Aducătorul

de moarte a ajuns la chicago
pescuia cu pistolul lui
colt police positive calibru 38
cu ţeava retezată
trage cu stânga şi pare
un trăgător neexperimentat
citeşte ziarul la anunţuri mortuare
notează atent
bea cafea la barul melody
şi fumează ţigări electronice
iese noapte de noapte
se aventurează printre cei răi
care-l privesc cu dispreţ
are un hanorac cu gluga trasă
pe cap până la ochi
întotdeauna are altă culoare
trage în ţinta care comite infracţiunea
se asigură că nu-l scapă
cei răi au în faţa lor răul răilor
lângă ei sunt criminalii
şi moartea-i pândeşte
ziua îi scapă de la moarte
extrăgând gloanţele din ei
după ce sunt aduşi de pretutindeni
aducătorul de moarte este acela
care aduce viaţa când este de gardă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De copilăria asta

mă joc cu o maşinuţă gri
scrie poliţia pe portiere
trag în bandiţii care vor
să-mi fure copilăria
urmăresc altă maşinuţă
de curse cu mâna dreaptă
maşinile prind viteză şi trec
prin ţara cowboy-lor răi
pistoalele scoase în lumina
reflectoarelor puse pe indienii
apaşi şi comanşi în prerie
cai de material plastic
albi şi negri şi maro
încep cursa de urmărire
pusă la cale de şeriful
care mestecă tutun şi bea whisky
ţine ţigara în mâna rănită
trage cu puşca în cei
veniţi să jefuiască trenul
în pauză mănânc clătite
cu dulceaţă de nuci
beau pepsi-cola şi pun
altă scenă în jocul meu
o divizie de tancuri însoţită
de soldăţeii de plumb
ador soldaţii de plumb
duşmanul trage rafale de mitralieră
gloanţele şuieră în jur
tancurile mele străpung
liniile adverse şi omoară
militarii sunt îngropaţi cu muzică
de copilăria asta mă joc frumos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea-i moarte

Poeziile despre moarte
sunt pure autoamăgiri –
moartea-i moarte.

poezie de Tokō, 1710–1795, călugăr zen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbă calul dezamăgit

pe un ford dezarticulat de vreme
individul era 1/2 şerif şi
avea 1/2 de colt după o înfruntare
sângeroasă într-o noapte fără trup
glonţul a trecut prin cap şi
1/2 a plecat la stânga, 1/2 la dreapta
a alungat corbii negri spunându-le
că nu e mort, ci dormind a visat
femeia în negru lăcrimând
1/2 care avea stema de şerif
a rămas şerif după ce şi-a tăiat
o 1/2 de colt şi 1/2 de pălărie
cealaltă 1/2 de fost şerif
cu 1/2 de colt a ajuns bandit
moştenind calul cel dezamăgit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste versuri

îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aş putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnaţi
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoşi
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în duşmanul
de-o viaţă anterioară aflat
după şedinţele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopţii şoptesc
altă dramă cu final horror
un cuţit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetăţean cu diplomat
care-şi ţinea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital
într-o ambulanţă care explodează
într-un atentat socio-politic
revendicat de un psihopat
îndrăgostit de kant şi nietzsche
într-o astfel de noapte o strângi
în braţe cu voluptate criminală
se sting stelele pe cer
nimeni nu observă aceste tragedii
câte fiinţe au fost ucise?
miliarde? mii de miliarde?
triste versuri poţi să scrii
te poţi sinucide în seara asta
dar nu are cine să te regrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul de moarte

Moartea se plimbă cu coasa pe roţi
Modernizată, lipeşte afişe la porţi,
Face statistici şi trage la sorţi.

O tabacheră cu mii de ţigări chiştocate,
Plămâni înnegriţi ca litera-n carte
Sunt prezentări la târgul de moarte.

Tabachera înnegrită-i purtată pe roţi,
Preoţii afumă cu lacrimi la porţi,
Statistica rămâne deschisă la toţi.

Mai ai în tabacheră ţigări chiştocate?
Întreabă un înger desenat într-o carte,
Coasa-i arată spre târgul de moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începând cu Paştele, viaţa trece printr-o înnoire care o face diferită de existenţa ştiută mai înainte ; viaţa nu este satisfăcută până când întreaga lume nu reînvie. Disperarea înseamnă moarte, dar ea se ofileşte în minţile oamenilor care cred cu adevărat. Frica este moarte, dar ea nu ne mai invadează clipele senine. Laşitatea este moarte, dar ea încetează a-i cuprinde pe cei care ştiu întru totul ce înseamnă Paştele.

citat din Glenn H. Asquith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

plăcere

Plăcerea este muzica armoniilor interioare; simţurile nu sunt decât instrumentele care sună fals în contact cu un suflet degradat. Cei răi nu pot simţi nimic, pentru că nu pot să iubească nimic. Pentru a iubi trebuie să fii bun. Pentru ei, deci, totul este pustiu şi li se pare că natura însăşi este neputincioasă, pentru că ei sunt neputincioşi; blasfemiază totul pentru că nu se bucură de nimic: dacă mângâie, veştejesc, dacă beau, se îmbată, dacă se trezesc, se plictisesc de moarte. Aşa vor trăi sau mai degrabă vor muri în fiecare zi cei care calcă legea şi datoria pentru a deveni sclavii fanteziilor lor. Lumea şi eternitatea sunt inutile celui care este inutil lumii şi eternităţii.

definiţie clasică de Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii ştiu multe; ei reprezintă trecerea de la om la divinitate, ei sunt cei mai apropiaţi de marea enigmă numită "moarte"; soarta lor este astfel rostită încât, după moarte, să mijlocească şi ei legătura cu spiritele.

Petar Bobev în Crocodilul Sacru
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zăpadă

La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârşit entuziasm
Până la moarte.

Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!

Comentarii

Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopţii" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supravieţuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranţă o clasificare diferită, şi anume aforismul. Un aforism cu afirmaţii destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiţi cu "entuziasm", îmbogăţire spirituală care îi însoţeşte la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârşit entuziasm/Până la moarte", un conţinut religios care aşază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus şi un vers ambiguu citit ca - "în sfârşit entuziasm" - restricţie, în măsura în care se aminteşte că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuşi, s-ar putea numi şi contrariul, şi anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziţia către o formă de existenţă post-existenţială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" şi sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, şi anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziţie, totuşi, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotaţie pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă şi existenţa monahală se suprapun în imaginea unei existenţe împlinite.
Ca poezie, textul câştigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conţinutului aforistic.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna când iubim, concepem dragostea ca fiind singura sursă de fericire şi fiind eternă iar persoana iubită fiind iubitul etern. Sunt frecvente expresiile "te iubesc până la moarte", "te voi iubi mereu"... Dar trecerea timpului aduce cu sine o formă de cunoaştere care ne demonstrează că cele afirmate şi crezute odată cu tărie se spulberă încet - încet în vreme. Apare o altă "dragoste eternă", un alt "iubit veşnic". Iubirea rămâne aceeaşi, iubirile se schimbă. Moarte şi înviere. Şi din nou moarte.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă filă de poveste

western o trec pe hârtie
cu pana de vultur pleşuv
înmuiată în sânge de apaş
întins spre prag lângă colţii
ursului grizzly ucis de pumnal
şi soarele bate-n geam
anunţând ploaia ascuţită
de săgeţi venite de pe deal
trecute prin cactuşii rar înfloriţi
gloanţele răsună surd şi răguşit
pe drumul prăfos bat tam
tamul caii aproape sălbatici
pistolul trece în lumea morţilor
pe john pe douglas sau pe jack
cel gras cât zece va zace
în mormântul alb din capătul
satului aproape părăsit
puşca-i scapă de lepră şi războaie
pe bruce şi celsor cel cu pătura pe el
un gringo mai puţin pe lume
trabucul încă fumegă lângă un sombrero
cu degetele încleştate pe pistoale
cântăreşte moartea care-l seceră
o săgeată coboară un cap
pierdut printre nori şi fum

foaia se termină la timp
sângele ţâşneşte din alte răni
eu aştept ziua de apoi
sau un top de hârtie
şi cânt la muzicuţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii buni şi cei răi sunt radical diferiţi. Oamenii răi nu apreciază niciodată bunătatea care li se arată, dar cei înţelepţi o preţuiesc şi sunt recunoscători pentru ea. Oamenii înţelepţi încearcă să-şi exprime aprecierea şi recunoştinţa prin dirijarea bunătăţii lor nu numai asupra binefăcătorilor lor, ci asupra tuturor.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

patru copite înfig în asfalt
nedumerirea de tropot,
pereţi de beton
îi ceartă ecoul,
i-l izbesc în timpane.

un cal.
cu ani târâş după el,
trece pe lângă pomi de oraş,
singurătatea îi rătăceşte în ham
printre eşapamente.

trage după el în căruţă
plastic şi fier,
furtuna de praf lăsată de tinereţe
în urmă.

la oraş,
un cal bunic
cu noapte în ochi
trece prin zi ca prin moarte,
încet, înainte, continuu.

dumnezeu l-a uitat bătrân.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în Dincolo e nimic.
nimeni nu dispare din viziuni,
sunt înlocuitori cu feţe lipsă,
morţii nu au ce căuta în moarte.
nu e ruşine, vină,
sunt voci care circulă cu lanţuri la picioare,
e un aer sclav care
atârnă peste Zona de Cenuşă.

în moarte nu sunt morţi,
sunt flăcări care merg în patru picioare.

chemată de stirpe,
ura e frumoasă, îi dau dinţii,
înaintează cu lupi falşi de lumină scăzută prin treceri spre Pământul de la Capăt.
taţii nu au putut fi salvaţi, Răul se ascunde în miei.
e o dezonoare
câştigată cu răzbunări seismice.

coordonatele cad în transă,
îşi lasă pielea năpârlită
unde trebuie
în Ultimul Câmp al Strălucirii.
aşa, Urmăritorii străbat durerea după ele
în localizarea mamelor.
ochiul nu trage cu arma, trage cu mintea.
nu mai sunt morţi,
mamele
trebuie să le poarte viziunea în pântec.

Înaltul Negru nu vine neinvitat,
e demult sus.

Credeai că ştii ce e Moartea?
Nu e nimic acolo.
Am fost.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un singur

hobby: maşina lui
un bentley cumpărat în '33
un bentley cu patru cilindri în V
un bentley cu compresor electric
marca amherst villiers dacă vreţi
să ştiţi
să ştiţi
să ştiţi
avea un pistol glock
toţi se uitau pe ecrane
vânzătorii de oi electrice
aveau pălării negre şi ţineau
un trabuc în colţul gurii
se înghionteau
şuşoteau
şuşoteau
era o maşină care făcuse războiul
într-un garaj special
avea revizii făcute de specialiştii
în bentley din chelsea
era o maşină sport decapotabilă
de culoarea
cenuşie
cenuşie
cenuşie
a navelor de război
şi atingea uşor 140 de kilometri
la oră pe ecran
tastatura se rabatează
vânzătorii de oi electrice
comunicau telepatic
puneau mână de la mână
să joace şeful lor în filmul cu bond
să-l urce-n maşina aia
să tragă două trei cadre
să tragă
să tragă
cu pistolul colt police positive
calibru 38
îmbrăcat în costum gucci 2050
sau armani 2055
plimbă bişonul electric
care nu-şi face nevoile într-un parc
din notting hill şi sclipesc
dinţii juliei roberts
avea un hobby de spion
avea un hobby
maşina lui
la care ţinea foarte mult

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi cei răi sunt cu adevărat răi şi nu toţi cei buni sunt cu adevărat buni ; unii sunt "răi " fiindcă sunt corecţi, iar alţii sunt " buni " fiindcă aduc avantaje, deseori nemeritate sau ascund lipsurile şi adevărul.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Bine şi rău (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Dacă sunteţi întrebaţi "Ce este moartea?", răspundeţi "Adevărata moarte este ignoranţa." Câţi morţi printre cei vii?

definiţie aforistică de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursă de inspiraţie

e cafeaua care uită să se răcească
în cana ajunsă lângă pânza pictată
printre liniile pierdute îmi ţine
companie arta întinsă pe cartonul
unde voi reuni patimile ascunse
am trecut de la neoexpresionismul
lui basquiat plecat în altă parte
fluier să mă inspir şi ochii caută
picioarele femeii care zâmbeşte trotuarului
linia lor pare trasă de braque
cafeaua mă abureşte din faţă
se termină undeva nasul vecinei
care porneşte brusc de lângă buze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimiştii sunt cei care fac din iarnă primăvară; fericirea lor durabilă îi determină să arate celorlalţi că după moarte există viaţă, că viaţa propriu-zisă e fericirea supremă pe pământ de care se bucură orice suflet.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul

ea stătea cu puşca în braţe
după ce şi-a împuşcat
soţul pe care-l iubea
nu a zis nimic când au arestat-o
o familie de artişti - ea pictoriţă
destul de cunoscută - el
fotograf cu stil distinct -
fotografia femei pe jumătate moarte de foame
pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate
dezavantajoase pentru ele
fotografiile au ajuns după moartea lui
la preţuri enorme
ea a ajuns la un spital de psihoterapie
aveam dosarul ei în mâinile mele
l-am cântărit după ce l-am citit
din scoarţă în scoarţă de două ori
privesc tabloul cu atenţie
e un autoportret care o arată
în zilele de după crimă
stă în picioare în faţa şevaletului
ţine o pensulă în mână
pe şevalet este o pânză
şi stă despuiată
s-a pictat cu amănunte dure
a fost chiar necruţătoare cu ea
pletele lungi de păr castaniu
cădeau pe umerii plinuţi
pensula ei picura ceva roşu
pânza era încă albă
oare trimite un mesaj special?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!