Dillard Sissman

Ulii se rotesc încetişor
În cercuri largi, pe cerul
Puţin înceţoşat, plin parcă de praful drumului.
Vântul mătură păşunea pe care stau întins
Aplecând iarba în lungi valuri.
Şoimul meu planează deasupra vântului
Şi din când în când se leagănă
Ca un om care-şi clatină umerii;

Uneori coada imprimă direcţia zborului,
Apoi rămâne nemişcată.
Iar ulii se rotesc şi se tot rotesc,
Măturând zenitul în cercuri mari
Deasupra şoimului meu. Şi dealurile dorm.
Şi casa unui fermier, albă ca neaua,
Se iţeşte dintre copaci verzi – în depărtare.

Şi eu îmi urmăresc şoimul,
Iar secera lunii subţiri va continua să se aprindă multă vreme,
Apoi va oscila ca braţul unui pendul
În coada şoimului meu.
O limbă de foc sau coada unui dragon
Îmi orbeşte ochii –
Tremur ca o flamură.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi glisante

Sunt prinsă de gheara şoimului
Ce mă ţine pe rogojina lui
Îşi împreunează aripile glisante deasupra mea
când trebuie să mă apere de dragoni

E chioşc cuibul lui în care dimineţile îşi pierd penele
şi se învârt în jurul ciocului său cu aripile strânse
planează şoimul cutezător în resemnarea lui
şi mă caută în acvariul cu peşti
întinde gheara de care sunt prinsă fără să mă vadă
şi descrie cercuri concentrice
mici vârtejuri în inimă

Mi-e mâna obosită
şi gheara lui tremură
emoţie, tristeţe, nesiguraţă
să îmi dea drumul? lăsată să alerg printre culorile dragonilor de cretă colorată
îmi las părul să îmi fluture în curentul născut din bătaia aripilor şoimului

îmi dau seama că ochii şoimului privesc în ochii dragonilor de pe ceainic
se studiază reciproc şi pornesc bătălia din priviri
în oglinđirea ceainicului ce dă în clocot pe măsuţa lui de bronz
înclinat pe o parte nu ia parte la luptă
priveşte şi fierbe
şi stropeşte penele zburlite ale şoimului şi dragonii sprijiniţi pe ceainic
cu picături luate din acvariu
eu înot printre aripile glisante ale şoimului

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alai cernit

Eu am rămas la coada vieţii
Ca un ţăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereţii
Lângă părinţii mei, săracii.

Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abţine
La coada vieţii să rămân.

Când o să mă vedeţi în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic care stă prea mult la cozi

Nervos la coada dumnealui
Nu mai reţin la coada cui
Strigă c-o logică firească:
Ce bine ştiu s-o ameţească.

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonathan Houghton

Se-aude croncănitul ciorii
Şi trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Şi vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemişcată
În aerul încremenit al verii;
Şi de-a lungul drumului chicoteşte o căruţă
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Şi un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Şi o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Şi un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Şi urmăreşte plutirea norilor pe cer,
Şi-i este dor, şi-i este dor, şi-i este dor
De ceva, dar nu ştie de ce anume:
De bărbăţie, de viaţă, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viaţă, înapoi
Şi livada nu mai era acolo,
Şi pădurea dispăruse,
Şi casa era alta,
Şi drumul era plin de praful ridicat de automobile –
Şi lui îi este dor de un locşor pe Deal!

Edgar Lee Masters, epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020

*** E vorba de dealul unde se afla cimitirul din Spoon River.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada

În trecut era povară
Coada... la alimentară,
Astăzi însă, domnilor
Este: coada de... topor!

epigramă de Viorica Panaitescu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada

Dacă-i pui coada pe foc
Toporul n-are habar
Pentru că de cozi în loc
A fost pregătit... un car.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Tata obişnuia să spună,
" Oamenii superiori nu fac niciodată vizite lungi,
lor nu trebuie să le arăţi mormântul lui Longfellow,
nici florile din sticlă de la Harvard.
Independenţi ca pisicile –
care-şi duc prada la loc ferit,
coada şoarecelui atârnând ca şiretul unui pantof în gura lor –
uneori, ei preferă singurătatea
şi le poate fi furat discursul
cu un alt discurs care îi încântă.
Cel mai profund sentiment se relevă pe el însuşi în tăcere;
nu, nu în tăcere, ci în reţinere."
Nu a fost nesincer nici când a spus, "Să faci din casa ta un han."
Hanurile nu sunt spaţii rezidenţiale.

poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detest mâncarea pentru care trebuie să stau la coadă, începând cu coada tigăii şi terminând cu coada de la bufetul cu autoservire.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şoimului

Pentru a te ruga deschide-ţi tot sinele
Către cer, către pământ, către soare, către lună,
Către singura voce care eşti tu.
Şi să ştii că există multe lucruri
Pe care nu le poţi vedea, nu le poţi auzi;
Pe care le poţi cunoaşte doar în anumite momente,
Momente care se-nmulţesc constant – şi în graiuri
Care nu sunt sonore întotdeauna, ci doar alte
Cercuri ale mişcării.

Ca şoimul în acea dimineaţă de duminică
Deasupra Fluviului Sărat. În vânt,
Încercuit de cerul albastru,
Ne-a înseninat inimile cu aripile lui sacre.
Te vedem, ne vedem pe noi şi ştim
Că trebuie să avem grijă
Şi bunătate în toate lucrurile.

Inspiră ştiind că noi suntem făcuţi
Din toate acestea – şi respiră ştiind
Că suntem cu adevărat binecuvântaţi pentru că
Ne-am născut şi pentru că vom muri curând
În acest cerc al mişcării,
Ca un şoim rotunjind dimineaţa
Înăuntrul nostru.

Noi ne rugăm ca toate acestea să fie făcute
În frumuseţe.
În frumuseţe.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin berzele –
planoarele se rotesc
deasupra cuibului

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RĂVĂŞIT NISIP PE PLAJĂ, STOLURI PESCĂRUŞII SE ROTESC
Răvăşit nisip pe plajă, pescăruşi în stoluri se rotesc
Şi-n zbor planat ei stau de strajă lacului cel pitoresc,
Imensitatea verde-albastră e a cerului oglindă
În care noaptea infinite constelaţii strălucesc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul scuză mijloacele

Cu gânduri mari de viitor,
Când are-n minte-un singur scop,
Îl poţi găsi pe scriitor
La coada unui târnăcop.

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Webster

Pădurea de pini de pe deal
Şi clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu păşeai pe drum
Şi peste păşunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfinţit între titirezii uriaşi
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creştere
A alungat norii şi a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Şi frunzişurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul ţărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieşeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă şi strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,
Până când într-un târziu te-ai oprit, numai lacrimi,
Şi, privind spre cer, ai văzut pe Jupiter
Balansându-se pe piramida celui mai înalt pin.
Apoi, coborând privirea, ai văzut pe pridvorul pustiu
Scaunul meu gol legănat de vânt –
Fii curajoasă, Iubito!

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merseră la fântână, băură apă de se răcoriră şi priveau cu nesaţiu cum se lasă cerul în depărtare pe pământ, şi ar fi dorit să meargă până la sfârşitul pământului, să vază cerul din apropiere, sau măcar până vor da de locurile acelea unde pământul este ca piftia. Apoi intrară în pădure. Când văzură frumuseţile pădurilor, rămaseră cu gurile căscate. Vezi că ei nu mai văzuseră d-alde astea de când îi făcuse mă-sa. Când bătea vântul şi se mişca frunzele, asculta la fâşâitul lor şi li se părea că împărăteasa umblă târând după sine rochia cea de mătase; apoi se aşezară pe iarba fragedă, la umbra unui copaci mare. Aci se puseră a cugeta şi a sfătui cum să înceapă vânătoarea. Ei, nici una, nici alta, voiau să vâneze tot lighioni sălbatice.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samuel Gardner

Eu care aveam în grijă sera,
Iubitor de copaci şi de flori,
Am privit adesea, în viaţă fiind, ulmul umbros,
Măsurându-i cu ochii coroana generoasă
Şi ascultând voioşia frunzelor
Care, cu tremur, se strigau unele de altele
În tandre şoapte eoliene.
Rădăcinile îi crescuseră atât de larg şi de adânc
Încât solul dealului nu-i putea refuza nimic
Din comorilor sale, îmbogăţite de ploi
Şi încălzite de soare;
Dimpotrivă, le ceda cu totul rădăcinilor viguroase,
De unde, în vârtej, erau atrase către trunchi
Şi apoi de ramuri, intrând în frunze,
Pentru ca de acolo briza să prindă viaţă şi să cânte.
Acum eu, locuitor în pământ, pot să văd
Că ramurile unui copac
Nu sunt mai mari decât rădăcinile sale.
Şi atunci, cum sufletul unui om
Să fie mai mare decât viaţa pe care a trăit-o?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui curios

Mă-ntrebi, cu noimă, cât câştig
Pentr-un poem ce-apare mâine?
Exact cât costă un covrig
Ce-atârnă-n coada unui câine...

epigramă de George Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare realizare la care fiinţa umană poate să aspire este de a uni eu-l inferior cu Eu-l superior, coada cu capul. Evident, coada posedă câteva calităţi, ea are cel puţin forţa de a se mişca. Dar capul posedă multe altele în plus: ochii, urechile, gura, creierul.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ţi se pare c-aş fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al paşilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi apoi cerul inspira înainte mare teamă, mai ales când se întâmpla vreo întunecime de Soare, sau când apărea vreo cometă cu coada lungă şi încovoiată.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!