Titratul şi manelistul

Tânăr cult, manierat,
Cântă la TV pe note;
Manelistu-nfumurat
cântă-n crâşmă pe bancnote.

epigramă de Constantin Preda din Divertisment de weekend
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ matrimonial

Sunt tânăr, sunt frumos, am banii mei,
Manierat şi cult, plac la femei
Ce mai – un personaj ca de roman,
Defecte? Niţeluş cam mitoman.

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare

Zice-se că-s taciturn,
Dar credeţi-mă ce spun,
Sunt un tip foarte distrat
Când vin de la crâşmă beat.

epigramă de Constantin Preda din Divertisment de weekend
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt suficient de cult ca să nu am cult pentru nimeni.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitor de crâşmă

Sunt poet, de bună samă,
Stau la crâşmă, beau rachiu,
Pritocind o epigramă,
Să n-o uit... pe loc o scriu.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manierat

Se vrea un domn isteţ, manierat,
Purta, de-un timp, la mâna stângă ceas,
Dar l-am văzut cam des făcând curat
Cu dosul mâinii drepte pe la nas.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crâşmă

Mişu, Jony şi Vasile
Beau în crâşmă de trei zile.
Beau şi încă ar mai bea
Minţile... de le-ar avea.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem bancnote pe suport de material plastic

Bani de plastic, daţi pe piaţă,
Au valoare colosală:
Rezistenţi, au altă faţă
Şi ce bine se mai spală!

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Verde, verde, codrul verde,
Tânăr, tânăr, tinerel,
În el iarăşi mai m-aş pierde
Să fiu iarăşi ca şi el!

Eu îmătânesc întruna,
Codrul tot mai tânăr este
Şi-n curând va spune luna
Că am devenit poveste!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica e o dansatoare cu rochia din bancnote false.

definiţie aforistică de Constantin Severin din Zid şi neutrino
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arpagonul apreciază personalităţile istorice doar pe bancnote.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica e o dansatoare cu rochia din bancnote false.

definiţie de Constantin Severin în Zid şi neutrino (1982)
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai suportabil să ai de a face cu oameni prefăcuţi decât cu bancnote false.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor pe note din trecut

Întoarce-te! Singurătatea ta
îşi cântă în tăcere versuri triste
pe note false, grave, fanteziste
şi aşternute pe un portativ
ce nu le mai suportă şi ar vrea
să scape de registrul maladiv.

Întoarce-te şi vei vedea că ai
la îndemână instrumentul care
îţi poate-aduce marea uşurare
şi sunete pe note din trecut,
din vremea când lumină radiai
şi dorul îţi era necunoscut.

Încearcă-l şi împrăştie în vânt
tristeaţea transformată-n bucurie,
pe versuri care vor dori să fie
cuvinte ce spre Soare vor zbura,
fantasme ce se-adună într-un cânt
pe care voi dansa şi eu, cândva.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe la crâşmă

Mă duc acas’ şi-mi bat nevasta
Şi numa una îi mai cer
Să nu mai uite altu, proasta,
Lumina-aprinsă-n frigider.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul generozităţii

De aş avea vreo zece buzunare,
Ticsite cu bancnote de o sută,
Eventual o sumă în valută,
Mi-aş pune bunătatea la-ncercare.

Aş merge pe o cale cunoscută,
Dar, stăpânit de calm şi de răbdare,
De aş avea vreo zece buzunare,
Ticsite cu bancnote de o sută.

Şi întâlnindu-i pe aceia care
Fac din necinste veşnica dispută,
Le-aş oferi bancnote la derută,
În schimbul unui gest de remuşcare.
De aş avea vreo zece buzunare?

rondel de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note strunite -
sub teiul înflorit
cântă o chitară.

haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreaţa anonimă

Cine cântă la fereastra cu perdelele-nflorate,
Că nu-i cântec de femeie
Şi nici cântec de vioară?...
Cine-aruncă pe fereastră note vagi,
Desperecheate,
Dintr-o veche melodie,
Care urcă
Şi coboară
Ca o lentă agonie
Pe diezi de serpentine
Şi bemoli de mici confeti?...
Cine?...
Cineva cântă!
Dar cine
Cântă parcă pentru mine?...
Cine cântă nu se ştie!...
Poate-i toamna, ce-ntârzie,
Ca bolnavii de ftizie,
Pe aleile pătate de rugină
Şi noroi...
Şi pe prima indecenţă a castanilor eroi -
Invalizi, aproape goi!...
În odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate,
Nu e nimeni!...
Şi-n odaie cântă, totuşi, cineva!...
Doamne!...
Cine cântă-aşa?
Cine-mperechează-n noapte
Note vagi, desperecheate?...
Cine-mi luminează calea
Şi m-aduce până-aci?...
Cine-mi schimbă noaptea-n zi?...
Cine cântă?...
Cine-o fi?...
A tăcut!...
Un glas ce tace este-o "Pasăre albastră"
Care-ţi zboară pe fereastră...
A tăcut!...
Dar la fereastra cu perdelele-nflorate
Nevăzuta cântăreaţă anonimă
Când ieşi dintre culise, să-şi arate
Ca la teatru-n faţa rampei
Chipul vechi
Şi rochia nouă,
Iată că-ncepu să plouă!...
Plouă...
Plouă!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultură

Mi-a spus un tânăr foarte cult
Că Shakespeare e fumat de mult
Şi că-l fumează, în prezent,
Din marii filozofi, pe Kent.

epigramă de Corneliu Berbente din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În melancolii
Note umede... cântă
Clape de sticlă

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!