Sufletul pereche
Mă-ntreb și eu, problema este veche,
Dar a rămas la fel de actuală,
Ne întâlnim cu sufletul pereche
În lumea asta atât de materială?
Oare putem să-i recunoaștem chipul
Sau alergăm nebuni o viață-ntreagă?
Căci trupurile-s multe ca nisipul,
Dar care e făptura cea mai dragă?
Și câteodată crezi că ai găsit-o
Te bucuri mult și spui la tot poporul,
Însă când vezi că nu ai nimerit-o
Pornești la drum, că-n piept se zbate dorul.
Trec zile, luni și ani în continuare
Și noi iubiri îți reaprind speranța,
Dar ce păcat, că-s iute trecătoare,
Și te cuprinde iar nesiguranța.
Dar acum simt că nu mai am dileme,
Priveam departe, fără să-mi dau seama
Și-am înțeles, după atâta vreme,
Că sufletul pereche a fost mama.
poezie de Octavian Cocoș (16 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O iubită de nădejde [A certain lady]
Pot să-ți zâmbesc și capul să-l înclin,
Să sorb cu buze avide ce vorbești,
Cu ruj înmiresmat să-mi dau din plin,
Să-ți mângâi fruntea așa cum îți dorești.
Iar când îmi spui de fostele iubiri,
O, pot să râd cu ochiul viu și clar.
Și râzi și tu, cu fală în priviri,
Dar inima că-mi plânge n-ai habar.
Îmi joc prea bine rolul, căci tu crezi
Că-s veselă ca primii zori de zi,
Dar sufletul că mi-l împovărezi
Tu nu vei știi.
O, pot să râd, s-ascult când ne întâlnim
Noi aventuri de care-mi povestești,
De doamne indecente să vorbim,
De mâini experte, șoapte pitorești.
Și mulțumit vei fi, și iar și iar
O altă saga o să-mi spui pe șleau.
Așa mă vrei fidelă, cu mult har,
Nu vezi că-n noapte ochii treji îmi stau.
Și când spre lucruri noi te simți chemat,
Iubite, pot să-ți dau săruturi mii...
Dar prin ce trec atunci când ești plecat,
Tu nu vei știi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne recunoaștem un suflet pereche prin nivelul suprem de liniște și securitate pe care îl simțim împreună cu acea persoană. Asta nu înseamnă că nu mai rămân chestiuni ce trebuie să fie puse la punct. Mai degrabă, înseamnă că știm intuitiv că ne putem rezolva problemele cu sufletul nostru pereche fără să pierdem respectul și dragostea ei ori a lui.
citat din Linda Brady
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perechi neperechi
Perechea mea, pereche ta, pereche lor,
Aproape toată lumea e pereche,
Suntem perechi pe când perechile ne mor
Și sufletul rămâne nepereche.
Da, sufletul, iubite partener,
Dacă suntem pereche de cine mi-este dor?
Deși suntem perechi, perechile ne cer,
Perechea mea, pereche ta, perechea lor.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (4 mai 1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La oglindă
Azi am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis ușa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Și ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Și sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Și ce fată frumușică
Are mama!
Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Și mama-mi coasă
Șorț cu flori, minune mare -
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.
Știi ce-a zis și ieri la vie?
A zis: "Ce-mi tot spun ei mie!
Am și eu numai o fată,
Și n-o dau să fie dată;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată".
Mai știu eu! Și-așa se poate!
Multe știu, dar nu știu toate.
Mama-mi dă învățătură
Cum se țese-o pânzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.
N-am să țes doar viața-ntreagă!
Lasí să văd și cum să leagă
Dragostea dar știu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, mă prind feciorii dragă
Și pe mine!
Că-s subțire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar așa te place dorul:
Subțirea, cu binișorul
Când te strânge el, să-ți strângă
Tot trupșorul.
Brațul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Și te-ntreabă: "Dragă, strângu-l?
Și tu-l cerți, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Și cu stângul.
Iar de-ți cere și-o guriță -
Doamne! Cine-i la portiță?
Om să fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Să văd oare cu cosiță
Sta-mi-ar bine?
O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, și toate!
Și cosițe cumpărate,
Stai, să-nchei și testemelul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fată -
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poți, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.
De-ar ști mama! Vai, să știe
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi și nevast-odată:
Lasí să văd cât e de bine
Măritată.
Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una știe
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -
Și mă mir eu ce-o să fie
Asta una!
Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu șorțu! O să-mi șadă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.
Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Și-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă ușa
De la tindă.
Intră-n casă? O, ba bine,
Și-a găsit niște vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pereche de azi se poate să nu mai fie sufletul pereche de mâine. Oamenii se schimbă, și odată cu ei, se schimbă și ce înseamnă partenerul ideal. Sufletul pereche nu este un suflet sau un om, ci este un sentiment: sentimentul compatibilității, al potrivelii cât mai aproape de perfecțiune.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putem de asemenea să lăsăm sufletul nostru pereche să treacă pe lângă noi, fără a-l accepta sau chiar a-l observa. După aceea, avem nevoie de o altă încarnare pentru a ne găsi sufletul pereche. Și din cauza egoismului nostru, suntem condamnați la cea mai groaznică tortură inventată vreodată de omenire: singurătatea.
citat din Paulo Coelho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul
Cât timp Omul trăiește
În el un suflet viețuiește
Care tare își dorește
Când pe cineva îndrăgește
Sa fie chiar Sufletul - Pereche!
Dar, de multe ori se amăgește
Când ce căuta nu găsește!
Atunci, doar cu tristețea se însoțește
Și se tot gândește ca norocul îl ocoleste
Dar, cât de fericit mai este
Când, după eșecuri numeroase
Reușește și acel Suflet îl găsește
Care în toate îl înțelege
Pentru că adevărata sa pereche este!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O caldă sărutare
Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Și uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinții mei!
Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.
Căci știu că mama mă așteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.
Să-i șterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.
poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveste cerul
Te ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma si fugi
Mă voi intoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Si simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău in lumea asta
Cu n zâmbetul trec si balta
Am vrut sa fie ca o glumă
Linistea îmi adun din lună
Si o pus usor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
Îți multumesc c ai răsărit
Multumesc zilnic am iubit
Iti spun ca ultimă strigare
Privește cerul si pe mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată
Că ești!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi ești departe...
Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi spui departe...
Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi vii departe...
Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi vrei departe...
poezie de Gabriela Chișcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Dorul
este precum deșertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofilește
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
și bate din ce în ce mai încet
în așteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii și goi
fără prezența ta...
iar
mâinile încep să crape
în așteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul istoriilor
Să trecem! - e doar o arcadă
Ce ține pe umeri un pod
Cântat într-o veche baladă
De-un mândru, nostalgic, rapsod.
Ți-e frică? tu crezi că-i portal
Ce-ți duce în necunoscut
Un suflet ce, fără trecut,
Va fi ignorat în astral?
Da, știu! ți se pare-aventură
Să lași într-o parte ce-a fost
Și crezi că se cere un cost
Când treci la o altă cultură.
Greșești! e aceeași, e veche,
E-a noastră, iar podu-i de flori
Și trec peste el, uneori,
Istorii ce știu că-s pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte pentru fiul meu
Când va trece timpul, cu bune sau rele,
Și tu vei ajunge ca un mare zeu
Zburând toată ziua numai printre stele,
Să cauți pe-acolo și sufletul meu.
Și să iei cu tine în a ta rachetă
Când vei sta la manșă pe fotolii moi
Ca o amintire, poate desuetă,
Poza aceea-n care suntem doar noi doi.
Iar când ai răgazul, ia-o mai aproape,
Și privește-mi ochii care au murit,
Ca atunci cu lacrimi calde pe sub pleoape,
Să-ți aduci aminte ce mult te-am iubit.
Însă am speranța că te vei întoarce
Într-o zi senină iarăși pe Pământ
Ca să vii la mine, așa cum se face,
Și să-mi pui o floare albă pe mormânt.
Și după aceea, bată-te norocul,
Am o rugăminte și ia bine seama
Du-te în grabă acasă și alină-mi focul
Și în lipsa mea, ai grijă de mama.
poezie de Octavian Cocoș (30 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma și fugi
Mă voi întoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Și simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec și balta
Am vrut să fie ca o glumă
Liniștea îmi adun din lună
Și o pun ușor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
Îți mulțumesc c-ai răsărit
Mulțumesc, zilnic am iubit
Îți spun ca ultimă strigare
Privește cerul și pe mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare de la Muselim-Selo
Măicuță dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt și vreme grea,
Și-Anton al Anei zace
De patru luni, și-i slab și tras,
Să-l vezi, că-ți vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război
Și moarte-aici, nu șagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simții că vine
Și n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot
Că nu va trece luna
Și-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ți-ai văzut
Acasă iar băiatul!
Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.
Pe Nuțu vi-l lăsasem mic,
Cu creștetul cât masa -
O fi acum ștrengar voinic
Și vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-ați și lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veți fi vândut-o?
Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu știu este-ori nu-i
Și-o fi acum și roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n fața mea
Și-mi bate-n plete vântul!
Ea lupte-se cum biet o știi,
C-așa ne dete soartea,
Că și noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul și cu moartea;
Dar l-a ajuns și pe harap
Blestemele și plânsul,
Că noi i ne-am ținut de cap
Și-ntrarăm după dânsul.
Și i-am făcut, măicuță, vânt!
L-am scos detot din țară,
Măcar stătea pe sub pământ
Și nu ieșea pe-afară.
Și-am prins și pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împușcase-ntr-un picior
Și-așa i-a fost sfârșitul.
Păi, ne ținea pesemne proști,
Să-și joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oști!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum și-a dat juncanii?
Acum i-aș cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.
Mă doare-n piept, dar nu să țip,
Și-așa mi-e dor de-acasă,
Și-aș vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu știu cât
O lună chinuită,
Și-o să te strâng de după gât,
Măicuța mea iubită...
........................
Așa mi-a spus Ion să-ți scriu,
Iubească-ți-l pământul!
Și-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Și-mi țin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-așa e la bătaie -
Și-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă uita
Nu mai e mult și o să pleci de tot,
Căci asta nu mai este lumea ta
Și-o să sădesc pe-al tău mormânt, socot,
O floare-albastră de nu-mă-uita.
Și când de tine o să-mi fie dor
La capul tău eu în genunchi voi sta
Privind tăcut, cu sufletul ușor,
La floarea-albastră de nu-mă-uita.
Iar când se va usca, n-o să disper,
Știind c-o floare nu va rezista,
Dar sunt convins c-acolo sus, în cer,
Tu niciodată nu mă vei uita.
poezie de Octavian Cocoș (29 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea uneori e imperfectă
Copii fiind, cu doruri și ambiții,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înțelegem când ne spun părinții:
Iubirea uneori e imperfectă.
Și creștem mari și ne găsim pereche
Și doar părerea noastră e corectă,
Așa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.
Dar vine-o zi, așa din întâmplare,
Neașteptată, tristă și abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.
Și-am vrea copiii noștri să-nțeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.
poezie de Octavian Cocoș (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care mă călăuzește și mă ajută să trec peste zile și peste nopți. Speranța că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.
replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!