N-aș vrea să plângi
n-aș vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
ți-aș prinde lacrimile-n pumni
și le-aș păstra în loc cu taină
la inimă, ascunse-n sân
și nu ți-aș spune niciodată
dar ți-aș zâmbi, îmbărbăta,
să-ți șterg încet pată cu pată
tristețea ochilor din noaptea grea
n-aș vrea să plângi, dar dac-ai plânge,
aș fi mai trist, atât de trist,
că noaptea luna s-ar ascunde
în negura de gropi din cerul nins
și stelele s-ar stinge toate
și-ar fi-ntuneric pe pământ
și ruptele petale moarte
ar înflorii, de plâns, de plâns...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De-ai sta în dreapta mea...
te iubesc și vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig și nor,
să îți șoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor
de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aș răscoli prin flori uscate,
le-aș pune apă și le-aș învia
aș lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
și ți le-aș așeza pe patul moale,
să te îmbeți în dor de al meu dor
n-aș rupe florile să-ți pun în vază,
mă doare dacă viața le-o omor,
ți-aș dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua și în noaptea lor
de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îți port,
ți-aș face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș spune
Ți-aș spune că te...
Dar sunt prea emotiv.
Ți-aș spune că te...
În orice décor întâlnesc.
Ți-aș spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.
Ți-aș spune că te....
În această viață.
Ți-aș spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.
Ți-aș spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.
Ți-aș spune că te...
Dar mi-e teamă că și tu...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul numelui de fată
Ți-aș colinda, iubito, de-ai sta la mine-n sat,
Dacă mi-ar spune cerul cel gri adresa ta,
L-aș face să te ningă, să plec la colindat,
Uitându-mă de tine când nu te pot uita.
Ți-aș colinda, iubito, fără să te găsesc,
N-ar fi măcar o poartă la care să nu bat,
N-ar fi nicio femeie să nu-i spun: te iubesc,
N-aș fi nici eu acela pe care l-ai uitat.
Ți-aș colinda, iubito, dacă te-ai fi născut,
Căci altfel nu am unde colinda să-ți aduc.
Ai fi murit devreme, nu m-ai fi cunoscut;
Măcar la crucea dalbă să-ți cânt să mai apuc!
Ți-aș colinda, iubito, dar poate nici Iisus
Nu s-a născut la vreme, ci prematur fiind,
A nins prin cimitire prea multe semne plus;
E prea târziu să dibui la care să-ți colind!
Ți-aș colinda, iubito. Mi-ai da, dac-ai avea,
Numele tău de fată, să-l scriu pe crucea mea?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, iubita mea,
Eu ți-aș da luna de pe cer,
Însă pe lângă slava ta
Va fi doar un cadou mizer.
Aș face stelele șirag
De pus la gâtul tău divin
Și ți l-aș dărui cu drag,
Deși mă tem că-i prea puțin.
Ți-aș face un veșmânt de flori,
Cu crini frumoși și trandafiri,
Dar fiindcă-s prea îmbătători,
Nu ai putea să mai respiri.
Te-aș duce-n locuri de povești
Pe unde nimeni n-a călcat
Însă n-aș vrea să obosești
De-atâta amar de preumblat.
Ți-aș scrie versuri mii și mii,
Deși întruna mă gândesc
Că poate nu le vei citi
Și n-aș vrea să te plictisesc.
De-aceea cred că e mai bine
Să-ți dau în dar inima mea
S-o ții de-acum mereu la tine
Și să o pui lângă a ta.
poezie de Octavian Cocoș (8 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi dacă?
Ce-ar fi dacă
Ți-aș descânta o ploaie?
Ți-ai răsturna și tu noroiul
În lutul ud
Până s-ar confunda:
Același pământ,
Aceeași formă.
S-ar lustrui păcatele
De vină...
Ce-ar fi dacă
Ți-aș doini o ploaie?
Ți-ai vinde și tu sufletul
În notele calde
Până s-ar cuprinde:
Aceeași nuanță
Același sunet.
S-ar curăța simțirile
De umbră...
Ce-ar fi dacă
Ți-aș turna o ploaie?
Ți-ai umple și tu goluri
Din râurile-n vuiet:
Același ritm
Aceeași cale.
S-ar vindeca privirile
De sensuri...
Ce-ar fi dacă
Ți-aș croi o ploaie?
Ți-ai strâmta și tu vorbele
În hainele ude:
Același vis,
Aceleași ecouri.
S-ar strâmtora cuvintele
De temeri...
Ce-ar fi dacă
Ți-aș iubi o ploaie?...
poezie de Gabriela Chișcari (12 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Ți-aș spune
Ți-aș spune...
Mi-aș lega curaj proaspăt
De suflet și buze,
Atunci când cântă;
Le-aș fenta ușor
Pentru că nu știu să audă
Când simt...
Ți-aș spune...
Mi-aș prinde picioarele-n elastic
Din pas în pas
Să meargă...
Pentru că singure
Nu pot să ardă distanțe
Când vin...
Ți-aș spune...
Mi-aș vărsa în ochiul drept
Un strop de atropină
Să stingă din focul privirii
Cu-o urmă de ceață
Pentru că ochiul nu iartă
Când vede...
Ți-aș spune...
Mi-aș vinde din minus pe plusuri
Ca-n vechile trocuri,
Ca 1 + 1 să uite
De logica minții deșarte
Pentru că 1+1 e UNU
Când poate...
poezie de Gabriela Chișcari (23 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
dacă aș fi un om curajos
ți-aș mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aș fi un dandy
ți-aș trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aș fi respectabil
ți-aș spune că e prea devreme
dacă n-aș avea inimă
ți-aș da de înțeles că e prea târziu
dar sunt un poet ușor nevrotic
și de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarța unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu știi
că există
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea puterea
Dacă aș avea puterea
Domnului de sus din cer
Ți-aș da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.
Ți-aș da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ți-aș trimite bucurie
În al tău orșice gând.
Dacă aș avea puterea
Celui care ne-a creat
Ți-aș pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.
Sărutându-ți umbra ștearsă
De pe fiecare floare
Ți-aș îmbrățișa privirea
Și-aș face-o nemuritoare.
Dacă aș avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ți-aș da ție frumusețea
Florilor din luna Mai.
Venerându-ți astfel chipul
Te-aș păzi de orice rău
Mi-aș vinde și nemurirea
Unicului Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie existențială
ți-aș cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
și-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ți-aș cere iertare că nu știu să-ți scutur
tristețea din pleoapă, povara din gând
și cerul când mi-l aduci mai aproape
ți-aș cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe și doare,
că n-am răsărituri destule să-ți dau
și că-s risipită, ți-aș cere iertare.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de multe
Ți-aș spune-o mie de povești
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
Să îți explic ce simt, ce-mi ești
Și-atunci mai povestesc cu vântul
Ți-aș tot șopti, noaptea, în taină,
Povești de-amor, iar din săruturi
Ți-aș îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.
Ți-aș spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ți plac ție
Din alte guri vin, chiar de mint.
Atât de multe ți-aș fi spus
Și-n șoaptă te-aș fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.
Și din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu știu ce, altundeva...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de maci
Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.
Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.
Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?
Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.
Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Și cu surâsul stelei ți-aș reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar șterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi
De-ai fi tu pasăre, eu ți-aș fi zbor,
Din cale-ți, aș alunga orice nor,
Nedespărțiți și ne-ntinați de lume,
Am duce-o viață pură, fără nume.
Dac-ai fi soare, m-aș așterne cer,
Să strălucești, ca unic giuvaer,
M-aș bucura de tine-o veșnicie,
Să-mi dărui măreția-ți numai mie!
De-ai fi ocean, eu țărm aș vrea să-ți fiu,
Ca veșnic lângă mine să te știu;
Tu mi-ai cânta, cu valuri și sirene,
Ți-aș fi ecou, pân' la sfârșit de vreme!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Și-nserarea, eu te-aș vrea
Și-nceputul și sfârșitul!
Ca să ai unde să stai
Tu, zeiță de mi-ai fi,
Ți-aș crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.
Pentru tine-aș face-un templu
Și altarul de credință,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiță!
Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi ești
Doar a mea, să-ți fiu stâpânul
Nopților nepământești.
Să îți pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.
Să îți fac un pat de flori
Iar din brațu-mi să-ți fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeița mea eternă!
Să-ți fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Și zeița mea în veci!
02.06.2020
poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș fi
De-aș fi soare ți-aș atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ți-aș topi pe gene sau ți-aș împleti-o-n pleată,
De-aș fi luna de pe cer, te-aș pupa noaptea cu raza
Și-n deșertu-ntins și aspru ți-aș fi-n însetare oaza
De verdeață, de răcoare, de popas și alinare
Și ți-aș săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aș fi cer ți-aș plânge-n pleoape ploile de neputință
Și ți-aș inunda cu lacrimi fiecare por din ființă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună și nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viață trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, și lut, și tină
Sunt mirarea mea că ești, zborul meu către lumină.
De-aș fi stea pe bolta lumii te-aș chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeți în reverie.
Și de-aș fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aș una din culori să ți-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care știu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine și... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciți cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Știe Dumnezeu, înaltul...
poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș spune
În zori, ți-aș spune "bună dimineața"
Și ți-aș aduce roua de pe flori,
Prin iarba rece, aș căuta speranța,
Pierdută-n crud, de mii de ori.
Nisipul din clepsidră, se strecoară
Și-n liniștea ce doare, timpul trece,
Amplificat de orologiul ce-l măsoară
Și de cadranul înnegrit, de plumbul rece
Când luna se înalță-ncet pe cer,
Aș vrea să mă strâng lângă tine,
Dar ești o vrajă, un mister,
Ești astrul, care răsare și apune.
Și-aș vrea să-ți spun "noapte bună",
Pe brațul tău s-adorm aș vrea,
Să mă-nvelești cu razele de lună
Și timpu-n loc, doar pantru noi să stea.
Zorii răsar, și iar, și iar
Oare azi-noapte, pe tine te-am visat?
Și dacă da, a fost un vis hoinar,
Un vis, pe care, poate, l-am uitat.
poezie de Margareta Merlușcă (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai vrea
Ți-aș da sufletul din mine
De-ai vrea,
Să faci din el viori și strune,
De-ai putea...
Ți-aș da și viață, și iubire,
De-ai vrea,
Speranță, vise, fericire,
Să faci din ele nemarginire,
De-ai putea...
Ți-aș da dorul de tine
De-ai vrea,
Să faci din el un cântec
Să-mi aline dragostea
De-ai putea...
rondel de Elena Vlădescu (26 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul lunii de săpun
Iubita mea, te port pe brațe
atât de lin și-atât de greu!
de-mi seacă mușchii-n antebrațe
Iar tu ești, toată,-n dorul meu.
Ai ochii-nchiși, plutești pe unde,
visezi la luna de pe cer,
ți-aș zice: "Ia-o!", dar... de unde?
- că-n noaptea asta-s cavaler -.
Iubito, n-am, că de-aș avea,
ți-aș da-o ție, la pachet,
cu steagu'-american pe ea
și paișpe versuri de sonet.
Iubita mea,-n final, îți spun:
-N-am luni, dar marți, nu ți-aș fi bun?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Ades îmi pare cum că cerul
A fost și el cândva rănit,
Și astfel plânge cu durere,
A plâns demult, a plâns sleit.
Fărădelegea omenirii
Rănise mult, rănise greu,
Până și huma și țărâna
Pe care stă piciorul tău.
Dar astăzi fapta nu se-ndreaptă
Spre adevăr și gândul bun,
Și-astfel se stinge omenirea
În jocu-i mizer și nebun.
Dispar moravuri, idealuri,
Se lasă 'ncet o umbră grea
Peste gîndirea sănătoasă,
Ce să-nțeleagă nu mai vrea.
Dispar cuvintele de veacuri
Ce adevărul l-au vestit,
Și-astfel de ce n-ar plânge cerul,
Fiind atât de grav rănit?
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge alb, iubita mea...
Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi înghețate, uneori pufoase,
și norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse
e-atât de alb pe jos și împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până și pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii
privesc tăcut spre cerul plini de nori,
și mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ți-aș prinde multe zări,
te-aș îmbrăca în brațe, te-aș reține
ninge și fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, amețitor,
ți-aș face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ți le-aștern în fața ta ca un covor
e-atât de alb și albul fură noaptea,
pe jos albeața caută, surdă pașii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!