Cui se închină beţivul?

Toamna, când eşti plin cu vin,
Păcătosule butoi,
Numai ţie mă închin,
Căci genunchii mi-i înmoi.

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, Doamne...

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,
Singur şi bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Şi în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălţare,
Iubire, zbor printre petale?

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,
La vreme de seară şi neputinţă
Redobândind propria credinţă
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,
Pritre dimensiuni oarbe înalte
Implorând miez de sănătate
Lacrimi vindecând trup de vânt
Aerul în erezia sufletului arzând...
Mi-e drag să nu fie astăzi eu înfrânt,
Mi-e drag de lume, de lumină, de cuvânt!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula şi paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două şi mai multe
Şi pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ş-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci şi te închini,
Până ieşi din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi-l închin.
Nu-l închin c-aşa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toţi aşa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin,
Iar Moldova-i ţară mare:
Tot butoaie şi pahare!

Deci cât umblu până seară
Ţin căciula subsuoară.
Şi cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ţine-i, Doamne, veşnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculatu-m-am in miezul nopţii

Sculatu-m-am in miezul nopţii, Doamne
Să mai slăvesc o dată numele Tău sfânt.
Să mă închin în faţa dragilor icoane,
Plecând genunchii inimii până la pământ.

Ca să mă rog să îmi mai dai şi mâine
Răbdare, sănătate şi izbândă,
Pe masă bunăstare, vin şi pâine,
Să nu mă dai pentru păcate la osândă!

Căci numai Ţie laudă şi-nchinăciune
Ţi se cuvin în orişicare clipă.
Drept mulţumire, îţi aduc o rugăciune
Cu lacrimi, dintr-o inimă smerită.

poezie de Mariana Bendou din Pierdută şi răscumpărată (2010)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Soţiei mele-ntrega lună
Îi simt din plin repulsia,
Numai o zi, cu mine-i bună:
În care-mi vine pensia!

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între amici

Văzându-l cu ea galant,
Îl întreb: "Îi eşti amant?"
Îmi răspunde, plin de vervă:
"Mi-e... soţie de rezervă!"

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui intelectual ratat

Un butoi, umplut cu vin,
Sună totdeauna plin.
Dar ţi-o spun, fără ocol,
Tu eşti plin dar suni a... gol!?

epigramă de Gheorghe I. Sofianu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.

Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (31 octombrie 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre... vin

Vin la vin şi se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau şi beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin şi iară...

Vin la birt şi vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde şi vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeaşi nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

AŞTEPT SĂ VĂD CUM SEVA VIŢEI SE PREFACE-N ROŞUL VIN
Aştept să văd cum seva viţei se preface-n roşul vin
Şi toamna care vine să-mi ofere un butoi mai plin,
Pretenţii n-am la soiuri rare ori prea mult înobilate,
Ci bucuros aş fi cu butea jumătate... de pelin.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc de rugă

Azi, în genunchi, în faţa ta,
Genunchii să-ţi pot săruta,
Căci eşti în fustă, vreau să stau,
Cu dinţii poalele să-ţi dau
Mai sus, cu buzele apoi
Să îţi sărut genunchii goi.

Azi, în genunchi, în faţa ta,
Genunchii să-ţi pot asculta,
Căci eşti în fustă, să-mi lipesc
Urechile să mi-aciuiesc
Între genunchii-ţi, să mă strângi
Până-mi vor spune de ce plângi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butoaiele

Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

-Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubuie pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...

Şi-ai casei au sărit năboi
cu paharelele, zicând glumeţ:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreţ.
-Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!... căci să vedeţi...
pentru moment, sunt gol...
-Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
-Nu pot.
Sunt plin.

Şi s-au umplut paharele de vin!...

Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul...

poezie de Alex Donici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se trezeşte din beţie?

Mort de beat când vin acasă
Şi m-apucă câte o ploaie,
Nevasta, fire miloasă,
Mă usucă... în bătaie!

epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă închin

Mă închin celui
Ce a smuls poarta
Limbii române
Din sârma ghimpată
A răsăritului.

Mă închin celui
Ce a pus oasele
În formă de cruce
La biserica
Construită peste
Moşia de morminte.

Mă închin celui
Ce-a ştiut să limpezească
Izvorul lacrimii
Cu bucuria
De-a uni fraţii
În furtuna sângelui
Limbii române.

Mă închin ţie
Popor răsărit
Din flori
De sârmă ghimpată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne! Eu ţie mă închin,
Cu-adâncă umilinţă,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credinţă.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Şi rar îţi mulţumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăinţă.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?

Acum eu ţie mă închin,
Cu-adâncă umilinţă,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credinţă.
Mai rabdă-ne, dacă mai poţi,
Păcatele din lume,
Căci nu toţi, încă-au înţeles,
Ce scump, vor plăti mâine,
Nu-ntoarce faţa de la noi,
Căci avem copilaşi,
Care aş vrea să crească-n pace,
Nu prin pustii oraşe,
Cu oameni disperaţi.

Doamne! Eu ţie mă închin,
Cu adâncă umilinţă,
Nu fă s-ajungem să vorbim,
Cu toţi aceeaşi limbă,
Şi totuşi de nebuni ce suntem,
Să nu ne înţelegem.
Fereşte-ne de minţi bolnave,
Ce vor să ne conducă,
Căci pacea-n lume e fragilă,
Şi viitorul, parcă-i o nălucă.

Eu, doamne, ţie-ţi mulţumesc,
Că ne mai dai lumina,
Şi al naturii verde,
Iar paşii mi i-ai îndreptat
Către a ta chemare,
Când viaţa mi s-a clătinat,
Şi ai pus-o la-ncercare.
Abia acum eu am ajuns,
Să văd cu ochii minţii,
Căci Raiul, Iadu-i pe pământ,
N-aveam decât s-alegem.

rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete mare

Vin în beciul cramei, plin,
Vin în sticle şi butoaie,
Vin clienţii, vin o droaie,
Numai chelnerii nu vin!

calambur epigramatic de Petru Ioan Gârda din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aş vrea acum cu dragoste
În faţa ei să mă închin.

A fost grea, a fost uşoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină şi căldură plin.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, Preacurată Maică (rondel în rugă)

ŢIE, PREACURATĂ MAICĂ
(rondel în rugă)

Ţie, Preacurată Maică
Îţi închin rugă fierbinte
Din suflet în ritm de toacă
S-audă entităţi sfinte!

S-o primeşti şi să îţi placă,
Îmbrac sufleteşti veşminte.
Ţie, Preacurată Maică
Îţi închin rugă fierbinte!

La icoana Ta se-apleacă
Chipu-mi cu priviri smerite
Să ducă cinstire sacră
Şi cugetare din minte,
Ţie, Preacurată Maică!

Maria Filipoiu

rondel de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

De tine mi-e aşa de dor
Şi când rostesc numele tău
Cred că n-aş putea să mor
Nu m-aş pleca nici cărui zeu.

Doar ţie trupul meu închin
Şi inima mea toată
Cu tine aş bea un pahar de vin
Să nu uit niciodată.

M-aş îmbăta de fericire
Că tu eşti lângă mine
N-aş crede nici în nemurire
Când stau aici cu tine.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Şi de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste şi lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Şi după moarte poate ne vom întâlni
Şi unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Aşa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viaţa a iubit!

poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!