Nimic nu egaleaza lumina ulitei mele. N-am plecat de aici niciodata. Nicaieri nu sunt mai al meu ca aici, nicaieri nu sunt mai acasa. Si nicaieri nu sunt mai nicaieri.(...)Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau Timpul inapoi: la Gradistea sunt mereu tanar... Si neinchipuit de trist in eternitate.

citat din Fânuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egaleaza lumina ulitei mele. N-am plecat de aici niciodata. Nicaieri nu sunt mai al meu ca aici, nicaieri nu sunt mai acasa. Si nicaieri nu sunt mai nicaieri.(...)Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau Timpul inapoi: la Gradistea sunt mereu tanar... Si neinchipuit de trist in eternitate.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egalează lumina uliţei mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiştea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicaieri nu este ca in alta parte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Remus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb

Sunt singură
În casa mea
Cu gândurile mele
Răzbate soare
Prin perdea
Si mă indeamnă
A pleca...
O cheie răsucesc
În usă
Si mă intreb
Pe care drum
Mi-ar fi mai bine acum
Cand vine
Toamna rece...
Raspunde gandul
Nu pleca.
E casa ta..
Si nicaieri
Nu-ţi va fi bine
Ca in ea...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Suntem doar
tina lui Dumnezeu
suflata
cu duh,
framintata
cu apa si sudoarea lui,
modelata in semnul crucii
pe care o ducem in spate!

Suntem creatia divinului etern,
mai efemeri
ca fericirea,
mai chirciti
ca durerea!

Suntem buni si rai
in acelasi timp,
aici si acolo,
pretutindeni si nicaieri!

Suntem,
fara a fi nimic!

poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

E un zid intre noi,
sunt copaci pan’ la nori.
sunt carari ce nu duc
nicaieri.

Ne privim si nu stim
de suntem amandoi
sub cerul imbibat
de ploi.

Cautam in zadar
sa ne strangem de maini.
Rupem ramuri din gard
si strigam:
mai ramai!

Sunt copaci pan’ la nori,
ne despart si din nou,
ne privim si nu stim
de traim ori murim.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti cea mai curată
fiinţă pe care-o cunosc
mi-ai spus
dinaintea tuturor
mortilor mele
o, si cate morti am trait
in tot atatea vieti
mi-ai spus inca o data
cata iarba am smuls
cu dintii de lapte
cata iarna am dus
pe umerii cruzi
cate cruci am purtat
intr-o singura viata
intamplata sa fie
sens invers al mortilor mele
pe trupul unui arbore
in anul bisect

eşti îngerul meu
mi-ai spus nonşalant
ca şi cum ai fi fumat o ţigară
din mătasea porumbului

si ai plecat spre nicaieri
niciodata

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteore

Aici icoanele nu plâng
aici şi-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,

Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,

Aici fereastra e deschisă
şi drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.

Aici sunt munţi cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald şi bine-n mine
în braţe sunt la Dumnezeu.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Sunt mulţumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.

Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ştergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.

Am un Eminescu,
un Creangă
şi-un Blaga
cu care mai pot vieţui
în "acasa" mea!

Mai am un Dumnezeu
deasupra şi în mine.
Şi-n cuvintele Lui
îmi înţeleg spirtualitatea.

Aici am sufletul
aici am iarba
aici îmi este coloana
aici îmi este infinitul.

Toate astea sunt lângă inimă
în odihnă
şi înţelepciune
cu întreaga dragoste
a vieţii eterne...
Sunt mulţumit, mamăă!

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne salvam prin oameni, si, fireste, ne pierdem tot prin ei. Fiintele pe care le-am cunoscut si care m-au iubit, au fost treptele scarii prin care am devenit ceea ce sunt. Fara ele nu as fi ajuns nicaieri. Deopotriva, fara altele as fi ajuns mai departe, sau, cine stie, in alta parte.

Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeţii
Adăugat de Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele succesului se confundă adeseori cu dalele orgoliului nemăsurat. Inevitabil, ajungând nicaieri şi ţintind nimicul transformat în fata morgana.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

In miezul noptii

Cand miezul noptii in turnul gandurilor bate,
plecandu-si pleoape grele peste gropi adanci,
noi vom ramane in eternitate
la fel de tineri ca si-acum;
insa nu vom intelege, nici atunci,
sensul acelui trecaror cuvant,
ce se rotea-n absurde porunci.
Oare vom fi mereu jertfiti
pe altare... vesnic nicaieri?
Cand am sa mor
apleaca-te pe bratul meu
si lasa-te invins de legea veche
caci noua ne-a fost dat,
in schimbul tuturor neimplinirilor,
norocul de a fi mereu in doi...
De a fi mereu pereche.

poezie de Amalia Stoica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

salcie
ce a uitat sa-si
plece ramurile
foaie goala
purtata de corabia
vantului spre nicaieri
inger ce si-a frant
aripile
si nu mai gaseste
drumul spre vesnicie
depozit de reziduuri
ale viselor
gunoiera sperantelor.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Energia urii n-o să te ducă nicaieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv!

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Gabryella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflectie

Nicaieri o poarta,
Sau un arc ogival
Pe unde sa trec dincolo,
Spre fericire.
Dormi zidule!
Va veni vremea sa te trezesc,
Sa iti spun cu hotarare
Ca nu ma tem de moarte.
Datorita mortii,
Stropul meu de viata
Lumineaza uneori
Pret de o clipa,
Atat de frumos!

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si esti aici...

Esti aici, atat de-aproape
Si sufletul se rupe-n mine,
Acum ziua devine noapte,
Si sunt pustie fara tine

Incerc sa ma obijnuiesc,
Dorul de tine nu ma lasa,
Si simt ca aici nebunesc,
Iadul chemandu-ma acasa

Si ma opun din rasputeri
Nu pot sa uit de tine,
As vrea inca vreo doua veri
Dar vara nu mai vine

Si nici tu nu o sa apari
In calea vietii mele
Dat tu vei fi mereu al meu
Ca luna printre stele.

poezie de Mihaela Dehel (mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ah, trenurile vieţii mele,
Cu urlete taioase, grele,
Cu doruri, sarutari in vant,
Cu lacrimi... fara un cuvant...
Nu prea stiu destinatii clare
Probabil fost-au mult prea rare,
Dar trenul de Tristeti-Placeri
M-a dus departe... Nicaieri...
Si garile s-au razvratit
In asteptari ce m-au zidit
Pe un peron, acolo-n munte
Sa pot calatori... Niciunde...

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

afară plouă şi e vânt
lumina a murit şi timpul a tăcut
eu zac pe un ţărm pustiu
la margine de lume, de speranţă
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu ştiu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine şi în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereţi cu toate
se poate...
nu mă trezesc
de ce să mă trezesc
să văd ce...
gunoiul din jur
privesc în sus, în jos
şi vrei să nu înjur
ura, minciuna pură, ordinară
dansează zgomotos pe stradă
astăzi e în toate
se poate, sigur se poate
mi-e capul greu
genunchi mă dor
de târât prin noroi
mă sprijin de gânduri
de ce să mă ridic
mai bine zac
în eterna şi fascinanta mocirlă
e bine, nu
nu, prietene, aici totul e un mare nimic
ce mai contează
nu vreau nimic
nimic nu zic
doar plâng printre rânduri
sau rătăcesc printre gânduri, se poate...
aici lucruri murdare sunt
le spăl, dar put
banii miros urât
pe ţărm cobor ades
să spăl sufletul meu
pătat de ură şi noroi
din jur, din noi
ce caut eu aici în ăst gunoi
sublim, de soi
caut roza sau psihoza
unui suflet ce a fost
caut un sens fără sens
într-un deplin consens
întreb întruna
câte unul, câte una
desigur fără sens
ce sens au toate
totul e atât de clar şi fără sens
atunci
cine plânge acolo sus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

de ce m-am născut, aici, între voi
din lacrima pământului şi ţipătul vântului
de ce n-am pleca de aici, dintre voi
aici, sunt biet buştean uscat
plutind haotic pe un val ireal
offf, ce trist ideal
să bat la poarta sorţii, să joc, un joc cu morţii
Doamne, de ce m-ai trimis în această lume
aici si lumina e pustie
ascult, ascult, cum plânge timpul
sau curg anotimpuri prin geamul spart
aici, nu-i nimeni
ştii, aici, am devenit şi eu un nimeni

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!