Acul lui Gammer Gurton (extras)

Spatele şi coastele sunt goale;
Mâinile şi picioarele sunt reci;
Dar, burţii îi aduce Domnul fel de fel
De licori vechi sau proaspete din beci.

poezie de John Still, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale

Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aştepta,
cum aşteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.

Poate nu vei veni
şi eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze târzii

Frunzele cad; la fel şi eu;
Câteva flori târzii au ochii umezi, irizând violaceu;
Ochii mei la fel.
Prea rar se-aude-n vreun tufiş o şoaptă lirică,
Voios sau trist un tril de păsărică –
Întreaga pădure-aşteaptă-un cântecel.

Poate să vină iarna: ea aduce mai aproape
De foc cercul ( zi de zi mai mic) de priviri mioape,
Prieteni vechi care vorbesc despre zilele de-atunci.
Lăsaţi-o; acum cerul este înnorat şi ud,
Iar primăvara şi vara-s deja trecut –
La fel sunt şi toate lucrurile dulci.

poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea de bun venit a hangiului mort

E târziu şi-i frig; aprinde focul şi lasă-l, rumen, să se joace;
Vino mai aproape şi trage măsuţa mai încoace;
Fii vesel, bea vinul vechi şi bun, binecuvântat de cer,
E un medicament pentru inimă şi te apără de ger:

Paturile moi în care simţi că nu altcineva, ci tu eşti domnul,
Sunt cele mai de preţ, acolo te-odihneşti şi îţi faci somnul;
Eu ţi-aş mai aduce şi nişte fetişcane, la pat prea de tot dibace,
Dar cum sunt mort, mă iartă, n-o pot face.

Comandă tot ce-i mai delicios în acest han,
Vin sec, alb sau burgund roşu, zglobiu şi năzdrăvan;
Bea-ndată toate bunătăţile pline de parfum din beci;
Acolo,-n mormânt, vei avea parte doar de ape reci.

Nagâţ, potârniche pentru cină, un platou generos,
Şi-un clapon pentr-a păcătui cu cât mai mult folos,
La plecare, le vei găsi pe toate-n bună rânduială,
Iar calul tău periat, bine hrănit şi înşeuat la scară:

Bine-ai venit, bine-ai venit, eu voi fi mereu pe-aproape
Şi-ţi voi zâmbi, în groapa mea mi-i-aşa dor de-agape...

poezie de John Fletcher, 1579–1625, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul...

Domnul gătit ca o femeie
Nu moare el pentr-o idee.
Dar nici ideile de fel
Nu prea sunt moarte după el.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă au fost scoşi din circulaţie, banii devin la fel de inutili ca nişte ziare vechi sau ca nişte "stacane goale de bere" depozitate într-un pod.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Eu şi banii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii bătrâni, la fel ca şi pantofii vechi, sunt confortabili. Pot fi puţin deformaţi sau uzaţi pe la margini, dar ţi se potrivesc bine.

citat din Bonnie Wilcox
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ciudat, stăteam tăcuţi unul în faţa celuilalt şi am avut senzaţia pe care o mai avusesem odată sau de două ori înainte, că mă simţeam neaşteptat de aproape de el - nu era dragoste sau atracţie, sau simpatie de nici un fel. Ci certitudinea că destinele noastre erau legate. Ca şi cum am fi fost doi naufragiaţi pe o insulă - pe o plută - care nu doresc în nici un fel să fie împreună, dar care sunt totuşi obligaţi să fie împreună.

John Fowles în Colecţionarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate nunţile sunt la fel, dar fiecare căsnicie este diferită.

citat din John Berger
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda frumoasei mele

Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumuseţe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să ţâşnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.

Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
ale splendidei mări americane.
La fel sânii tăi
de împliniţi, doldora
de lumina vieţii,
sunt ca şi
pleoapele tale fremătătoare,
ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc
tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.

Linia ce desparte
spatele tău
în pale tărâmuri,
se pierde şi reapare
în două jumătăţi,
ca de măr,
şi şerpuieşte despărţindu-ţi
frumuseţea
în două coloane
de aur aprins, de albastru gingaş,
pierzându-se la picioarele tale,
ca-n două boabe de strugure,
de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă
dublul copac al simetriei tale,
foc înflorit, policandru deschis,
rod plin, ridicat
deasupra legământului mării
şi al pământului.

Din ce substanţă,
cuarţ, agată sau grâu,
a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat
ca pâinea dospind
în dogoare,
şi-a-nvederat
coline de-argint
văi de catifea,
până ce-a rămas întipărită
forma ta de femeie puternică, gingaşă?

poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare?

puţini sunt cei ce îndrăznesc să urce pe scenă şi să privească în spatele cortinei
acolo unde Romeo încă mai strânge sticluţa cu otravă
iar Julieta mânerul pumnalului căzut

la fel de puţini sunt şi cei care se mai uită prin dicţionare
să îndrepte piciorul schilodit al unui cuvânt
sau să caute sufletu-i curat

bani, poziţie, reputaţie sunt cuvinte scrise pe fruntea fiecăruia
la fel cum neam, rădăcini, patrie sunt alungate
şi obligate să ia drumul pribegiei

poate că o să uiţi, poate că o să închizi ochii şi poate că n-o să te afecteze
când o şleahtă de bandiţi prind şi siluesc o ţara şi o limbă
aşa cum numai în La Ciociaria mamă şi fiica...

dar dacă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie pesimistă

Copiii
sunt bine,
în străinătate,
la casele lor,
nepoţii,
la fel,
amintirile-mi
mai sunt de ajutor,
foştii elevi
sau studenţi,
nu mai încap pe ecrane,
de cunoscuţi şi deştepţi,
colegii,
de şcoli şi servici,
la fel ca mine,
devenim tot mai mici!

Pentru binele tuturor,
sunt bucuros,
mai puţin pentru mine,
iar, din păcate,
sunt şi sănătos!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speciile de guvizii

Sunt pe lume specii multe;
Cine poa' să le "consulte"?
În acest "familion"
Nu sunt chiar un milion,

Însă Domnul din tării
A făcut vreo 2000.
Sunt de ape curgătoare
Şi de ape stătătoare,

Sunt de apă dulce unii,
Mulţi de mare, ca barbunii.
Ei au nume fel de fel,
Că poţi umple un tabel:

E "guvid cu capul mare",
E "de baltă", e "de mare",
"Negru", "vânăt", "străveziu",
"Mare", "mic", "gigant", gălbiu,

"De lagună", "transparent",
Chiar "de iarbă" (evident),
"De nisip", "de mâl", "de piatră",
Mai lipseşte... "care latră".

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva între auz şi vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventată de ere.

Nichita Stănescu în Elegii (Cina cea de taină), Elegia a zecea, Sunt (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun

E-un adevăr mai profund, mai deplin
Decât iubirea din familie,
Liturghii şi colinde, fel de fel,
Sau decât toaca de vecernie:
Dumnezeu a fost om în Israel
Şi este viu în pâine şi în vin.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăm toată atenţia tehnicii

Comuna nu-ţi cere din mâini doar să dai,
cu mâinile goale nu-nalţi noua vatră.
Înalţi prin maşini al construcţiei strai
de blocuri de piatră!
Deci mătură boarfele capului sceptic.
Mai sunt de cărat funingini, cu carul!
Tu adu lumină cu becul electric,
cu poezia, cu abecedarul.
Pe-artişti îi slăvim şi ni-i luăm ca model...
Dar tehnicii oare, dăm toată atenţia?
Aşază-n prim-plan, slăveşte la fel
şi munca, şi tehnica nouă, şi-nvenţia.
Cu şoarecii-nvăţului vechi, la gunoi!
Iar cu noua lozincă în desfăşurare,
c-un nou mod de-a munci, cu maşinile noi,
voi, slăviţi-l pe-Octombrie cel mare.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt de un fel, alţii de alt fel şi cei mai mulţi de niciun fel.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Am încă irisul de cupru,
De galbenul, de brun frunziş...
Mi l-am făcut un ascunziş
Să te-apăr nopţi, să-ţi fiu de lucru.

Sunt beat de aromele de vii,
Nu de licori, de nopţi cu tine.
Antale-am sângele din vine...
Sunt crama ta, doar să revii.

E Luna un portocaliu...
În lac şi peştii stau la fund,
Sunt aripaţi, se-ntrepătrund...
Ţi-aş fi la fel, de vrei să viu.

Se simte-n nări miros de carne,
Sunt grupuri, ce petrec cu must.
La tine am gând, te beau, te gust...
Fă-mi frunză, timp... să se întoarne!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie hibernală

Se-aşază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ţine pe loc –
îţi sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neştiute.

Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Se duce doar gândul cu trenul bizar –
te simt lângă mine de-acum împăcată,
cuvinte nespuse se zbat în zadar...,
mai strânge-mă-n braţele tale o dată!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poverile sunt la fel, dar nu la fel de uşoare.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!