Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...
Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...
Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,
Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...
Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...
Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,
Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...
poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În fața prostului care nu e bun nici de mătură, nici de sapă, să nu-ți deschizi sufletul niciodată!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
* * *
Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aștepta să te doboare
Setea grea și să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieții, moare!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapă, frate, sapă, sapă
Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
și de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele și-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.
Ostenește-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O priveliște de noapte
negrăită te așteaptă.
Zodii sunt și jos subt țară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul veștedelor roze
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș,
Mă plimb abătut și stingher,
Pe străzi, în pustiul oraș.
Să-ntorc timpul ce ni-i vrăjmaș,
Eu încă, din suflet, mai sper,
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș.
Nici frunzele n-au un reper,
Iar vântul, vremelnic ostaș,
Și timpul, perfid temnicer,
Le-alungă-n al iernii sălaș,
Când rozele veștede pier.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale toamnei...
Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.
Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.
Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.
Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.
Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.
Nici dragostea nu-i romanță,
Când se cântă la distanță
Și-i lipsită de roșeață.
poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blasfemia
de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii
-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde
între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul
un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire
mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
"Moartea este originea unei alte vieți."
Montaigne
Cel ce moare cade în viață
Viața privește-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în față
Origine înspre infern ori paradis.
E o despărțire a materiei de viață
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obișnuiește-te cu gândul ce-i în față
Moartea-i un bine când te va lua.
Fieștecare zi a vieții noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îți rămâne pe pământ o vie amintire.
Mulți fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu știe el cât va trăi
Nici nu ști pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârși.
Nici un muritor nu își cunoaște ceasul
Așteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.
Să-ți fie moartea pe măsura vieții tale
Atâta doar pe lumea asta să dorești
Căci nu-ți ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârșești.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recomandări pentru români (anapestic)
Spre-nțelegeri și pace-i îndemn,
Dacă vor să nu cadă în groapă,
Căci ajunși azi la SAPĂ DE LEMN,
Vezi cum mulți, între ei, SE TOT SAPĂ!
epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai gândit îndeajuns și te-ai hotărât să faci ceva? Din acest moment nu-ți mai pasă nici de lume și nici de ce crede or zice ea. Căci dacă vezi că pornești strâmb, de ce nu te oprești de la început? Dar dacă te știi pe calea dreaptă, cine te mai poate împiedica?
citat celebru din Epictet
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu fii cinic nicicând, nici măcar unul moderat. Niciodată să nu ajuți o persoană batjocoritoare, nici când o fi la sapă de lemn.
citat din Vachel Lindsay
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multiple
când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
și chiar de mă veți socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac
și când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
și chiar de mă veți socoți nătîng
am să respect surâsul vostru hâd
iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi și nici oftă
să nu mai imputați și altceva
nătîngului nebun nebun de tot...
poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În reluare
La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea și piciorul:
Și când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poezie...
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Doină n-ar fi,
Nici Surâs de copii,
Nici Flori, nici Câmpii,
Nici Soare pe zare,
Nici Marea cea Mare.
Am fi mai săraci -
De sorți lepădați,
Am fi robi pe veci,
Am fi lespezi reci,
Tăcute fântâne
Cu ape bătrâne,
Munți încărunțiți
Și Sori nenuntiți.
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Oameni n-ar fi,
Nici Vise pădure,
Nici Șoaptă, Vorbire,
Nici Glas de vioară,
Nici Dorul de țară.
Am fi toți orfani -
Cerșetori fără ani,
Am fi-n lanțuri uitați,
Am fi crinii pătați
Cu sânge jertfit
Și vis jefuit,
Ceruri seci, făr' de vânt
Lacrimi, făr' de cuvânt.
Dacă poezie n-ar fi,
Nici Moarte n-ar fi,
Nici îndrăgostiți,
Nici amurguri fierbinți,
Nici zori mai albaștri,
Nici zboruri spre aștri.
Dar, Poezie există -
De-i veselă, tristă,
De Poeți subjugată,
De doruri călcată,
În inimi curate-I
Senin și Dreptate!
poezie de Gheorghe A. Stroia (1 martie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Femeia mea frumoasă ca scriptura]
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu vine
și mi-e a moarte
am destule răni pe suflet
prin care să intre
și să-l spele de flăcări
pe dinăuntru
dar moartea vine nu vine
se teme de îngerul
care-mi sapă în inimă
vrând să scoată
cu rădăcini cu tot
arborele de sânge.
poezie de Dumitru Istrate Rușețeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalogul epigramistului: 2. Să nu-ți faci chip cioplit
Cum nici maestrul Cincinat
"Statui" nu prea a ridicat,
Urmașii săi în poantă fină
Le sapă de la rădăcină.
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!