Deosebire
Thais, are dinţii negri şi stricaţi,
Ai Lecaniei, însă, albi sunt ca de nea.
Vezi că una are dinţii cumpăraţi,
Alta cum natura s-a-ndurat să-i dea.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Una singură?
Faţa ta e-o parte tunsă, alta smulsă, alta rasă,
Cine-ar crede că-i aceeaşi căpăţână caraghioasă?
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Gausus
'Treizeci de epigrame sunt proaste-n cartea ta.'
De-ar fi şi-atâtea bune, n-ar fi o carte rea.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte oamenii ajungeau în mormânt cu dinţii aşa de buni şi astăzi au deja, încă din timpul vieţii, dinţii aşa de stricaţi!
citat clasic din Joseph Evers
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorinţă
Eu nu cer de la zei avere,
Sunt mulţumit c-un trai unul,
Dar, sărăcie, azi ţi-aş cere
S-o iei din loc, tiptil-tiptil.
S-o rugăminte cam ciudată:
Dar vreau să văd şi eu, o dată,
Cum se spânzură Zoil.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moştenitorul lui Gaurus
Ce-l care-ţi trimite daruri, o, bătrânule bogat,
Nu-nţelegi ce gânduri are? Să te vadă răposat!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parazitul
Philo jură că acasă niciodată n-a cinat.
Şi e drept, căci el cinează numai când e invitat.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi
Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om prevăzător
Îl ţii de rău pe Crispus, Faustine. Da, aşa e,
Nu i-am lăsat nevestei, la moarte, o lescaie.
-O fi avut în viaţă un alt moştenitor?
-Desigur, pe el însuşi. - Ce om prevăzător!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cumpărător
Îmi cumperi, Matho, vila pe care-o am la ţară,
Unde veneai ca oaspe în fiecare vară;
Te-am tras pe sfoară, Matho, te rog a mă ierta!
Eu ţi-am vândut o casă, care era a ta.
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria stomatologiei geriatrice
Trecutul îndepărtat:
Nu-i frumoasă, da-i bătrână
Baba cu dinţii de lână
Trecutul apropiat:
Uneori e greu să-ţi vezi părinţii
Că-n pahare le clănţăne dinţii
Prezentul:
Azi cu toţii-şi fac implant
Să-şi ia şi dinţii în neant
poezie satirică de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelliei
Un iepure din când în când mi-ai dat,
Zicând: - Vei fi frumos o săptămână!
De n-ai glumit şi-ai spus adevărat,
O, stea a vieţii mele, o, stăpână,
Tu niciodată iepuri n-ai mâncat!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii care zice: nu!
Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu,
Am scris că nu-i femeie care să spună: - Nu!
Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins,
De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins.
Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit,
E bine să reziste... dar nu la nesfârşit!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am ospătat cu sângele sfinţilor, dar oamenii nu mă consideră duşmanul lor căci blana mea e albă şi călduroasă, dinţii mei nu sunt dinţii celui care sfâşie carnea, ochii îmi sunt blânzi, încât ei nu ştiu că sunt căpetenia duhurilor mincinoase.
Aleister Crowley în The Book of Thoth (1944)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Book Four Paperback" de Aleister Crowley este disponibilă pentru comandă online la 77.99 lei.
Ne iese Moartea din gingii
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
zâmbim, vorbim şi ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!
ne socotim mari înţelepţi
şi-i condamnăm pe cei nedrepţi,
dar dinţii noştri ascuţiţi
sunt pentru crime pregătiţi.
chiar şi bătrâni, cu dinţii rari,
ucidem viaţa pe molari,
de n-avem dinţi, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghiţim.
de-s negri dinţii, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar şi cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.
concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte traşi pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.
poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuţ Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preţ, la Adevărul
Iorga, mare gânditor,
Spus-a despre adevăr,
Că-i ca apa de izvor:
Doar dinţii stricaţi te dor.
epigramă de George Budoi (17 mai 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
* * *
Plouă cu dansatoare în cabaretul minţii
Iar pleoapele-şi ridică fusta lor
cu dinţii strânşi mi se holbează dinţii
în inima din mine
dormitor...
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triptic banal - III
Et tu me perdras, et je me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
(Marcel Schwob)
N-ai fost cea dintâi,
Eşti însă cea din urmă —
Şi-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul - tot ce vrea...
Am vroit să fii a mea;
Şi ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut...
Şi-azi dacă pleci,
E că vreau să-şi plimbe urma pe obrajii-ţi albi şi reci
Dinţii celor care-aşteaptă,
Dinţii celor care muşcă
Şi distrug cu lacomia tigrilor închişi în cuşcă...
Du-te...
Strada te aşteaptă, îţi surade şi te cheamă,
Strada-ţi zice: Vino,
Uită ce-ai fost ieri, căci azi eşti alta,
Uită tot ce laşi în urmă
Şi te-ndreaptă fără teamă
Spre surorile-ţi de mâine, ce tronează pe înalta
Piramidă-nfiptă-n centrul marelui oraş...
Priveşte
Cum te-aşteaptă-n colţul străzii precupeţii de senzaţii!
Câţi sunt?
Unul, doi, o sută?...
Nu... sunt mii, şi gloata creşte
Ca tumultul de ovaţii...
Cea dintâi a fost uitată,
Cea din urmă-i aşteptată,
Şi aşteptarea îi excită...
Palidă sărbătorită,
Fii de-acuma deci a lor,
Fii de-acuma-nvingătoarea
Şi învinsa tuturor.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar 
Dinţii de zâmbet
treci cu privirea
prin fereastră
ea încă zâmbeşte ca-n tinereţe
cu dinţii de zâmbet ex
puşi de curând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi pe când mergea cu apostolii săi, trecură pe lângă hoitul unui câine. Apostolii spuseră: "Greţos mai duhneşte câinele ăsta!" Iar Iisus zice: "Dar cât de albi sunt dinţii lui!"
Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Era un leu
cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!