epigrame sunt proaste-n cartea ta!
De-ar fi şi-atâtea bune, n-ar fi o carte rea.

distih de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Eu nu cer de la zei avere,
Sunt mulţumit c-un trai unul,
Dar, sărăcie, azi ţi-aş cere
S-o iei din loc, tiptil-tiptil.
S-o rugăminte cam ciudată:
Dar vreau să văd şi eu, o dată,
Cum se spânzură Zoil.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenitorul lui Gaurus

Ce-l care-ţi trimite daruri, o, bătrânule bogat,
Nu-nţelegi ce gânduri are? Să te vadă răposat!

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parazitul

Philo jură că acasă niciodată n-a cinat.
Şi e drept, căci el cinează numai când e invitat.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebire

Thais, are dinţii negri şi stricaţi,
Ai Lecaniei, însă, albi sunt ca de nea.
Vezi că una are dinţii cumpăraţi,
Alta cum natura s-a-ndurat să-i dea.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una singură?

Faţa ta e-o parte tunsă, alta smulsă, alta rasă,
Cine-ar crede că-i aceeaşi căpăţână caraghioasă?

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om prevăzător

Îl ţii de rău pe Crispus, Faustine. Da, aşa e,
Nu i-am lăsat nevestei, la moarte, o lescaie.
-O fi avut în viaţă un alt moştenitor?
-Desigur, pe el însuşi. - Ce om prevăzător!

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cumpărător

Îmi cumperi, Matho, vila pe care-o am la ţară,
Unde veneai ca oaspe în fiecare vară;
Te-am tras pe sfoară, Matho, te rog a mă ierta!
Eu ţi-am vândut o casă, care era a ta.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelliei

Un iepure din când în când mi-ai dat,
Zicând: - Vei fi frumos o săptămână!
De n-ai glumit şi-ai spus adevărat,
O, stea a vieţii mele, o, stăpână,
Tu niciodată iepuri n-ai mâncat!

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii care zice: nu!

Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu,
Am scris că nu-i femeie care să spună: - Nu!
Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins,
De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins.
Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit,
E bine să reziste... dar nu la nesfârşit!

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Nică Janet, la lansarea volumului de epigrame "De la grădi',de la şcoa'..."

De-mi dădeai şi mie-o carte
N-ar fi fost, nicicum, o dramă,
Eu n-am carte, tu n-ai parte
Nici măcar de-o epigramă!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seniorului Eugen Albu

Ajuns-ai, Seniore printre barzi,
Că scris-ai epigrame şase mii,
Eminescu de-ar fi trăit până azi
Şi n-ar fi scris... atâtea poezii.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care mă întreabă de ce nu sunt membru în Uniunea Epigramiştilor (o variantă, zic eu îmbunătăţită, a unei epigrame mai de demult)

Nu sunt ca alţii membru-n Uniune
Şi-i foarte simplu să explic de ce:
Nu am prea multe epigrame bune,
Că tot ce-am scris... sunt excelente, bre!

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2013)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Dumnezeu în treizeci de-universuri

Când simt că zilele trec prea grăbite
Şi-mi amintesc că-ţi sunt dator cu-o moarte,
Îţi cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârşi o nouă carte.

Şi tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viaţă
Şi am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la faţă.

Mă bucur, deh, ce aş putea obţine
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aş putea să fiu şi eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?

N-aş vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori de epigrame

Epigrama este bună
Pentru cei cu carte-n mână.
Cei ce cartea n-o iubesc
Epigrame nu citesc.

epigramă de Adrian Timofte (2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volum de epigrame "Glume la... Masa Tăcerii" de Grig M. Dobreanu

Carte cu multe catrene,
Greutatea ei e în grame,
Studiata "Nota Bene",
Mai găseşti şi epigrame.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi ...

De-ar fi cartea ca şi-o fată
Cred c-ar fi mai întrebată:
Ar citi-o toţi bărbaţii
Şi ar da-o şi la alţii.

epigramă de Grigore Drăgan din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o carte

De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.

Pot sa iti fiu supus paharnic,
Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
Si de-ar fi sa-ti mai ajunga
Cartea mea de cale lunga.

Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.

Poate-ar fi o terapie,
Daca te-as putea descrie,
Dar ma tine, ma retine
Dorul propriu-zis de tine.

Orice litera-i o rana
Si-o-ncercare inumana
Si nu poate nici o carte
Sa te-ajunga pana la moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!