Întoarcere
Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.
În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.
Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.
Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.
Am stat pe culme ca un trunchi
Cu frunze moarte;
Pădurile ca un mănunchi
Se adunau, departe...
Aduc în târgul de devale
O lume-nviorată,
Aduc pe haina mea petale
Din iarba scuturată.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tei
- poezii despre păduri
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre apicultură
Citate similare
Privighetoarea și canarul
Sunt un blând canar stingher
Am libertate-n colivia mare,
Stăpân pe oricare ungher,
Am mei, apă și soare.
Cântul sloboade inima încătușată,
Un val de triluri ies din fiecare șoaptă,
Să cheme zorile tot mai aproape,
Când le cade somn greu pe pleoape.
Mi-e graiul dulce un tezaur
Și haina care-o port din aur.
Și oropsit și personaj de vază,
În preajmă-mi stă "motanul încălțat" de pază.
Un uriaș spre a mă teme,
Sub nas purtând prelungi antene
Și-n ochi cu două reflectoare,
Să n-am speranță de scăpare!
Înarmat, lucesc în zare
Patru perechi de pumnale
Și-n teacă, tot atâtea săbii stau cuminți
Coada-i de santinelă. Cum să-l mai înfrunți?
Dau porția de soare și de mei
Să zbor hoinar printre ai mei
Dau porția de apă și de cer cu bucurie
Pentru a ta tovărășie.
Oh! Dacă-ai știi Privighetoare
Cât spațiul acesta liniștit mă doare
Și câtă libertate, câtă fericire
Porți tu acolo-n crângul tău, cu tine!
Prin cânturi, gândul meu cutează
Să stingă farul motanului de pază,
E visul care-l tot visez
Să pot deschide colivia și să evadez.
Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de zilele senine
La glasul zorilor, al șoaptei din izvoare,
La glasul tău, cel plin de încântare!
Să pot să-nalț de la-nceput
Cununa timpului ce-am irosit,
Din rouă și din mărgăitare
Cununa doinelor tale
Să merg cu tine-n pas vioi
În rochia-ți simplă de seară,
Să ne îmbrățișeze luna pe amândoi
Într-un duet de primăvară!
poezie pentru copii de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre privighetori, poezii despre pisici, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile sau poezii despre tezaur
Marină estivală
În port, niciun vapor,
Și-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...
Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...
În port e liniște,
Și-n zare
Tot liniște (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai țipă
Și macaralele-au tăcut,
Iar sus, pe dig, hamalii dorm,
Duhnind a spirt și-a iodoform...
Și portul parcă-a dispărut...
Doar farurile lumânări marine
Mai stau de veghe, nu știu pentru cine
Și grave, ca niște Sibile
Ce rătăcesc pe Euxin,
Șoptesc:
"Trec zile după zile
Și-Argonauții nu mai vin!..."
poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre marină, poezii despre fumat, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre porturi, poezii despre lumânări sau poezii despre fum
Doamnei învățătoare
Moto:
Doamna mea învățătoare:
Școala îmi este grădină.
Dumneavoastră, mândru soare
care mie-mi dă lumină.
Doamna mea învățătoare,
dulce, blândă, iubitoare:
Eu sunt o fetiță mică,
dumneavoastră, o mămică.
Mămică sunteți acasă,
mămică sunteți și-n clasă.
Eu sunt floare în grădină,
din carte primesc lumină.
Cu mult drag m-ați ajutat
cheia cărții-am dezlegat.
Acuma știu să citesc,
în viață cum să trăiesc.
Mă-învățați cum să mă port,
cum să cânt, cum să mă joc.
Mă-învățați cum să fiu bună
nimănui să nu port ură.
Să fiu ascultătoare, cuminte,
să iau seama la cuvinte.
Să nu mint și să spun drept,
celor mari să port respect.
Pentru sfatul ce îmi dați,
anii vieții să-i urcați
tot cu vise împlinite,
de dumneavoastră dorite!
Și acum,
în prag de sărbători,
aceste cuvinte flori,
cu drag vi le dăruiesc.
Cu mult respect,
suflet vă mulțumesc!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre învățători, poezii despre flori, poezii despre școală, poezii despre sărbători, poezii despre suflet sau poezii despre sfaturi
Destin
De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.
Înalte valuri fiare mari de plug
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.
Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre bărci, poezii despre arat sau poezii despre Soare
Sub iarba câmpului
Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o știu cuvânt după cuvânt,
Petale vii și tinere de flori,
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecați departe,
De cei ce nu mai sunt.
Și răsfoind cu mâini șovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare:
Suntem mereu tot mai puțini sub soare,
Și tot mai mulți sub iarba câmpului...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Otilia Cazimir despre flori
- poezii despre cărți
- citate de Otilia Cazimir despre cărți
- poezii despre tinerețe
- poezii despre mâini
- citate de Otilia Cazimir despre mâini
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
- citate de Otilia Cazimir despre Soare
De ziua ta
De ziua ta, măicuța mea iubită,
Primește-un semn al dragostei ce-ți port,
Urarea mea, să fii tot mai fericită
Cel mai frumos cadou eu îl socot.
Nu sunt poet, dar mă fură gânduri,
Nu știu renume cândva de-oi avea,
Eu însă îți aduc prin aste rânduri
Un mic și cald simbol de ziua ta.
Și de-aș putea, tot cerul ți l-aș da,
Cu soare, stele, lună argintie
Cu mâna mea de sus le-aș
Să ți le dărui, mamă scumpă, ție.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre cadouri, poezii despre urări, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre simbolistică, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre plimbare, poezii despre ochi căprui, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre cafea
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
Nourași de ceață străvezie
Peste care, alb, seninul cerne:
Parcă-nsamnă niște albe perne
Pe un pat nestrâns care-ntârzie.
Peste satul încă adormit
Și pe valea iazului cu stuf,
Fumul dimineții liniștit
Se așază moale ca un puf.
Și prin vălul scânteierii roze
Nu te poți uita la răsărit;
E-acolo ceva nedefinit,
E cascada unei nebuloze.
II
Și Dimineața,
Stând încă în genunchi
Cu fruntea-i albă ridicată-n zare,
Ca pe gura unei amfore,
Din soare,
Toarnă din belșug lumină,
Mănunchi după mănunchi.
Și Dimineața,
Înseninăndu-și, de răcoare, fața,
Cu părul ei de aur, despletit,
Ridică amfora ei plină
Tot mai sus, -
Și-acum în picioare
Pe zarea de la răsărit
Toarnă mereu din soare
Până ce moare,
Cu fața la apus.
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre văi, poezii despre dimineață, poezii despre virginitate, poezii despre trandafiri sau poezii despre sat
Dimineață de primăvară
S-a trezit din noapte ziua luminând iarăși pădurea
Cerul, tot ca marea-albastră, vântuiește singur norii
Într-un colț de zare ștearsă se îngrămădesc cocorii
Se întinde peste zare vântul șuierând aiurea
Roua a căzut pe frunze și pe florile bălțate
Iarba udă se foiește dis de dis de dimineață
Câte-o gâză precupeață merge repede la piață
Să culeagă ce-și dorește, dulce suc din flori de toate
E lumină, este ziuă, e lumină cu mult soare
Nu e rost de nici o ploaie, totul e într-o mișcare
Într-un stufăriș o iadă rupe frunzele și-o floare
Se aude cum se curge un pârâu vuind la vale
Peste crâng e primăvara ce-a venit din depărtare
Are ploaie, are soare, are fluturi de oricare
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Îți mai e dor?
Spune, îți mai e dor de mine,
de ochi albaștri și cuminți,
de șoaptele-mi dulci și fierbinți?
Mă mai aștepți în prag la tine?
Știi tu ce mult ai răscolit
liniștea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?
Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezești din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
și să alungi tot ce-am urât.
Zâmbesc și știu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!
Spune, îți mai e dor de mine?
Așteaptă-mă și ai răbdare!
Am strâns în inimă mult soare,
să ți-l aduc în dar, de mâine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre sperieturi
Ce să-ți aduc iubito de pe mare?
Ce să-ți aduc iubito de pe mare,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ți aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul și din mitul necontemporan?
Ce să-ți aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ți aduc iubito din legenda
Unui ținut și a unui ev uitat de timp?
Vrei să-ți aduc poemele străvechi despre iubire
Și diamante ferecate-n aur și argint?
Sau amfore grecești scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?
Poate dorești să îți aduc numai seninul
Și liniștea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ți aduc destinul,
Potopul și blestemul unor mari iubiri?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ocean, poezii despre dorințe, poezii despre diamante, poezii despre aur sau poezii despre argint
Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
nimicul întâmplat se deslușește.
Și dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin și totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
și peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc și mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulțimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre întuneric sau poezii despre seară
Doar o zi mai râd a floare...
Azi arunc broboada sură și dau liber la coșmar,
Arunc lanțurile toate la fier vechi și-mi fac un dar:
Scutur pomii de petale și mă-mbrac în liliac,
Din lăstari de sălcioară coroniță am să-mi fac.
Pun narcise la revere și crăițe la mijloc,
O liubelie pe frunte și pe gene un boboc
De petunie albastră, ca albaștri ochii mei,
Să te cheme, să te soarbă. Și-n ureche brebenei,
Să-mi atârni, iubite, galben, purpuriu sau auriu,
Lângă tâmplă unde timpul s-a machiat în argintiu.
Și din iarba fremătândă ce se zbate pe sub pași,
Să-mi faci pat de noapte bună și-așternut din toporași.
Și să mă-nvelești cu tine-n dimineața de Florii,
Când eu, violetă-albastră, cu mireasma-mi te îmbii,
Să mai zăbovești o clipă, cât mai înfloresc în zori.
Apoi, poți să zbori, iubite printre cârduri de cocori.
Cât mai port culoarea-n mine și-n oglindă mă privesc,
De Florii port strai de soare și-un minut întineresc.
Și-n clepsidra-n care timpul zboară într-un gest firesc,
Eu rămân o vreme floare, ca un vis dumnezeiesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre urechi, poezii despre râs, poezii despre prezent sau poezii despre petunii
Raza mea de soare
Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.
Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.
poezie de Vladimir Potlog (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre copaci
Mirajul visului
Cuprinsă de poveste
În lunga mea visare
Simt că iubirea este
Din ce în ce mai mare.
Te port cu mine-n astă viață
În mirajul visului ce port
Brațele-mi întinse ca o... Torță
Sub... Cupola Cerului... suport.
Pe întinderi lungi de ape
Când noaptea, misterios, se lasă
Te simt tot mai aproape
De nimeni și nimic... nu ne pasă!
Lungi raze de visare
Se-adună-n caldă-mbrățișare
Să-ți spună cu ardoare
Așteptăm, dorul de tine... doare!
poezie de Geta Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre singurătate, poezii despre rai, poezii despre nebunie sau poezii despre lut
Fructul Unirii
Mă pipăi să mă simt din cine, ce-s făcut
Și degetul pe frunte l-apăs până la scoarță,
Ce-i doar cotiledon ce crapă plai, să scoață
Dor din străfund și vis de-o mare ce sărut.
Pe sternul fremătând pun palma-n jurământ
Să nu-mi pierd echilibrul ce de-un podiș mă leagă,
Că pot să stau să-mi mângâi privirea tot pribeagă
Cu piscuri împrejur și dealuri, de-un pământ...
... Ce brațe îmi întinde cum aripi de-un cocor
Avid mesaj să ducă; pe ape curgătoare
S-adune, de sunt lacrimi, să le usuce-n soare
Și să-mi întindă suflet pe-un curcubeu, în zbor.
Și tălpile-mi înfig în delta de-un mâl scurs
Ce-a adunat demult amarul de-o sudoare
De-ai mei ce s-au trecut muncind până ce doare
Să-și lase miere în trunchiuri, hrană la neam, la urs.
Adie de răsuflu -ce-i cald și peste opreliști
Unde mai sunt de-ai mei- același grai ce-l scriu
Să pot să-i am din nou alături, să reînviu
Ce-a fost mereu o glie sfințită de priveliști.
Sunt tot, un adunat și port nestins iubire
Ce mi-a fost dat să duc, cum frunza ce înverzește
Să nască din căuș o țară ce înflorește...
Dacă țin pumnul strâns, să-i întregesc Unire!
Pios, cinstesc trecut de castă întocmire!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre verde, poezii despre urși, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre promisiuni
Cu gândul la tine
Și dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aștept prin curtea de la țară
Cum mai aștept și berze și cocori.
De-mi ești o prizonieră de război
Și multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aștept pe valea de la noi
Să ne mai scoți din fadul adăpost.
Și dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi și miei pe luncă pe răzor
Mai am speranță și răbdare
Și-ți scriu poeme noi de dor.
Și dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aștept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...
Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aștept să-mi fii mireasă
Din zori și până-n asfințit.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre război, poezii despre oi sau poezii despre nuntă
O lacrimă din întâmplare
Ți-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simțeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca prețul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viața mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrățisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Rondelul teiului
Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ți mai aduc fiorile-n cale!
Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăcești pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!
Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri