Ia seama cum spre primăvară vechea ceapă-ncepe să-ncolţească,
Ca din putregăirea ei fetidă frunza verde să îi crească
Ş-atunci putea-vei înţelege, că viaţa este un perpetuum
Ce-ţi dă speranţă de-nviere când Thanatos vrea să te răpească.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂGARUL VREA SĂ SE EXPRIME, DAR NU ŞTIE SĂ VORBEASCĂ
Măgarul vrea să se exprime, dar nu ştie să vorbească
Ş-atunci ca recompensă început-au lungi urechi să-i crească,
Mai bine să perceapă de i se pune-n cârcă vreo povară
Şi dâca să-i devină manifestă, să nu mai slugărească.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de primăvară

Mai pune Doamne-n mine
Puţină primăvară
Şi ciuta să-şi afunde în palmă
Umed botul
Fă să mijească-n mine
Din mugur verde frunza
Şi-ntru mireasma florii
Să-nmugurească ciotul.

Mai pune Doamne-n mine
Seninul şi iertarea
Înveseleşte cerul,
primeneşte uitarea
să renasc iar copil
odat' cu primăvara
să mai iubesc o dată
şi steaua să mă răpească seara.

poezie de Antonia Iliescu din "Născătorul de perle" – Antonia Iliescu, Editura Pegasus Press Bucureşti, 2010 (4 martie 2006)
Adăugat de Antonia Iliescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocănitoarea-
şi din pădurea verde
mai vrea uscături.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timida primăvară...

Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.

Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranţă
C-alungă hibernala claustrare.

Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce şi-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândeşte seara.

În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieşim
Liberi să ne-ncălzim la soare?

Ioan Friciu, 27.03.2020

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai de primăvară

Şi de-ar fi să mor vreodată
Numai de singurătate,
Tot văzând cum şi din zâmbet
Viaţa-mi cască hău in noapte,
M-aş împotrivi cu fluturi
Şi cu bete lungi de verde
Şi cu borangic aş coase
Florile pe trup si spete,
Şi m-aş agăţa cu frunze
Pe tulpina crud-a firii;
Primăvară, adu-mi, dragă,
Raiul dulce-al mântuirii
De întreaga negriciune,
Şi de toamnă, şi de iarnă,
Ce nu-mi lasă să-ncolţească
Mugurii, din trup afară.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel vieţii

Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este;
Ce zic unii e poveste
Ce n-o cred, dar totuşi speră.

Făr-a prinde chiar de veste
Poposim în altă sferă;
Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este.

Sucul fructelor celeste
Îl sorbim din atmosferă.
Haideţi să zburăm spre creste,
Să păşim în altă eră!

Viaţa noastră-i efemeră!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa omului

Ce e viaţa omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu ştie...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...

Ce viaţa omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...

Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Şi când toamna ea soseşte
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...

Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim şi stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...

Vedeţi voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Şi de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Şi de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Şi parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duşi...
Nu ştim unde vom fi puşi...

poezie de Graţiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă
şi când priveşti spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu eşti, şi nu-ţi convine
că ochii văd în sinea-ţi lumea-ntreagă.

Priveşti în jos, în sus, şi ţi-e ruşine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
şi-ai vrea să uiţi că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
şi-arunci în ei durerea cu piciorul

deşi îi simţi, îi crezi, şi-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
şi-odat' cu el şi animalul moare.

sonet de Ionuţ Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Pascal

Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Şi heruvimi în alb coboară-n cete.

E sărbătoare şi-n cripte, la eroi
Comemoraţi tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.

O rază străluceşte, se arată,
Ne creşte-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu ştirea

Ca s-avem conştiinţa împăcată
Şi să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde

Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Şi cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineţii până seara.

Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-şi pregătesc chitara
Pe fir de iarbă şi-n ramul de agud.

Eu văd cum toamna iute se iveşte,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte.

Dar iată, lunga iarnă se grăbeşte
Cu mantia să-nvelească şesul nud
Şi dor de cald şi verde îmi trezeşte.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ş-un gând înălţător

Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere.

C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ş-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,

De tine când mi-e dor...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros şi Thanatos

Există o anumită lumină în tablourile lui El Greco
În aerul saturat, cel mai frecvent înainte de furtună,

În focul care nu arde,
În flacăra care se stinge brusc
Ca viaţa sau dragostea.

Eros şi Thanatos sunt aproape aceiaşi,
Pentru că nimic nu se schimbă, poate numai lumina,
Când în ochii tăi îşi pierde strălucirea nereflectată.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeritate

Când văd că viaţa este tare scurtă
Şi dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.

Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Şi nici nu vreau să ştiu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.

Aş vrea să fiu coborâtor din stele
Când viaţa asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.

Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru şi să spere...

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E PRIMĂVARĂ DE ATÂTA VREME, ÎNSĂ FLUTURI NU-S
E primăvară de atâta vreme, însă fluturi nu-s,
Stau larve-n amorţire, frigul ce-ntârzie i-a răpus,
Speranţa e să-i văd cum zburdă iarăşi pe câmpie
De când se iscă raza cea călduţă, până la apus.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TREZEŞTE-TE OMULE DIN GREAUA TA BEŢIE
Trezeşte-te Omule din greaua ta beţie
În care te afunzi cu propria-ţi inerţie
Şi aripi largi să-ţi crească în zborul spre menire,
Că tot ce e creat pe lume se datorează ţie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la ieşirea din iarnă

Aştept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi şi până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.

Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aştept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.

O toamnă rece şi pustie
Înveşmântată-n frunză rară
Veni-va şi ea peste ţară,
S-aducă-n suflet nostalgie.

Aştept să fie primăvară...

rondel de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în aşteptarea toamnei

Păleşte frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Şi nu mai sunt holde cu maci
Pe şesu-ntins şi însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Păleşte frunza din copaci
Şi câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Ţăranii noştri sunt săraci.

Păleşte frunza din copaci

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Şi-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har şi Lumină plină
În inima noastră
Şi-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Şi iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!