Deosebire
Thais, are dinții negri și stricați,
Ai Lecaniei, însă, albi sunt ca de nea.
Vezi că una are dinții cumpărați,
Alta cum natura s-a-ndurat să-i dea.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Una singură?
Fața ta e-o parte tunsă, alta smulsă, alta rasă,
Cine-ar crede că-i aceeași căpățână caraghioasă?
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Gausus
'Treizeci de epigrame sunt proaste-n cartea ta.'
De-ar fi și-atâtea bune, n-ar fi o carte rea.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte oamenii ajungeau în mormânt cu dinții așa de buni și astăzi au deja, încă din timpul vieții, dinții așa de stricați!
citat clasic din Joseph Evers
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Eu nu cer de la zei avere,
Sunt mulțumit c-un trai unul,
Dar, sărăcie, azi ți-aș cere
S-o iei din loc, tiptil-tiptil.
S-o rugăminte cam ciudată:
Dar vreau să văd și eu, o dată,
Cum se spânzură Zoil.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parazitul
Philo jură că acasă niciodată n-a cinat.
Și e drept, căci el cinează numai când e invitat.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenitorul lui Gaurus
Ce-l care-ți trimite daruri, o, bătrânule bogat,
Nu-nțelegi ce gânduri are? Să te vadă răposat!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care nu vrea să dea bani pe cărți
Îmi ceri să-ți dau o carte de-a mea, și mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, știu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om prevăzător
Îl ții de rău pe Crispus, Faustine. Da, așa e,
Nu i-am lăsat nevestei, la moarte, o lescaie.
-O fi avut în viață un alt moștenitor?
-Desigur, pe el însuși. - Ce om prevăzător!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cumpărător
Îmi cumperi, Matho, vila pe care-o am la țară,
Unde veneai ca oaspe în fiecare vară;
Te-am tras pe sfoară, Matho, te rog a mă ierta!
Eu ți-am vândut o casă, care era a ta.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria stomatologiei geriatrice
Trecutul îndepărtat:
Nu-i frumoasă, da-i bătrână
Baba cu dinții de lână
Trecutul apropiat:
Uneori e greu să-ți vezi părinții
Că-n pahare le clănțăne dinții
Prezentul:
Azi cu toții-și fac implant
Să-și ia și dinții în neant
poezie satirică de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelliei
Un iepure din când în când mi-ai dat,
Zicând: - Vei fi frumos o săptămână!
De n-ai glumit și-ai spus adevărat,
O, stea a vieții mele, o, stăpână,
Tu niciodată iepuri n-ai mâncat!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii care zice: nu!
Eu, într-o epigramă ce ție nu-ți plăcu,
Am scris că nu-i femeie care să spună: - Nu!
Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins,
De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins.
Nu fi atât de aspră! Femeia, negreșit,
E bine să reziste... dar nu la nesfârșit!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am ospătat cu sângele sfinților, dar oamenii nu mă consideră dușmanul lor căci blana mea e albă și călduroasă, dinții mei nu sunt dinții celui care sfâșie carnea, ochii îmi sunt blânzi, încât ei nu știu că sunt căpetenia duhurilor mincinoase.
Aleister Crowley în The Book of Thoth (1944)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne iese Moartea din gingii
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
zâmbim, vorbim și ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!
ne socotim mari înțelepți
și-i condamnăm pe cei nedrepți,
dar dinții noștri ascuțiți
sunt pentru crime pregătiți.
chiar și bătrâni, cu dinții rari,
ucidem viața pe molari,
de n-avem dinți, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghițim.
de-s negri dinții, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar și cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.
concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte trași pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
Iorga, mare gânditor,
Spus-a despre adevăr,
Că-i ca apa de izvor:
Doar dinții stricați te dor.
epigramă de George Budoi (17 mai 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plouă cu dansatoare în cabaretul minții
Iar pleoapele-și ridică fusta lor
cu dinții strânși mi se holbează dinții
în inima din mine
dormitor...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic banal - III
Et tu me perdras, et je me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
(Marcel Schwob)
N-ai fost cea dintâi,
Ești însă cea din urmă
Și-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul - tot ce vrea...
Am vroit să fii a mea;
Și ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut...
Și-azi dacă pleci,
E că vreau să-și plimbe urma pe obrajii-ți albi și reci
Dinții celor care-așteaptă,
Dinții celor care mușcă
Și distrug cu lacomia tigrilor închiși în cușcă...
Du-te...
Strada te așteaptă, îți surade și te cheamă,
Strada-ți zice: Vino,
Uită ce-ai fost ieri, căci azi ești alta,
Uită tot ce lași în urmă
Și te-ndreaptă fără teamă
Spre surorile-ți de mâine, ce tronează pe înalta
Piramidă-nfiptă-n centrul marelui oraș...
Privește
Cum te-așteaptă-n colțul străzii precupeții de senzații!
Câți sunt?
Unul, doi, o sută?...
Nu... sunt mii, și gloata crește
Ca tumultul de ovații...
Cea dintâi a fost uitată,
Cea din urmă-i așteptată,
Și așteptarea îi excită...
Palidă sărbătorită,
Fii de-acuma deci a lor,
Fii de-acuma-nvingătoarea
Și învinsa tuturor.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dinții de zâmbet
treci cu privirea
prin fereastră
ea încă zâmbește ca-n tinerețe
cu dinții de zâmbet ex
puși de curând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi pe când mergea cu apostolii săi, trecură pe lângă hoitul unui câine. Apostolii spuseră: "Grețos mai duhnește câinele ăsta!" Iar Iisus zice: "Dar cât de albi sunt dinții lui!"
Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un leu
cu dinții de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineață de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simțea săgeți în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinții lui
ar mușca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simțea
nevoia de a sfâșia ceva viu
și-a făcut culcuș în fiecare bancă
dar nu reușea să crească
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!