Primăvara

În natură totu-i desăvârşit, firesc,
După ale ei legi, ghioceii clopoţesc
Şi primăvara mult aşteptată o vestesc,
Iarba creşte, flori plăpânde înfloresc,
Şi copacii devin vii şi înverzesc.

Natura -i un necuprins şi verde paradis,
Preface mugurii în flori şi-n roade mai apoi,
De când cântă cucul în grădini şi în zăvoi,
Pân ce păsările migratoare îşi iau drumul înapoi.

Natura cu al ei talent şi putere de trasformare,
Pentru noi, oamenii, este o biruitoare,
Dăruieşte necondiţionat imagini de vis
Şi-al ei alfabet, algoritm aş vrea să le ştiu,
Ca după al ei model şi eu aş vrea să fiu.

Un freamăt este totul şi o zarvă mare,
Păsări, gâze şi albine au ieşit la o plimbare,
Natura-i mama surâzătoare care neîncetat zămâsleşte
Şi-al ei spor, de aluat dospit, mă uimeşte,
O emoţie imensă pe mine mă copleşeşte
Şi admir neîndoios la tot ce ochiul meu priveşte.

Admir mărgăritarul diafan, perla fără de pereche,
Pe care o prind tacticos în păr, lângă ureche,
Din tufişuri dese şi umbroase răsare,
Şi este atât de frumos mirositoare....

Admir graţia bobocului de trandafir,
Când în petale de mătase se desface
Şi-mprăştie în jur a lui suav parfum,
De nu-l voi uita nicicând, nicicum.

Admir în prier, florar, un evantai plin de culori,
De-s narcise, lalele, gladiole ori bujori,
Toate la rândul lor, îmi dau mereu fiori
Şi-l meu suflet simt că întinereşte
Şi dragostea de viaţă în mine înfloreşte.

Admir păsările ce-n cadril dansează
Pe scena de safir, unde ample fresce desenează,
Ascult cu frenezie a lor duios tril,
Atât de muzical şi de recomfortabil.

poezie de Georgeta Ganea (3 februarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir modestia... admir smerenia... dar parcă mai mult admir ADEVĂRUL... chiar şi când acesta se prezintă cu toată superioritatea lui, prin cel îndrituit a-l exprima şi răspândi. (Poruncă divină: "Să daţi Cezarului, ce e al Cezarului!")... Şi ăsta este adevărul care mă lasă în plinătate...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu admir

Eu nu admir la om,
Nici frumuseţea, nici tandreţea.
Eu admir la om,
Înţelepciunea şi fineţea.
Frumuseţea-i trecătoare,
Tandreţea cu timpul moare.
Dar dacă ai înţelepciune,
Fineţea-n suflet rămâne.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţie

Pe poetul Trandafir
Totdeauna îl admir
Şi când scrie-o poezie
Îl admir şi când nu scrie.

epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori şi făpturi

Ce proiecţie divină într-o floare şi-o făptură!

Bebeluşi în buchet şi în petale ivoire împachetaţi,
De Ea, Natura, zămisliţi şi protejaţi,
Fac deliciul celor ce-i privesc, admiră
Pe-o tulpină firavă ca de sulfină,
Cât îi dat în viaţă ca să înflorească şi să ţină.

Dintr-o floare se iveşte o imagine ca din poveste,
O balerină sumar îmbracată în petale colorate,
Dansează atât de elegant pe ciripit de păsărele,
În zumzet de albine şi foşnet duios de frunze,
De vânt purtate-n aer şi plutind uşor
Ca ale ei gesturi de felină într-un dans amăgitor
Până se stinge –n văzduh şi-şi dă al său duh.

Un fluture cu aripi desfăcute dintr-un boboc de floare apare,
În culori de- un verde praz şi garnisit cu o dâră de lila,
Se înalţă şi pluteşte pe-ntinderea neţărmurită, albastră
A râvnitului răsărit de soare cu destinaţia apus...

Nude trupuri de femei atârnă de-un ram,
Într-un copac numit Narilatha din Himalaia,
Sunt sfioase, graţioase, aşa cum le este de altfel firea,
Ce minunăţie a creat şi-nfăpuit Natura!
Într-o insolită inflorescenţă, trupuri de bărbaţi,
Stau agăţaţi în ciorchine, ca adevăraţi fraţi.

Pe-un verde şi firav vrej stau agăţate,
Flori ca nişte păsări de-s albe sau viu colorate
Şusotesc în grup sau stol de zor în arealul lor,
Şi-ntr- un pictural tablou se ele transpun
Şi mă-ntreb firesc cum o floare poate fi
O lebădă, un porumbel, cocor sau un lăstun.

Pe –o tijă subţire, apoasă şi mlădioasă
Strălucesc în luminiş chipuri de maimuţe drăgălaşe
Sunt vesele şi jucăuşe cum le ştiu de fapt a fi
Şi –mpânzesc jungla şi parcul cu a lor sclipiri.

Şi câte şi mai câte încă ar fi, fără ca eu a le şti.

Să privesc dincolo de formă şi acel nevăzut
Să se releve şi ceea ce de fapt cu adevărat sunt,
Mintea-mi este întrebătoare, iscoditoare
Şi ar vrea să ştie de ce lumea vegetală,
Proiectează forme din lumea animală şi umană.

La un spectacol viu asist privind la flori,
Natura este un artist cu fantezie-n exces,
Ale ei curiozităţi, pentru mine sunt de neînţeles,
Însă niciodată nu dă greş şi mă provoacă
La ori ce pas, pe care-l fac în al ei paradis,
Plin de imagini superbe şi nedescris.

poezie de Georgeta Ganea (16 aprilie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea
Aş vrea mereu cu voi să fiu,
Să mă plimb pe-un fir de râu,
Si-mpreună s- ascultăm,
Cum natura fredonează
O spăimântoasă melodie,
Când apa în cascadă cade
Şi-al ei curs îl croieşte pân la vale.

Aş vrea mereu cu voi să fiu,
Pe o plajă-ntinsă, însorită,
De spumoase valuri străjuită
Şi-n dimineţi senine, răcoroase
Pe nisipul umed să se-aştearnă,
Siluete lungi şi tenebroase,
Semn că razele blânde, luminoase,
Ce cuprind zarea azurie
Încălzesc pământul şi marea
Şi-n noi sădeşte fericirea, bucuria.
Mai apoi, cu voi, dragi nepoţei,
În adierea uşoară a brizei sărate,
Să-nălţăm pân la buza norilor,
Zmee colorate multe,
Al căror fâlfâit sonor,
Fac deliciul admiratorilor.

Aş vrea mereu cu voi să fiu,
Să plecăm în drumeţie
Şi-n pas vioi şi cadenţat,
Să urcăm pe-o cărăruie
Până sus, pe creasta munţilor
Şi de-acolo să admirăm
Semeţia codrilor şi brazilor.
Ecoul glasurilor voastre,
Să răsune-n valea largă
Să-l audă o lume-ntreagă.

Aş vrea cu voi mereu să fiu
Să vă văd cum creşteţi mari
Şi a voastră transformare,
Să-mi aducă aminte tot mereu,
Că şi pentru mine timpul trece,
Lăsându-şi a lui pecete
Pe-al meu trup şi chip sculptat,
De anii mulţi care s-au adunat.

poezie de Georgeta Ganea (15 octombrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când admir un om, nu vreau sa devin ca el, ci mai mult decât atât, superior lui!

Cristina Barbulescu
Adăugat de Cristina Barbulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul Naturii

În templul Tău zi de zi trăiesc
Şi mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină şi culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curăţat.

În fiecare zi Ai ales să-mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolţea,
Pe pajişte copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe şi colorate
Care pe care în frumuseţe să se întreacă

În pământ sămânţa germinează
Şi ciclul vieţii îl urmează,
Creşte, înfloreşte şi rodeşte
Şi al ei secret bine capsulat
Se dezvăluie încetişor
De la început, prin citirea frunzelor.

Multe flori, plante şi copaci cresc
Şi a noastră nevoie o servesc,
Îţi voi aduce mereu mulţam
Că în fiece zi, pe masă, pâinea o am.

Astăzi, la plimbare am plecat
Şi pe-un covor de frunze am călcat,
Vremea lor pentru acest an a trecut
Nu pentru că ele aşa au vrut,
Dar resemnate ele se supun
Voii Tale, Stăpână doamnă,
Care ai poruncit să fie toamnă
O toamnă veselă, cuminte
Îmbracată-n ale ei veşminte,
De-o măreţie aurie, regească,
Ca nouă, privitorilor să ne priască.

Mâine, decorul funest din altarul Tău
Cu steluţe dalbe, mătăsoase Îl împodobeşti
O emoţie austeră sufletul îl cuprinde
Şi-ntr-o dulce melancolie, visează
Pe muzica lui Bach sau o simfonie
Gânduri nestăvilite pe solfegiu aleargă
Şi –o linişte vindecătoare se lasă
În al meu trup îngheţat de o vreme geroasă.

Însă în a Ta adormire, legea divină
Cu ale ei cosmice, binefăcătoare influienţe,
Perpetuă viaţa prin regenerare
Şi la trezire nonculorile se sting
Şi culorile curcubeului se reaprind.

poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Ca o prinţesă, primăvara a venit,
Cu mantia pictată cu petale de flori,
Câmpiile au înverzit, copacii au înflorit,
Natura se îmbracă în calde culori.

În munţi şi-n văi sunt peisaje minunate,
Cu ghiocei, narcise şi mii de alte flori,
Păsările s-au întors din ţările îndepărtate,
Pe culmi pasc turmele, vegheate de păstori.

Râurile susură, curgând repede la vale,
Apa trece, spumegând pe lângă stânci,
Pădurea înflorită e împodobită cu petale,
Cerul se oglindeşte în lacurile adânci.

poezie de Paul Aelenei Jr. din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele toamnei

Un aer cald pluteşte peste zare,
Deschid fereastra şi simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.

Nu am nici teamă, nu am nici vină
Şi mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aş zice,
Cu braţe de lumină şi cu furtuni complice.

Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Şi cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.

De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte şi sunet de viori?
De unde veselia copiilor şcolari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?

De unde bate vântul, rostogolind furie,
Tribut de frunze veştezi, ca într-o agonie
Rămâne în urmă totul, natura minunată,
Ascult cum bate vântul, cum vâjâie prin noapte.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...

Este un mare dar ca să poţi vorbi,
Este o minune ca să poţi zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranţă,
Atunci când suntem la distanţă!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înţeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aş vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aş vrea să aduc în viaţa ta,
Iubeşte şi trăieşte-ţi prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aş vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aş vrea să ştiu dacă aş putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi imbecili şi nebuni am putut să admir! Când mă gândesc la trecutul meu, mă copleşeşte ruşinea. Atâtea entuziasme care mă descalifică.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir
ţurţurii picurând
care prevestesc
primăvara
cu miros de flori

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, primăvara noastră

Auzi tu, măicuţă dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzeşte, cum păsările vin acasă,
cum natura primeneşte viaţa să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toţi dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se găteşte-n mare grabă, să-ţi aducă-n viaţă soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îţi dăruim toţi trandafirii şi iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ţi-l dăruim în primăvară,
să-ţi bucure cugetul, să-ţi aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrăţişăm şi mâinile îţi sărutăm.

poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îmi plac oamenii care îşi etalează ostentativ superioritatea, fiind cinici şi scorţoşi, admir, în schimb, destinele, aparent derizorii, ale oamenilor pentru care singura formă de triumf este invincibilitatea şi conservarea omenescului. Totul este secundar faţă de imperativul de a ta păstra om.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Companiile pe care le admir cu adevărat sunt cele care dispun de o înţelegere viscerală a motivului pentru care oamenii folosesc serviciile lor şi ştiu să obţină bani, care ştiu cum se simt oamenii şi ce fac, într-un anumit moment.

citat din Ben Silbermann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

privesc în ochii tăi
codană drăgălaşă
şi-o să-i admir mereu
te cer să-mi fii mireasă
sedus de ochi voioşi
ştrengari niţel sfioşi
o să-i admir mereu
doar eşti a mea crăiasă
când îi voi săruta
stând ambii faţă-n faţă
iubirea vom gusta
întreaga noastră viaţă
fiind ca nişte zei
din ochii tăi şi-ai mei
din marea de dulceaţă
la îngeri vom da viaţă.

poezie de Mihai Cucereavii (28 martie 1969)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul Inimii

Tic-tac, tic-tac, ceasul lăuntric bate,
Şi timpul sufletului curge-n al meu trup,
Prin inima ce năvalnică devine,
Când tu te aşezi blând lângă mine
Şi atunci când tu eşti departe,
Dar gândul meu te ţine aproape.

Te rog, ia un loc şi vino lîngă mine,
Stai s- ascultăm în tandem,
Concertul ei ce live ni-l oferă,
Cu-al ei glas neauzit, dar perceput
De-ale nostre sfinte simţăminte.

Auzi tempoul ei?, în andante fredonează,
Dar ritmul ei uşor se alertează
Şi-apoi în allegretto ea pulsează
Şi unde multe, multe –n jurul ei curg
Şi mă învăluie în al lor plăcut tumult,
În aceiaşi limbă ea ne tot vorbeşte,
Şi ea, inima, zăreşte ce ochiul nu întrezăreşte..

De ritmul ei sincron eu mă las purtată,
Alunec uşor, pe-o punte de dor,
O dulce şi magică vrajă mă cuprinde,
Tresar şi mă minunez de al ei
Cântec plin de calzi şi de gheaţă fiori,
O inimă nebună, să te strunesc aş vrea,
Dar te las să cânţi în voia ta.

Faţa mi-o simt atât de îmbujorată,
Sufletul atât de înduioşat, curat şi bun,
Un simţământ tânăr în mine înfloreşte,
Ca floarea ce-n primăvară îmboboceşte.

Aş vrea la nesfârşit să-l ascult,
Perpetum mobile să fie
Şi cucerită, înlăntuită pe veci să rămân,
De-a ei fermecătoare melodie.

poezie de Georgeta Ganea (22 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunico!

Bunico, te văd şi te admir de multe ori,
Stând singură pe-o bancă într-un parc
Sau cea ce-ţi este mai aproape,
Lângă un bloc, unde este casa ta
Sau pe băncuţa umbrită din curtea ta.

Dă-mi voie lângă tine să stau
Şi să aflu care ar fi neliniştea ta,
Bunico, nu-i aşa că ce urmeaz a depana
Este adevărul multora de seama ta?

Că de dor ţi-e sufletul cuprins
Şi pe chipu-ţi brăzdat de timp,
Lacrimi calde şiruiesc,
Alinarea să-ţi astâmpări?

Că ţi-e dor de casa de la ţară,
De grădina-n primăvară,
De ciripitul din zăvoi,
De liniştea iernii şi serii reci,
Ce-îţi amintesc de-ai tăi iubiţi părinţi
Şi acei oameni simpli şi cuminţi?

Că ţi-e dor de-ai tăi copii,
Departe de tine duşi
Şi-nstrăinaţi prin lume,
Ca-aşa lor le-a fost scris,
Să nu stea aproape de tine?

Că ţi-e dor de-ai tăi nepoţei,
Care nu cresc şi în ochii tăi,
Poveşti de la a lor mamă mai ştii,
Fără să-i poţi îndeaproape iubi şi drăgăli?

În braţe ai vrea tu să îi strângi
Şi un sărut de noapte bună să le dai,
Să îi priveşti în ochii sinceri, vii
Şi să îi vezi cum cresc ei mari.

Şi tristă eşti că nu-s aproape,
Să le-asculţi ale lor şoapte
Spuse noaptea –ntr-un vis,
Când la imagini cu îngeraşi şi zâne,
Pe a lor chip frumos, candid,
Un surâs gingaş apare.

Că ţi-e dor de-o viaţă tihnită,
Cu toţii, de la mic la mare, să fiţi,
Bucuriile să vi le împărtăşiţi
Şi în fericire cu toţii să vă înveseleţi?

Bunico, cu al tău sincer gând
Îi însoţeşti mereu, pe oriunde ei sunt
Şi le doreşti sănătate şi spor în toate
Şi –a lor mulţumire şi împlinire
Îţi umple sufletul de fericire.

Bunico, cu chip blajin şi tâmple cărunte,
Te-aştepţi ca-ntr-o bună zi, ai tăi,
Casa cu a lor prezenţă să ţi-o umple,
Să simţi respectul şi recunoştinţa
Pentru ceea ce eşti tu de fapt pentru ei.

Bunico, icoană sfântă pentru ei tu eşti
Şi întelepiunea ta adunată-ntru-un răstimp,
Te va ajuta să înţelegi că fiecare,
Are-un drum scris sigur de urmat,
Să fii împăcată cu tine şi cu-un suflet curat,
Că-n astă viaţă niciodată nu ai pregetat,
Să te lupţi cu adevărat şi ce-ai avut de dat, ai dat,
Şi cuvântul tău de ei, copii, nepoţi să-ţi fie respectat.

Acum eu plec, dar voi mai reveni
Să-mi povesteşti mai pe îndelete,
De-ale tale reuşite sau poate regrete,
Sufletul să ţi-l descarci şi amărăciunea ta
Să se transforme-ntr-un vis frumos aidoma.

poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!