Vârtej de pace şi splendoare

Sunete armonioase ce-mi copleşesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-şi strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrenţuite ce lasă grăbite minuturi.

Chemarea speranţei, valul ce se rostogoleşte,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocăneşte,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...

Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoţându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace şi splendoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de stele

Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind în zbor,
O stea arzândă căzătoare.

Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.

Păreau atât de multe stele
Încât ploua în atmosferă,
Cu praf cosmic, din ele.

Şi fără nici o ezitare,
Am prins la întâmplare,
Pe cea dintâi strălucitoare.

Lumina ei ce-mi aparţine,
Aprinse cerul pentru mine,
Într-o noapte... lângă tine.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calde picături ...

Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!

Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,

Chiar din faţa ta,
De cum scrii, picturi
Şi cristale pure-
albe picături...

Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiţi,
Eu, să te privesc

Şi-mi citeşti din versuri
Parcă nu te-nduri,
Să-mi culegi din suflet
Calde... picături...!

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznesc

îndrăznesc să sper
într-o zi...
când cerul se va sparge
şi nori risipiţi
de furtună
lasă să văd
lumina
unei stele care arde
doar pentru mine!
e mult...
prea mult ce-mi doresc..
şi atunci deschid ochii
mă aplec..
spre inima ta!
o simt mai fierbinte
decât oricare stea
de pe cer!
îndrăznesc s-o ating
şi zâmbesc....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat ce fac

Îmi curăţeam simţirile de umbre.
Afară plouă şi ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Şi eu doar frigul gheţii...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Şi nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar şi visele
Ce îmi deschid o uşă către vară.
Cu tine-n gând păşesc desculţ
Chiar şi pe cioburile colii de hârtie.
Tu eşti o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Eşti urma ce penelul meu o lasă
În deşertul sentimentelor mele.
O rochie albă de ploaie
Peste umerii zilei de jar.
Eu... lacrimă ce cade-n nisipul ce arde
Atunci când Soarele devine vulgar,
Doar când nisipul devine prea fierbinte!
Şi eu... respir picuri de ploaie...
Acum te las...
Dormi... lacrima mea de ploaie!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aş veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.

Te-aş înveli cu cer şi stele,
Cu pulberea din amintiri
Şi ţi-aş şopti de toate cele,
La margine de împliniri,

De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aş arunca-n pustiu,
Culcându-te în aşternut.

Şi depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.

De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineţi cu rouă,
Nu aş mai face-n veci pariu,
Dar aş iubi mereu, când plouă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi esti?
Sau
Chiar esti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii dar divin

Demult, credeam în nopţi
cu stele infinite şi-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roşii trandafiri
ce-şi scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleşesc gânduri,
în suflet se scutură roua
şi-n jarul speranţei,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credinţa mi-e una şi cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieţii dar divin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie albastră

Picături de ploaie-albastră
Cad în dansul lor de foc
Pe cupola-n stil baroc,
Gonind pasărea măiastră.

Cu ea pleacă şi misterul,
Clarul lunii a pălit,
Visu-n van s-a prăvălit,
Pe cruce-i Mântuitorul.

Invoc ploaia cea albastră
Trimisă de Dumnezeu,
Să mă ducă-n Elizeu
Cu o floare de ginestră.

Picături să iau în suflet,
Setea să mi-o potolesc,
Eul să mi-l primenesc
Pentru un mâine violet.

Patru bujori îţi dăruiesc
Şi lumânări aprinse
Din vieţile promise
Să mă ridice-n cer crăiesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi din cer

picături mici de ploaie îmi lovesc geamul în linişte,
oh, aceste zile ploioase,
nu mai plâng singură,
cerul, cerul plânge cu mine.

poezie de Irina Rambu din Golul dintre naştere şi moarte
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

am rămas întârziat
într-o gară, de ţară
ceasul se stricase prea devreme
suspinând m-am aşezat lângă mine
răsucind gânduri târzii pe verigheta timpului
cu speranţa că vei păşi către mine
într-o zi, de vară
în faţă niciun tren, nici-o gară
îmi era teamă de întârzieri repetate
ploua încet în mine
picături se scurgeau pe caldarâmul fierbinte
ascultam ţăcănitul pantofilor pe asfaltul gândului
aşteptam trenul, ora, ziua
când vei veni
ştiu, într-o zi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăznesc

Îndrăznesc să sper
Intr-o zi....
Când cerul se sparge,
Si nori risipiţi de furtună
Lasă să vadă
Doar lumina unei stele
Care arde
Doar pentru mine!

E mult.... prea mult,
Ce-mi doresc....
Si atunci deschid ochii
Mă aplec
Spre inima ta
Si o simt mai fierbinte
Decât oricare stea
De pe cer....

Îndrăznesc s-o ating
Si zâmbesc.....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vieţii

Eu aud şoaptele vieţii,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foşnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mişcări unduioase însoţind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoţie înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte şi emoţii
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de cuvinte

Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificaţie comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferenţa,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătăţii
şi sufletul obosit a dezmierda.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nomenclatura unui apus

Surâsuri inutile contemplate,
de-o lacrimă aparentă fabulate,
stângace mă cuprind cu afectivitate.
E oare luna aşa de înverşunată
ori tânără-i întoarcerea cu abilitate
în camera plină de rezonanţe detunate?
Doar iarna-mi vorbeşte
şi-n mine se încredinţează,
îndepărtate momente reclădeşte,
cerul se predă infinitei agonii de amiază.
Printre ramuri roşu-aprins pictez
nerăbdarea serii de la ţărmul neschimbat al poeziei
şi sufletu-mi cu bineţe îl botez
spre imaculata îmbrăţişare a preasfinţiei.
Pe portativul dăltuit,
în Eul ostoit dar mulţumit,
armonia îmi regăsesc,
spre viitor încântată privesc,
o lacrimă de fericire între palme strivesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!

Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!

Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace pe Terra

Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din faţa casei
Şi peste o crizantemă
Răvăşită de vânt...

Oraşul doarme
Ca un prunc nou născut,
După ţipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În faţa covidului.

Păsările cerului
Veghează întunericul nopţii.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniştea ta şi a mea...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!