Creator

după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se aşază în gând
învaţă cuvintele să valseze
până îşi corectează erorile nu lasă loc la îndoieli
si ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi pe om în creator
în schimbul unei himere în aşteptare
şi gândul cu care Tu îi umpli mintea devine
zâmbet pe buze înflorit
sau un ţipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge cursă
din degetul arătător cu care leagă veşnicia
de durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
şi nu-l găseşte nicăieri
decât în paradisul Cuvântului Tău blând

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creator

după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se aşază în gând
să înveţe
cuvintele să valseze
până îşi corectează erorile
să nu lase loc la-ndoieli
şi atunci ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi
pe om în creator
în schimbul unei himere în aşteptare
şi gândul cu care Tu îi umpli mintea
devine zâmbet pe buze înflorit
sau un ţipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge curgând
din degetul arătător de care se leagă veşnicia
în timp ce tonul modelează fiecare cuvânt
în durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
şi nu-l găseşte nicăieri
decât în paradisul blând al Cuvântului Tău
răspândind în toamnă parfum de tufănele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pur

dimineaţă cu căldură dulceagă
face caii să meargă la trap
nefericiţii propovăduiesc fericirea şi
nimeni nu-i arde pe rug
bătrânii îşi susţin cu mâna bărbia
aşază între ei şi lume
amintiri care nicăieri nu mai fug
un gând pur se hrăneşte din sine
nu târăşte nicio amăgire
se îndârjeşte o cale urmează
până un adevăr e înţeles cu inima
şi nicio statuie nu mai sângerează

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Ce ai face dacă ai avea puterea?
Ai dărâma un munte
ca să construieşti?
Sau ai urca pe punte
să călătoreşti?

Ce ai face dacă ai avea răbdare?
Ai aştepta ca din senin,
să se-împlinească-al tău destin?
Sau ai munci să-l împlineşti
şi ferice să trăieşti?

Ce ai face dacă timpul s-ar opri în loc?
Ai reinventa Universul
ca să redai timpului mersul?
Sau ai redeschide Olimpul
ca să dăinuiască timpul?

Sunt întrebări, la care,
răspunsul e în aşteptare.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi

cum să ne facă să simţim opera Sa
şi forţa degetului arătător ce nu lasă
să se prăbuşească peste noi veacul

cuvintele devin neputincioase
toate aproximaţii
ce încearcă să spargă ziduri în bolboroseli

doar tu
cel ce ştii ce este iubirea de El
vei face să fie
zilele înflorite în mângâieri
mintea aprinsă în mănunchi de lumină
neputinţele limpezimi
pentru a fi cum ai vrea să fii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Cum arată Dumnezeu? Are el o imagine? Aparţine el vreunei religii? A. M: Dacă tu ca şi alţi 99% din căutători, cauţi o imagine de sfinţenie, cum vei putea vedea că nu eu, ci chiar tu eşti Realitatea ultimă, Sinele sau Dumnezeu? Mintea crede cu putere că Dumnezeu, Sinele este undeva cândva, în aşa fel încât tu în veci să nu te poţi scălda pe deplin, chiar Aici, chiar Acum, în El. Mintea e înnebunită după smintita şi nu smerita dualitate; "tu, piosul credincios şi Dumnezeu judecătorul din ceruri". Dar atâta timp cât "tu exişti", Dumnezeu nu va avea loc de CREDINŢA ta în el. Renunţă, aşadar, la orice imagine sau gând despre Dumnezeu, şi acum vezi ce rămâne complet neîntinat de gând? Când nu o să mai încerci să-L găseşti pe Dumnezeu, cu separarea numita "credinţa sau gândul meu care vrea să-L descopere pe Dumnezeu", atunci Dumnezeu va lua pe deplin locul "eu"-lui tău. Aruncă chiar acum în aer nu doar orice imagine, ci mintea însăşi şi această Libertate sau Realitate Ultimă, lipsită de orice imagine de sfinţenie te va îmbrăţişa pe deplin. Tu eşti aceiaşi libertate pe care o sunt şi eu! Dumnezeu sau Libertatea este liber nu doar de orice religie, ci însăşi de curgerea timpului, însă absolut toate religiile se închină timpului şi deci sunt trecătoare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine ştiut,
Îl înalţ dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Şi din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ şi ere.

poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, ce va înţelege căutătorul, care este Adevărul ce NU poate fi ţinut prizonier în carapacea, închisoarea cuvintelor? Adevăr care fireşte nu poate fi decât infinit si indescriptibil şi fireşte liber de închisoarea cuvintelor a conceptelor? Oamenii aceştia gen Laurenţiu sau Cosmin tot mai caută Adevărul în ce au spus diferite fiinţe realizate şi tocmai de aceea încă nu l-au găsit, dacă doar pentru o secundă l-ar fi căutat în propria lor inimă ar fi realizat că ei sunt Adevărul, că Adevărul e chiar aici, chiar Acum, veşnic fresh, liber de cuvintele oricui şi fiind infinit liber de orice descriere. Adevărul e atât de simplu încât nici un gând sau minte nu-l poate prinde sau descrie! Nu poate fi monopolul unei religii darmite unei tehnici. Nu există nici o cale pentru adevăr pentru că adevărul este veşnic Aici! "A-FI" neasociat cu gândul este simplitatea sau inima libertăţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica durată

un oftat
un ţipăt
un adevăr
înfioară piatra
nu o ucide
o streaşină de ceară
picură sânge
nu plânge

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimedică

străină de impactul efectelor
pasărea
îşi leagă aripile cu lanţ de o inimă omenească
într-o lecţie de zbor îi trage în afară corpul
din adâncuri de ape tulburi
pavate cu pulberi de pe coifuri şi feţe de învingători
rămâne amprenta
unei statui de zeu al bucuriei
mai căutând încă fericirea pământească
în acele clipe ce strâng
tot posibilul

neostenit să-l reînvie
în ultimă instanţă e luat la întrebări
actul final un amănunt ţâşnit
din simţire
sau din întrebare
sau din sminteală
sau din naivitate
în febrile clipe de căutări în murire
a celor câţiva stropi de nemurire reală
trăire cerească pe pământ

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la capătul unei fraze

ochi veniţi din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă şi priveşte
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
şi dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul ştiut doar de ele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt, aceste gânduri activează anumite sentimente, sentimentele emană vibraţii, iar vibraţiile atrag alte vibraţii asemănătoare, prin procesul de rezonanţă. Bineînţeles că aceasta este doar o imagine de ansamblu a procesului de atracţie a experienţelor. Însă, dincolo de acest proces, până la acest proces, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. Odată ce omul înţelege că atrage, poate deveni conştient de faptul că el nu este gândurile sale. De fapt, chiar expresia "gândurile mele" reflectă o separare evidentă între om şi gând. "Gândul meu" - deodată sunt două părţi: "gândul" şi "eu". Aşadar, cine eşti tu? "Gândul" sau "tu"? Gândul sau cel care gândeşte? Gândul sau gânditorul? De fapt, nu eşti nici gândul, nici gânditorul, căci tu eşti Prezenţa din spatele procesului mental, care poate observa procesul, fără a se implica în el. Omul nu este mintea sa. Omul are o minte care gândeşte gândurile aflate pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi care călătoresc în acelaşi sens.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţa secretă

Dormeai şi
M-am apropiat de tine.
Îngerul tău păzitor
Şi-a dus degetul arătător
La buze.
Degetul său şi buzele sale
Au alcătuit o cruce,
La care m-am închinat
Şi am plecat
Pe furiş.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te teme de trecut

Nu te teme de trecut.
Este urât,
dar este al nostru,
nu rămâne legat de minciunile
cu care ai fost hrănit încă din copilărie.
Învaţă istoria de la neamul tău.
Găseşte adevărul
pentru a-ţi feri sufletul din calea răului.
Învaţă Coranul.
Învaţă Biblia.
Descoperă rostul vieţii şi al religiei.
Nu te teme de trecut.
Este dureros,
Dar este real.
A fost vărsat sânge şi oamenii au murit,
dar iubirea şi solidaritatea au supravieţuit.
Învaţă limba strămoşilor tăi.
Reconectează-te la pământul din care te-ai ivit.
Regăseşte cunoaşterea
care ne-a fost furată.
Nu te teme de trecut.
Îmbrăţişează-l.
Lasă-l să-ţi arate înţelepciunea rasei tale.
Însuşeşte-i lecţiile şi trăieşte după ele.
Fii stăpânul identităţii care ţi-a fost ştearsă.
Nu te teme de trecut.
Nu-l urî.
Nu te teme de trecut,
învaţă despre el.
Lasă-l să te înveţe.
lasă-l să te educe,
lasă-l să-ţi aducă aminte cine eşti.

poezie de Zuhura Seng'enge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiţii şi de posibilităţi bazat înainte de toate pe o experienţă pur muzicală a timpului – acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcţională. Oricine ştie că timpul se scurge în mod variabil, în funcţie de dispoziţia intimă a subiectului şi de evenimentele care-i afectează conştiinţa. Aşteptarea, plictiseala, neliniştea, plăcerea şi durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viaţa noastră, şi care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variaţii ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzaţia finală, conştientă sau nu, a timpului real – a timpului ontologic. Ceea ce defineşte caracterul specific al noţiunii muzicale de timp este faptul că această noţiune se naşte şi se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabileşte o anumită relaţie, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, şi mijloacele materiale şi tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.

Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiul de foc

O teamă absurdă m-apasă
şi sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.

Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămaşă, la piept,
căci mintea mă-ndeamnă s-accept
că rana ce-o am e-o fântână

din care îmi picură sânge
pe care nu pot să-l opresc.
Scot mâna uşor şi-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge

la gândul că mintea mă minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,

l-a pus, într-o joacă de zeu,
în pieptul de-un timp dezvelit
pe-un suflet puţin amorţit,
la râul de sânge, un cheu

la care, plutind nevăzută,
iubirea, venind ca un vis,
pe-un drum sinuos, dar precis,
să intre, uşor, neştiută.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul e atât de prost încât se poate lăuda şi mândri cu cel mai mare duşman al lui; propria-i minte. Culmea culmilor e că învăţăm fiecare nouă generaţie acest duşman care ne învaţă din moşi strămoşi separarea şi cumplita suferinţă. Îi învăţăm pe copii acest rahat ca să îi schilodim şi pe ei, în loc să învăţăm de la ei Prezenţa, contemplarea infinită nelimitată de frica numită gând. Dacă am realiza măcar în germene ceea ce spune Isus: "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unor prunci nu veţi putea intra în împărăţia cerurilor!" am realiza că tot ceea ce îi învăţăm pe copii prin aşa-zisa "educaţie" este diavolul, sau separarea în loc să reînvăţăm de la ei veşnica noastră unitate de "A-Fi" dinainte de "A-şti". Un prunc nu a învăţat gândul, când învaţă gândul este sclavul suferinţei ce rezultă din separare pe viaţă. Gândul, frica, iadul sau separarea sunt una.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dumnezeu se găseşte Adevăr, Înţelepciune, Libertate, Iubire, iar El din toate acestea a clădit omul, şi i-a dat anotimpurille; toate la rândul lor au fost date timpului.
Astăzi, libertatea desăvârşită există doar în două lucruri: zborul păsărilor şi gândul omului. Două ingrediente de bază care au călit visul - această fluiditate a gândurilor care se prelungesc cu alte gânduri până la obţinerea unei imagini de ansamblu a infinitului.
Este posibil ca din aceste lucruri să fi luat naştere idealismul esenţial.

Camelia Opriţa în Viaţa e un timp numit libertate (Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om)wordpress.com (8 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere, Ai?! Da, chiar aşa, şi ce anume e alegerea decât situaţia în care gândul din stânga numit "eu" îl alege pe dracu de gând din dreapta. numit "viaţa". Ce parodie e asta, pe cine încercăm să prostim? Noi credem că alegem viaţa şi de fapt tot ceea ce poate alege gândul sunt alte gânduri care ca orişice gând doar apare în viaţă, nu are nici o tangenţă cu viaţa. Nu ai observat asta? Mintea a scris mii de cărţi şi a făcut mii de filme despre puterea "alegerii", dar viaţa chiar acelor oameni care vorbesc sau scriu despre asta continuă să fie de rahat. Pentru că ei sunt naivi şi dau crezare nenorocitului de gând în loc să fie viaţa. E tipul acela, Dale Caragiale care a scris şi a ţinut mii de seminarii despre cum să îţi faci prieteni, era unul din cei mai amabili oamenii din SUA dar a murit singur. Pe cine dracu încearcă să prostească gândul? Că viaţa nu se lasă chiar deloc prostită de ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că îşi pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuşi, mobilul care-i lipseşte acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situaţiei este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obţine niciodată un răspuns, cu atât mai puţin o pâine pentru a-şi umple... timpul. Trebuie să recunoaştem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, ştiind că îşi pierde timpul, având noţiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" şi "timp", atenţia lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-şi piardă timpul, dacă nu a reuşit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preţ de o milisecundă, puterea sa de înţelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu ştie să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopţii îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuşi, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini şi pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în şir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte

fluturi zboară în versuri
insomnia mea dansează
doamne cum o să-i ţin minte
da parcă aş păşi într-un vals
în curând soseşte dimineaţa
îi voi întâlni
în grădină de dincolo de cuvinte
au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă
ziua de azi e norocoasă
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului
vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!