Spaima unui vis
Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
și darul tău de viață l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.
Zadarnic răsucesc în suflet suferința
cu mâinile de carne, de sânge și de duh,
nu știu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ștergar de glorie să-și facă pocăința!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Suferința in lumină
Suferința unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanțe gri, strălucirea inimii
Și se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaște dreapta împărăție..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.
Se propaga asemeni liniștii divine
Și intr-un cântec de festivitate
Se linisteste și se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire și o lumină vie.
Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respirații,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
și credința mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină și de mii de culori întrepătrunse.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu redivivus
Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întotdeauna
întotdeauna
voi spune despre mine lucruri
pe care tu le vei crede
când eu nu le-am mai crezut
întotdeauna voi fi
cu o clipă mai târziu
decât clipa în care sunt
îmi voi lăsa pe rând
în mâinile tale mantiile,
pe care zadarnic mi le fluturi
prin fața ochilor
mai bine caută prin ierburi
urma proaspătă de sânge
smuls din hlamidă,
fuge sălbaticul gol,
chircit de foame și sete.
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
An de nopți
E un an de nopți, un an de când
Mi-apare-n vis aceeași damă,
Cu o furcă-n brâu o văd torcând
Din caier fir ce se destramă.
Dar cine-i acea torcătoare?
E o-ntrebare ce mă-ncurcă...
O fi ea doamna-n negru, care
Și-a preschimbat coasa în furcă?
Iar firul tors din căierele
Ce lasă scamă după scamă
Să fie firul vieții mele
Și să asist cum se destramă?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
Lăcomia să dispară
Dar și vechile imperii,
Liniștea s-ajungă-n țară
Prin Lumina Învierii.
N-o să moștenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veșnică lumină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am deschis o carte de bucate. De mult n-am mai citit ceva așa de bun.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Te voi iubi
Doamne, cât te-am așteptat
Am crezut că n-ai să mai vii
Rugă spre tine eu am înălțat
În inimă mea mereu ai să fii
Când cerul poartă a deschis
Stelei luna toate au dansat
Ai apărut într-o noapte în vis
Iubire în suflet mi-ai semanat
Pe creștet mâna tu mi-ai pus
Cu blândețe tu m-ai îndrumat
De atunci privesc cerul în sus
Ai arătat calea mea de urmat
Multumesc pentru ceea ce va fi
Tu îmi calauzești pașii în viață
Te-am iubit mereu, eu știu, tu știi
M-ai ajutat, tu mi-ai dat speranță
Prin tine pot începe o nouă viață
Voi dărui iubirea mea în fiecare zi
La ani cei târzii eu fac o reverență
Te voi iubi acum și până n-oi mai fi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri
Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Și ghimpi îmi cresc ca o ispită
Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor și ale lor blesteme
Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna și-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în brațe
Mă doare totul și nimic
Mă dor cuvinte-ncrucișate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paște
Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnișul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuși infinitul
Mă doare și acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă știu
O poezie scrijelită
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtunile se torc de constelatii
Furtunile se torc de constelații
Cu firul viu al apei, se țese malul timpului pe rând
Solii, de clipe, pășesc prin revelații
Pământul inimii a încolțit în aripa de gând.
De sunt, nu știu, precum, apostolul din valuri,
Iisus, întinde Mâna, cu liniștire, blând
Și ceartă pasul în marea inimii plângând
În scutul sfântului Său nume lumină și tăceri tresar
curgând
Fiorul meu, simțire, în răstignire, îngenunchind în
rugă
La porți de templu, vrăjmașe-gânduri alungând.
Pe dig de răsărit, cad valuri de furtună
Smerindu-se, se sting
Si cerul, pentru constelații, tună
Din nimb în nimb.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viață plecăm.
Pământul de-l răcorești,
Rugămintea ne-mplinești.
Până-n pământ ne plecăm
Și din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Isus, prima mea lumină
În prima zi a vieții mele
Pe Isus Hristos l-am întâlnit.
M-a îndemnat să nu fac rele,
Cu blândețe multă mi-a zâmbit.
A fost prima mea lumină
Primită de la Dumnezeu.
Am văzut giulgiul, hermină,
Ce-învăluia trupșorul său.
Mi-a deschis drum luminos,
În viață ca să-l urmez.
Să-i fiu ucenic sfios,
La rându-mi să luminez.
M-am apropiat de cruce
Și privind la chipul său,
Am jurat, când mă voi duce,
Să-l port în suflet mereu.
Iar când viața-îmi va fi cruntă,
Să-l am aproape zi de zi.
Să-i urmez credința sfântă,
De a ierta, de a iubi.
Toate-acestea, vă spun sigur,
De la Isus le-am aflat,
În biserică, desigur,
În genunchi când m-am rugat.
De trăim frumos pe lume
Lui Isus îi datorăm.
Cu El avem zile bune,
De la El multe-învățăm.
Ca un bun mântuitor
Mi-a luat din suflet jalea.
Nu vreau să-i rămân dator.
Cu credință-i urmez Calea.
Credința îmi e comoara
Care îmi ține lumina.
Maica Maria, Fecioara
Îmi inflorește grădina.
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cum să-i spun eu inimii că e smintită fiindcă ea crede în ceva ce nu se vede, nu se aude, nu se gustă, nu se pipăie, nu grăiește, nu ține de foame, nici de sete, nu aduce respectul omenirii și nici nu folosește vreo putere asupra ei? Eu iubesc.
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Împărăția Ta
În inim-ascunsă este o-Împărăție
Cum alta nu este, nu poate să fie,
În care fiecare e bun și iubește,
E-un tărâm unde rugăciunea rodește.
Acolo e mereu primăvară, flori,
Acolo e lumină, sunt îngeri, nu-s nori!
În țara aceia durerea, ura dispare
N-ai foame, n-ai sete și n-ai supărare.
În acel loc plin de lumină doresc să ajung,
Dar drumul doare, e greu, este lung.
Merg, merg de-o viață, pe calea cea strâmtă
Dar teama că n-o să ajung mă frământă.
Ca Fata Morgana, în depaărtare
Acum se apropie, acum iar dispare
Hotarul acelei Împărății ideale
La care m-așteptă cu multă răbdare
Întinse și calde mâinile Tale.
poezie de Dorina Stoica
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.
Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.
N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...
Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.
citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
dimineața
are alt gust
merg prin lumină
fără s-o ating
toamna mă-nvăluie
într-o pânză subțire
de frunze și frig
dincolo
o femeie scutură așternutul
și gestul ei simplu
pune ordine în univers
iau această amintire
lăsând după mine
o urmă de melc
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Lumina din suflet (domnului Ion Vanghele)
Mi-e ochiul lacrimă de pace,
Lumina-n suflet s-a ascuns,
Căci imbrăcat la patru ace,
Un crai, o veste mi-a adus.
...............................................
Pornesc sub braț cu darul... Oare
De ce un suflet de copil
Străpunge lumea din prejuru-i?!
E darul meu un elixir...
L-am desfăcut cu nerăbdare
Și iată! -N lumea de copii
Găsesc povești" Basme pestrițe"
Și multe alte bucurii.
Cafea, bomboane, ciocolată
Un vis frumos, un dar divin
Ce-mi îndulcește-amara viață.
Ce crunt și aspru suferim!!!
Dar vezi, tu, bunul meu prieten
Atât de simplu și loial,
Ce-ai cunoscut o altă taină
Prin intermediul virtual,
Mi-i dat și pixuri și caiete...
(Nici din acestea nu aveam)
Să nu se piardă o poetă.
Privind la darul meu, plângeam.
Acum, în semn de mulțumire,
În vers mărunt îți las în dar
Un zâmbet și o poezie
Și un sărut de la distanță,
Cast, sincer, însă... virtual.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Îngerul ei se izbește cu tâmpla de stele,
viața ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Ea își închipuie că trăiește această viață pentru ea
și tot darul pe care l-a primit îl ponegrește.
A batjocorit minunea, și-acum plătește cât nu credea.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Amintirea îi despică ființa cu un fulger de oțel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
și-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.
rugăciune de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină lină
Din piatra de vatră strămoșească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.
Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănați cu dorul.
Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
și vrăji se țes pe lună plină.
Cerul s-a întunecat și plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.
Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiți să vadă un om cu chipul blând.
S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul ușor mângâie pământul,
păstorii înspăimântați se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.
Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbește ca din Scripturi
și-i linișteste cu vorbele blânzi.
Se limpezește către zori izvorul,
turmele sorb din apă creștină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblia
Îți spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Și ție ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎȚI DĂ VIAȚĂ.
Ea îți arată mântuirea
Ea îți ferește rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.
Ea alină suferința
Ea mărește pocăința
E O HRANĂ ZILNICĂ.
Întăriți-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINȚĂ.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșul...
La mine n-a fost Moșul... niciodată
L-am așteptat mereu cu pantofi rupți
Și cremă n-am avut măcar odată,
I-am șters cu lacrimi... dar n-a fost de-ajuns...
L-am implorat să vină să-mi aducă
Măcar o bombonică, ca să știu
Că inimioara mea este curată...
Iubită doar un pic aș vrea să fiu.
Eu l-am rugat pantofi să îmi aducă
I-aș fi păstrat ascunși în lumea mea
Și aș fi mers desculță în toți anii,
Să-i am curați atunci când el ar vrea.
E lumea mea... un univers ce doare,
Și nimeni nu mă vrea în visul lui,
Sunt singurică... doar cu a mea vină,
Că m-am născut..., și sunt a nimănui...
poezie pentru copii de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!