* * *
Mâinile-mi sunt reci
sufletul se hrănește prin tine
tăcerea cântă o melodie fără sfârșit
plângând până vine dimineața
Lasă apa să curgă, femeie
golește pietrele
umple-mi plămânii cu focul iubirii
Într-un labirint de sentimente
se așterne un nou început
prin nuanțele zilelor îndepărtate
învelim ecourile
în mantia somnului de dup-amiază..
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Început de primăvară
Sosește primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ștergând tristeți din urmele lăsate.
Ne-a târât iarna prin viscol și noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Sosește primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.
Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcolește-adânc la ceas de moarte,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Bărbați și femei
ape tulburi
miros de sentimente arse
Paracetamol și Codeină
confuzie, milă, scârbă
toate inundate de-o vinovăție cețoasă
deasupra iubirii zeului suprem
degetele lui sunt în potirul cu fapte bune
ca să-mpărtășească brazii ce mor
Nici un sunet nu umple camera
ecourile trec dincolo de ziduri
până când se sting în eter
iartă-mi nesăbuința, femeie
ascultă-mi neputința
sunt prea tânăr ca să-mi devin...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscolitorul dor
Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.
Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.
Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.
Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.
Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește-mă cum te iubesc și eu.
poezie de Camelia Boț (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Misiune
Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârșit, rotocoale ma înconjoară.
Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând și liniștit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ți-am greșit?
Ești isteț și ții la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, să ne sperii din nimic!?
Să te arăți după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiți că noi trăim și prin ploaia care vine!
Și prin frigul ce se arată vrând să pară fioros!
Tu nu știi că toamna este anotimpul meu frumos?
Lasă-ți mantia să aștearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzișuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veștezi să-ți ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertarea
Ți -am auzit inima cântă
Cântă cu stropii de ploaie
Credință în muzică caută
Focul iubirii arde ca o văpaie
Flăcări ard din neputință
La întrebări același răspuns
Caută iubirea în a ta ființă
Privește -n tine fi destins
Sunt lângă tine suflet drag
Picurul ce îți atinge fața
Nu te sfii eu-îs sufletul pribeag
Între noi se -nalță viața
Ursite clipele -s prin cuvinte
Cerul ne-a dat binecuvântarea
Gândurile iubite sunt rîvnite
Picură cerul ne -a dăruit iertarea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Adu-mi iar lumina
În clipele reci
Să simt că ești sânge arzând
Sărută-mi iar mâna
Prin vise când treci
Să-mi fii Luceafărul blând.
Adu-mi iar sărutul
Din nopțile pline
De dor și iubire păgână
Să fim începutul
Zilelor line
Să plângă trecutul de vină.
Adu-mi iar poemul
Să-mi curgă prin tâmple
În nopțile fără de tine
Împlinește blestemul
Și fă-l să se-ntâmple
Să știi că ești parte din mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile
cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?
eu nu mă gândesc la moarte
las viața să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...
stau legat cu rădăcini,
agățat de cer, un clopot,
și mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.
gândule, prin tine zboară
toamne reci și amintiri,
fugi de-acele ispitiri
și fă-mi viața mai ușoară.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de Autograf
Târziu a început
dimineața aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...
Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în orașul construit de tine...
Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...
Târziu acest autograf fără anotimp...
Sfârșit de Autograf...
Devreme am început să te iubesc...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezile iubirii
Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară
Un fluture de vis, în primăvară.
Tăceri și dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...
Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Și se așează ca un gând, pe buze...
Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalț prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise și în început.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna, tăcerea plânge morții
în iarna uscată, roadele revoluției în direct
sunt amare,
Dumnezeu tușește,
frigul face defrișări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morții încleștați în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca și cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un țărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălțat altare
pentru zeii falși
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost și vor veni
singurătatea hrănește eroii,
faldul triumfal al revoluției furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să simți o femeie
Te privesc cu mâinile,
Prin atingeri.
Alunec pe tine încet,
Cu ochii închiși și te caut.
Mângâiere după mângâiere.
Pielea ta fină șoptește,
Iar eu o ascult.
Îmi spune o poveste,
Povestea ta.
Îmi pui un deget pe buze...
Să tac...
Până și respirația mea ți se supune.
Ești altfel... exiști dinspre interior
Înspre exterior și încep să înțeleg
De ce ceilalți sunt orbi, de ce nu te văd.
O femeie se simte, nu se privește.
Nu tu o mângâi pe ea, ci ea se lasă mângâiată de tine.
Abia atunci începi să înțelegi ce simți.
Îi simți sufletul, emoțiile, iubirea.
Abia atunci realizezi că ea te mai naște o dată...
În acele clipe devii, în sfârșit, un bărbat.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de menestrel
îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans știut numai de el
cu iubire nesfârșită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.
nu știu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu știu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăștie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.
în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducții ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.
prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem otrăvit
călătorim prin vremi capricioase
și ne mutăm mereu în altă țară,
mâine suntem în alte sentimente,
decapitând teii lui eminescu,
sau spălând pietrele cu ploi acide,
dacă vine zăpada,
eu lâncezesc în patul pustiu
și mă bucur că a mai trecut o zi.
dimineața mă însoțește
o melancolie sfâșietoare
pentru că toată noaptea te-am visat
alunecând râzând
prin mâinile mele ca o viperă,
dealul acela alb
pe care noi îl suiam în fiecare sâmbătă
acum e rece si nepăstor,
s-a unit cu cerul cenușiu
într-o dulce incleștare,
topindu-se într-un timp de taină.
închiși într-un anotimp indecis,
călătorim prin vremi capricioase,
timp de pâră, plin de scârnave ocări
prădați de sfinți martiri cu moaștele de pigmei.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă Cucul!
Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!
Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!
Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!
Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!
Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!
Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!
poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ce sunt eu pentru tine
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar sunt îngerii cu mine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că ești ce sunt eu pentru tine!
Și iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireș de floare nins.
Să stau îmi vine, ca și flutur,
În părul tău de flori cuprins!
Și iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Și iar mă porți cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, așa!
În tine însăți eu sunt eu
Și stau smerit, cum se cuvine,
Și iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ștergar pe veci, de tine!
Și iar ne naștem din neființă
Și într-un galben labirint
Eu sunt o spadă de voință
Și tu ești scutul de argint!
Și iarăși eu trăiesc prin tine
Ești foc și apă și pământ
Și chiar la Denii simt cum vine
Trimis de tine Duhul Sfânt!
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar vin îngeri de la tine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că sunt: ce ești tu pentru mine!
poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășesc prin tine neauzit de cuvinte
Pășesc prin tine în ceasul târziu
pe la semnul de carte
întârziat în poveste
mi-ai spus atunci
că pădurile ascund taine mari
și comori îngropate adânc
luminează poienile
aprind felinare
în scorburile cuvinelor
devenite tăceri
până te apropii neauzit
de aceea în asfințit
se ridică o flacără
de la rădăcina fiecărui copac
un gând te cuprinde
și fumegă mocnit
îți acoperă ochii cu palmele
umede de tăcerea adormită
în fluturii din altă iarnă
printre frunze vântul
strecoară buimac
o mână rece ca un pumnal
tremură lutul șu crapă
de spaimă
străbătut de neliniști
preumblă un fior prin brădet
profețind iarăși iarna ce vine
printre flăcări în frunze
amorțește un vis
netrăit fără tine
lângă ciutura nopții urlă lupii flămânzi
a rămas doar o stea
să le-astâmpere foamea
sfărmată ca un bulgăre de zăpadă
pe pietrele netede negre
umede reci
pe care mai lunecă ca o idee
partea ce nu mi-ai trimis-o încă
din amintirea ta.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Orasul alb" de Ioan Barb este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa fără cântec
Tu mireasă dragă unde-ți este valsul?
Ochii-ți sunt luceferi rătaciți prin stele,
Sufletul te doare, nu poți tine pasul
Frânt îți este dansul, zbor de rândunele.
Nu simți armonia, freamătul din cântec,
Nu auzi vioara, pentru tine cântă
Inima-i o rană, plânsul tău descântec
Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.
Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,
Jalea curge-n tine clocotind prin vene
Suferința surdă peste tot e-ntinsă,
Plâng până și zeii, ploi nepământene.
Doar pentru o clipă îți dorești să-auzi
Muzica iubirii - cântul pentru voi,
Valsul să nu fie pentru mirii surzi
Ci să fie zborul... pentru amândoi.
poezie de Angelina Nădejde (19 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!