Persefona
Hades este stăpânul inimii mele...
Am fost furată din inima mamei,
Din pântecul lumii,
Iar azi sufletul meu plânge.
Plânge în întuneric
Când, între ape și cer,
Mă zbat în lanțurile tăcerii,
Sub ochii de fier
Ai supușilor mei nimfe,
Pământeni, zei.
Mărșăluiesc prin inima mea
Mereu, fără știre.
Voi, supuși aceluiași zeu,
De ce m-ați ales prizonieră-n iubire?!
V-am greșit cu ceva?!
Suferința mea vă ajută?
Ce sentimente contradictorii!
Doar cititorul ascultă
Pașii mei rătăciți, târându-se-n bezna lui Hades
Și scrașnirea de dinți.
Sunteți resemnați și cuminți.
Dar vă rog,
Rescrieți istoria zeilor!
Voi deveni vulcan ce erupe
Și voi merge în audiență
La Marele Zeu,
Ori sparg zidul durerii din sufletul meu.
Temnița lui Hades
Ascunde un suflet însângerat.
Sentința nu m-a salvat...
Sunt tot eu, suferind,
Victima atrocității unui mare păcat.
Mai pot crede-n iubire?!
În destin? În speranță?!
Doar Cutia Pandorei
Îmi dă șansa la viață.
Cine ești tu?! Și... cine sunt eu?!
Persefona soție de zeu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre întuneric
- poezii despre știri
- poezii despre vulcani
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
de cerbi
albaștri...
eu sunt vânatul
ciutei cu-alice
de iriși.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre sclavie
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Dedicația L.R. pentru părinți
Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Și-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.
M-am rugat la voi și am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist și alb mormânt.
Dacă-n viață v-aș ai fi avut!
V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simțeam...
Vă voiam pe voi și-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-ați deschis.
Și-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi știați, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferința mea...
Dacă v-aș putea îmbrățișa!
Mulțumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, știi doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som ușor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Rondelul fericirii
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu
să fiu poet romantic sunt predestinată
deseori îmi pare că am aripi de zeu.
de părinții mei am fost încreștinată
și învățată să trec peste ce-i greu
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.
nu cred că viața mea e subminată
de vre-un demon. azi știu cine sunt eu
trăiesc în armonie cu lumea minunată
cu romantism mirabil voi viețui mereu.
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre romantism, poezii despre învățătură, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent sau poezii despre iubire
Crinul...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
îl tot întrebam -prin ce lumi te-ai ascuns
prin ce universuri plutești
și doar uneori intuiam în răspuns
că numai pe mări și-n povești
îl tot iscodeam- după ce mereu zbori
după cine mereu ești pustiu
că te-ntorci uneori pe aluzii la zori
alteori mai mult mort decât viu
doar o singură dată mi-a spus tremurând
cu tristețe-n orbitele-i oarbe
că alt suflet ca el de pustiu și flămând
din adâncuri esențele-i soarbe
că demult nu mai are nici liniști nici loc
că-i uitat și de rău și de bine
că demult îl așteaptă bulboane de foc
dar va sta pân -la urmă cu mine...
mai apoi între zile și nopți va pluti
peste codru și munte și mare
-eu sub malul de lut năruit voi simți
cum se-nalță și nu mă mai doare...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
poezie de Iurie Osoianu (25 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre timp sau poezii despre păduri
Retrospectiva unui tată
V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-ați lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferință și nevoi...
V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul mă doare
Fiindcă voi m-ați părăsit.
Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-ați înălțat
Și-ați uitat de tatăl vostru...
Unde, unde ați plecat?!
Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam și de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea și Duhul Sfânt.
Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Și încrederea că mâine
Veți veghea la patul meu.
Sunt biserica prin care,
Clopote slujiți, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitați c-aveți un tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre viitor, poezii despre păsări sau poezii despre lumină
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Cu toată cenușa amintirii senine,
Ridic paginile timpului pe raze de stea
Să fiu în poezii alături de tine.
Promit că voi trece-n petale de flori
Sărutul cel dulce din buze de îngeri,
Mierea din vorbe va prinde culori
Pe valea rămasă în ecouri de plângeri.
Mărturisim cititul în ochi de curcubeu,
Culorile fac din iubire însemn de coperte,
Legile sunt sâmburi pe frunte de zeu,
Lacrimile lumii sunt bătute de sete.
Am venit pe lume firav dar grăbit,
Vântul iubirii m-a vâslit către tine
Ca să locuiești în inima mea înmiit
Pe pagini de timp, în visuri senine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre sărut
În căutarea ta iubire
În căutarea ta iubire am obosit
Și multe primăveri de-atunci au înflorit,
Tot atâtea toamne frunzele și-au scuturat,
Iar tu mai ocolit romanța mea neîncetat.
În căutarea ta suflet pereche am obosit
Și glasul tău mereu, mereu m-a ocolit,
M-a amăgit soarele tău cel mult dorit,
Căci doar în visul meu neliniștit ești de găsit.
În căutarea ta iubire eu voi fi mereu
Și nu te voi lăsa să hoinărești de capul tău,
Tot te voi prinde-n lesa inimii cândva,
Speranța împlinită va fi steaua mea.
Când vei întra în casa sufletului meu,
Iubire un cântec vesel va fi glasul tău,
Fericirea sus la stele o voi ridica,
Că tu iubire ești apa vie în viața mea.
cântec, versuri de Valeria Mahok (24 august 2009)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre toamnă, poezii despre suflete pereche, poezii despre primăvară sau poezii despre muzică
A treizecea noapte
O, pământ! Eu dorm și tu plângi,
faptele noastre te-au rănit cu săgeți de fulgere,
cine vrea să vorbească copiilor de mâine
despre locul nostru de naștere?
Pragurile caselor părintești zac în cenușă,
tu plângi și noi dormim fără întoarcere.
Zăceam pe ape în carapacea mea de broască țestoasă,
purtat în brațele unui zeu îmbrăcat în zale de-aramă.
Din lăcașul ochilor lui curgeau ape
pământul dormea, acoperit de apele lui,
armăsari albi ne purtau pe un drum hieratic,
răsucit sub un cer astral.
Veghez în străfundurile inimii mele
pe un pustiu de ape,
pedeapsă crudă pentru păcatele fraților mei,
rușinat și tulburat, în fața singurătății,
pribeag spre un țărm de odihnă,
să bucur inima de toată osteneala sufletului meu.
Plângeți voi, zori ai dimineții
și suspinați de dorul primului cuvânt al omului,
Iubire...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre apă, poezii despre vorbire, poezii despre singurătate sau poezii despre rușine
Pentru cei mai buni părinți
Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.
Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.
Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.
Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău mă așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.
Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.
Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!
Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.
Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre zâmbet
Un pictor de iubire
Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu știam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu și pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Și acum pictez... Lumea, natura și frumosul!
Mă bucur și redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumusețea, iubirea, speranța, Tristețea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile și penelul, melodiea vietii mele!
Aștept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ți pot da "Buna dimineața!",.
Doar așa te pot picta, te pot cântări, astfel reușesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îți voi picta chiar și în cer chipul tău de înger!
Îți voi picta culorile corpului și sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Așa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aș vrea să pot lipsi măcar o zi din viața mea,
Să mă transform în pânza pe care ești pictată...
Să dau culoare sufletui meu,
Acum ori niciodată.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre frumusețe sau poezii despre vioară
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-voastră, o adiere duioasă și lină pentru un suflet rănit
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe, departe
vă mulțumesc oameni frumoși, vă mulțumesc că sunteți
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre cadouri sau poezii despre nuditate
Mi-am scris povestea pe un colț de suflet, folosind cerneala inimii mele, prea plină de iubire... o inimă care nu vrea să mă asculte, o inimă care parcă s-a învățat ca să o doară! E inima mea, e sufletul meu și împreună mă învață cum să îmi scriu povestea vieții mai departe... voi folosi aceeași cerneală, pentru-că așa v-a rămâne dovada că tot ce mi-am dorit a fost doar iubire, înțelegere, prietenie și mai ales Omenie! Plecăm așa cum am venit... goi, doar sufletul îl luăm cu noi! Nostalgii de seară aș putea spune, dar un adevăr ce se afă în sufletul meu, scis cu cerneala inimii...
citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate despre învățătură, citate despre suflet, citate despre viață, citate despre seară, citate despre prietenie, citate despre iubire, citate despre dorințe sau citate despre adevăr
Poem pentru mama
Ești soarele zilelor mele
Ești ca o lună între stele
Ești un copac ce mă rezeamă
Ești cea care mă scapi de teamă.
Ești mama care m-a învățat
Să fiu cinstit, să nu mă bat.
Ești textul cântecului meu
Ești mamă, viață, dor al meu.
Ești cea ce veșnic mă susține
Ești ochii mei care văd bine.
Ești cea ce știe când e cazul
Să râd sau să-mi alung necazul.
Ești cea care îmi sprijini visul
Și-mi asculți inima și plânsul.
Trăiesc cu teamă, vreau iubire
Și Dumnezeu îți dă de știre.
Inima mea, sufletul meu,
Prietenă-mi vei fi mereu.
Ești textul cântecului meu
Ești mamă, viață, dor al meu.
poezie de Champagne S. Baker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și lină
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele...
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulțumesc că sunteți...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine
Voi face din sufletul meu
o casetă pentru sufletul tău,
din inima mea o locuință
pentru frumusețea ta,
din pieptul meu un mormânt
pentru durerile tale.
Te voi iubi cum pajiștile iubesc primăvara
și voi adora în tine
viața unei flori sub razele de soare.
Voi cânta numele tău
cum valea cântă ecoul clopotelor
si voi asculta limbajul inimii tale
cum plaja ascultă istoria valurilor.
Toate și multe altele pentru tine voi face,
ca-n armonie si iubire a mă desface.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă sau poezii despre istorie
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre iertare
Cine crede dar în Mine
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia
Eu sunt Pâinea din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este
Însă Doamnul le-a vorbit între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credință Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre creștinism sau poezii despre salvare
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și pură
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă să-l mâncați când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele... să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în sufletele voastre
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc.... o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulțumesc că sunteți...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de iubire
Îmi plange inima
Cand te joci cu dragostea,
Dar nu-i nimic
Eu încă rezist.
Eu voi rezista
Pană voi zbura,
Și lumea va fi a mea.
Și o rază de lumină,
Va străluci,
Cat timp voi trăi.
Și nu ma voi lăsa,
Pană ce visul nu voi afla.
Dar un lucru sa știi.
Visul va înflorii.
Și va lumina,
Exact ca o stea.
Dar voi reuși,
Cand dragostea voi gasi.
Nu îmi pot imagina
Cum pot să trăiesc,
Numai în amintirea ta.
Dar te voi iubi mereu,
Din tot sufletul meu.
poezie de Răus Andreea Valentina (9 martie 2019)
Adăugat de Răus Andreea Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri
Nu
Nu pătrundeți în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreți voi să fiți...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-ați înșelat, m-ați mințit, m-ați rănit!
Nu știți să iubiți!
Vedeți viermi cum, credincioși, aleargă pe trupul meu?
Și se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-și trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Același Dumnezeu ne știe durerea...
Și foamea... și lacrima...
Așa cum știe că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion și-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele
Un titlu absent.
Nu mă judecați pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... își plânge menirea
... și doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre pescuit sau poezii despre mâncare