În sublima desfătare

În sublima desfătare zămislită din senin,
Trup de sânge şi de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma şi aroma de divin,
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.

Mă adormi în pat de rouă şi în fânul doar cosit,
Fierbi răcoarea boreală din altarul risipit,
Străluceşti ca diamantul lunii pline-n asfinţit,
Fir de iarbă, dor nebun, vis de perlă lustruit.

Cânţi din bucium pe coline istovind mărgăritare,
Fugi în stele căzătoare şi în visele polare,
Bei din apa ne-ncepută a candidelor fecioare,
Mă săruţi pierind în valuri, în sublima desfătare...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Şi rai divin din dulcea vară.

Buchet de stele-ai adunat
Şi le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.

Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.

Din colţul lunii ai cioplit
Argint să-mi făureşti cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieţii dimpreună.

Din struguri copţi ai împletit
Şirag de mândre nestemate,
La gâtul meu le-ai rânduit
Cu mâinile-ţi prea talentate.

Nimic din toate câte-au fost
Şi câte, Doamne, or să fie,
Iubind pe lume ai un rost
Ţinând aprinsă torţa vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti...

Îmi eşti... suflet- dor - durere - trup
Şi frumuseţea- ntregului pământ,
Din tine, floarea pasiunii, rup
Şi-n căuşul palmei, iubire frământ!

Îmi eşti... hrana depărtării mute
Din roua dimineţii, îmi dai să beau,
Prin clipe de anotimpuri- punte,
Iubire - dor - dorinţa, cu inima le vreau!

Îmi eşti... ploaie- vânt- furtună- nori
Din adâncul mării de valuri cutremurat
Şi lacrima arzând a ochilor lumină
Pe altarul iubirii m-am consternat!

Îmi eşti... iubire- soare dintre munţi,
Balsam pe suflet - mângâiere
Şi depărtarea Lirei pe care-mi cânţi,
Mă rog să nu sune, doar amăgire!

poezie de Ileana Puşcaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut...

M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Şi-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Şi-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.

M-am născut în dimineaţa zorilor spălate-n rouă,
La sfârşit de cireşar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Şi splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.

M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foşneau dănţuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-şi loc să curgă repede spre-ngusta vale.

M-am născut cu dor de viaţă pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleaşca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind şi vin
Să-îmbrăţişeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primeşte-n ospeţie.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veşnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Aşa aş vrea, să mori de dor
şi-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
şi stau îngenunchiat... Mă-nchin.

Doar să pluteşti la braţ cu mine
aş vrea... Să ştii că sunt suspine
când plouă ultima speranţă
şi cad tot destrămat... O zdreanţă.

Te vreau în braţe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să muşc... Să-ţi fiu iar fiară...

... Sânge s-amesteci printre buze
în şoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...

... Şi când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviţă-n colţ de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalţ ars, sleit în fumuri.

De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ţi dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.

De dor să mori, aşa aş vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălţare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Şi-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.

Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt şi dans de flori,
Ne-nvăluie în ceaţa densă-a lunii
În simfonii, pe-arcuşuri de viori.

Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum şi cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în braţele de jad.

Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujoraţi aruncă fesul,
Muşcând din cozonacii aurii.

Decembrie întroienit coboară
Să şteargă ochii plânşi de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat şi diafan.

Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie şi mister,
Revarsă gerul nopţilor polare
În seara când răsună Leru-i ler.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cerul tău de stele

Îmi plâng, măicuţă, ochii şi gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristeţea de ţărmul unui vis
Şi-n cerul tău de stele să-ţi aminteşti de mine
Aşa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.

Potopul de sudoare pe fruntea nopţii geme
Durerea aţipind-o în udul pernei moi,
Cădelniţa de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind neconteneşte în ropotul de ploi.

Mă-ncorsetează timpul în lanţul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, şi-mi eşti demult niciunde,
Doar chipul să ţi-l mângâi, m-aş bucura nespus!

Stau întrebări la colţuri şi-aşteaptă ostenite:
Ţi-e pâinea caldă, mamă, ţi-e sete ori ţi-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.

E frig în ceruri, mamă, e vară printre stele,
Sunt albi în floare crinii şi-a iunie miros?
Trimit florarii lunii să-ţi semene lalele
Ca semn al mulţumirii, dumnezeiesc prinos!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis

Am prins plânsu-n călimară
Şi am scris cu el, o vară,
Versuri triste şi umbrite
De trăiri neîmplinite.

Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...

Şi din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearşaf, din fâşii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.

Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Aşa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îţi dau banii ca pomană.

Şi-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Şoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-negresc o coală de hârtie?

De ce-negresc o foaie de hârtie,
Cine-mi citeşte slova vlăguită
Şi-un gând zdrobit sub tropot de copită
Pe care-abea în treacăt de-l mai ştie?

Pentru a cui risipă adormită,
Din care-am tot tăiat câte-o felie,
Însingurat mă-nchid în colivie
Ca să aştern uimirea-n trup ivită?

De e doar unul logodit cu rima,
Îi ţes veşmântul meu din fir domnesc,
S-asculte-n scaun argintat sublima

Cântare-n rai, când clopote-aţipesc.
Secunda mea, trudind, se-nalţă prima.
Cu tainele din jur înmuguresc.

sonet de Adrian Munteanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herghelie de fluturi...

mi-ai furat un ciob din suflet
şi l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ţi fiu aproape când departele doare

nu-ţi fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ţi şireată
şi-ascultă văpaia pietrelor încinse

dezleagă din hăţuri iubirea
şi-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în dimineţile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
şi n-o să-ţi înşel aşteptarea

cu ochii-ţi ca şaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea şi fă-o să-ţi fie mireasă...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpesc parfumul ploilor amare

Mă-njunghie o coastă-a unei Eve
În patosul nebun ce-nlănţuiesc
Fiori ce ard în flacăra din seve
Şi-n iureşul iubirii ce-o-ntregesc.

Te caut în urgia negăsirii
Şi-n ţipetele palidei prigori,
Prin venele secate ale firii
Şi-n aburul năvalnicei vâltori.

Mi-i trupul schingiuit de antiteze
Între lumină şi-ntunericul diurn,
A mea privire-ncepe să ofteze
De-amorul sfâşiat şi taciturn.

Un dor incendiat îmi sfredeleşte
A inimii aortă până-n glezne,
O umbră nechemată mă răneşte
În pântecul albastrului din bezne.

Răpesc parfumul ploilor amare
Din cerul cânepiu, pierdut, le sorb,
Vandalizând tempeste constelare,
Străfulgerându-ţi ochii ca un orb.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâi de piatră

Din os de neputinţă şi ochi de leac astmatic
Îmi ţes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriş sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.

Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârşind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.

Îmi pierd în sâmburi miezul şi-l caut printre oase
Ameţitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preşul şters al zilei sunt vremurile roase
Şi date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.

Nu-i timp de-ntors călcâiul din şaua neuitării
Şi nici de ligamente de înnodat absurd,
Aştept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci cu râset tandru

Prin porţi de cer deschise coboară-n şoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-şi prind cununa
Îşi spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece şirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvăşite înnobilează cântul,
Prin nelumeşti chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigaţi din depărtări,
Vrăjiţi, îndrăgostesc de glasul lor şăgalnic
Şi-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă îşi risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor pluteşte mirabil fericirea,
Altiţe curg pe ape... băieţii plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sirenei

Când sub luciul lunei apa e mai albă ca zăpada
Urmărim corăbii grele sau triremele subţiri
Nopţi întregi... şi marinarii ne cred poate năluciri,
Lopătarii fără suflet din Sidon sau din Hellada.

Nu aud cântarea noastră dureroasă cum învie,
Nu văd trupul nostru fraged mângâiat din val în val,
Pentru dânşii el e spumă sau spinare de narval,
Căci nu ştie azi vâslaşul marea toată că e vie.

Dar tu care stai pe proră, pe trirema triumfală,
Tu, ce cânţi şi chemi trecutul peste vremuri domnitor
Glasul tău prin zări se-afundă ca un bucium sunător
Din ecouri în ecouri sub tăcerea siderală.

Şi sirena ce ascunde o femeie şi o zeie într-un trup
Cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,
Goală va ieşi din valuri, din al mării larg vestmânt
Ca femeia de frumoasă şi eternă ca o zeie.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost purtată de îngeri

Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creaţie divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viaţa a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulţumeşti!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forţat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Şi adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pat

În pat e raiul, se-nţelege,
Furtuni, metafore, risipe,
Pe care nu le poţi culege
Fără acordul unei clipe.

În pat, fiorul este zâmbet,
Dezmăţ febril şi desfătare,
Vinul tăcerilor din umblet
Şi ochii... ca o provocare.

În pat, pui visele pe pernă
Şi trupuri ce empatizează
Cu viaţa, care nu-i eternă,
Ca şi amanta ce trădează.

În pat se împlinesc destine,
Dispar regate, se-ntregesc
Şi-un foc albastru, întreţine
Plăceri... ce nu se definesc.

În pat poţi îngropa speranţe,
Confuzii, spaime sau femei,
Care-şi doresc... mezalianţe,
Un cec, un card sau zece lei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie

O poezie e un cânt al iubirii
Un vis, o speranţă, un dor
O taină a desăvârşirii
Talentului de creator.

O poezie e lacrimă-n cer
E rugăciune şi sfântă chemare
Prin lume un vechi mesager
Miracol şi rază de soare.

O poezie e serviciu divin
Un necontenit legământ
E liturghie şi stih şi suspin
Adus din înalt pe pământ.

O poezie e-o uşă spre Rai
Magie, mister, gingăşie
Binecuvântat, dulce grai,
Legendă şi duioşie.

O poezie e filă de viaţă
În suflet o desfătare
O lecţie care se-nvaţă
Minune şi încântare.

O poezie e vioară din aur
Un sonet, un palid mister
O formă suavă-ntr-un abur
Putere ascunsă-n eter.

Lumini în vremuri cumplite,
Scânteieri, dar şi fantezie
Emoţii ascunse-n cuvinte
Toate astea-s o poezie.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din vis

Un cântec ambiental în surdină îmi pune ţiglele pe acasă,
nu ştiu altceva decât să-mi caut liniştea interioară
clipele se scurg cu aerul unor necesităţi
ce vin din afara mea.

Noaptea m-a prins cu visele libere de păcate
şi mă trezesc uneori din somnul aşteptat,
m-am îndrăgostit de femeia din vis
şi simt urmele părerii de rău
cum se şterg.

Dimineaţa a sosit pe nepregătite luminoasă
cu iubiri de rouă pe faţă,
curcubeul bătrân respiră în apa râului
culori furate din cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Ard ascunse răni în soare,
Vremea varsă nesfârşitul,
Pier în val vieţi şi hotare,
Doare-n rădăcini sărutul.

Toarnă focul dor sălbatic
Peste guri fierte de fiare,
Şi pedepsele pe coapse
Unduiesc argint în mare.

Ţese vara ziduri mute,
Vraja sânilor s-ascundă,
În miresme flori iubite
Încolţesc dureri în undă.

Mere verzi cresc în văzduh,
Seva norilor sorb ape,
Nurii cresc pe trup de duh
Cu iluzii să m-adape.

Curge seva-n sânge verde,
Din înalt, buimac descânt,
Iar în trup de fum se pierde
Suflet de baladă-înfrânt.

În adânc îmi bântui lerul,
Decolteu de stele-n noapte,
Pe cărări întinde cerul
Ochii visele uitate.

Paşi-mi cad în oase grele
Cu păcatele-n amoruri,
Sentimente urcă-n stele,
Aburi ce îmi fac favoruri.

În al veacurilor cuie
Naşte-‘naltul din izvoare,
Tu în pori, melancolie,
Ai morminte cu zăvoare.

poezie de Aurel Petre (21 iunie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!